Sfatul din titlul acestui articol poate că pare destul de ciudat, dar nu se referă la aceea mașină imaginară a timpului care îi duce pe oameni în viitor, ci la problema naturii noastre umane, aceea de a ne îngrijora cu privire la viitor.
Cuvântul lui Dumnezeu, pe de-o parte, ne învață ca să ne pregătim pentru viitor, iar Proverbe 6:6-11 spune exact acest lucru, atunci când ne dă exemplul furnicilor:
Creștinul ”călătorește în timp” oridecâteori se gândește și se îngrijorează cu privire la viitor. În mintea lui, el deja se află în aceea perioadă, și se agită fără ca să poată să schimbe nimic. Viitorul este în mâna lui Dumnezeu, și ceea ce trebuie să vină în viețile noastre va veni, de aceea nu are rost ca să trecem de două ori prin aceeași problemă: atunci când ne gândim la ea, și atunci când ea defapt vine.
Mai rău este faptul că atunci când călătorim cu mintea în viitor noi suntem singuri. Dumnezeu nu este acolo, ca să ne dea pacea și înțelepciunea de care avem nevoie. El este eternul ”EU SUNT”, nu ”EU VOI FI”. Călătorind în viitor, noi suntem dumnezeu.
Ca și fiecare om, și noi aici suntem ispitiți să ”călătorim în viitor”, mai ales că suntem înconjurați de atâtea incertitudini. Oare vom putea să mergem în România? Oare cum va fi acolo? Oare vom reuși să strângem suportul necesar? … Toate aceste întrebări pot rezulta din îngrijorare, și din lipsa de credință în Dumnezeu.
Ceea ce va fi în 2014 nu poate fi controlat de mine astăzi. Atunci când timpul va veni, atunci Dumnezeu va fi cu noi, va deschide uși și va purta de grjiă, pentru slava Lui.
Suntem chemați să pregătim ceea ce depinde de noi, însă să nu ne îngrijorăm cu privire la ceea ce nu depinde de noi.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
