Întrebarea din titlul acestui articol poate va uimi pe mulți dintre dumneavoastră, însă ea este una cât se poate de reală și cu care ne-am lovit de multe ori aici în Malawi. Am întâlnit străini, oameni albi, care se întrebau același lucru, dar am întâlnit și africani care trăiesc cu aceeași frică. Este oare Africa într-adevăr blestemată de Dumnezeu?
Întrebarea aceasta nu este nouă și nu a fost inventată de generația noastră. Atunci când englezii au cucerit Malawi, ei au luat sclavi de aici, iar pentru mulți pretextul a fost că rasa africană este blestemată de Dumnezeu, deci inferioară rasei caucaziene (albe).
Poate vă întrebați de unde au înțeles ei că Dumnezeu ar fi blestemat rasa africană, iar răspunsul este simplu: din Biblie, mai bine zi, dintr-o interpretare greșită a acesteia.
Pasajul cu pricina se găsește în Geneza 9, imediat după ce Noe și cei trei fii si săi au coborât din corabie, după ce apele potopului s-au retras.
Versetul 18 ne face cunoștință cu fiii lui Noe care au coborât din corabie: Sem, Ham și Iafet. Un lucru foarte interesant, și foarte des omis, este faptul că dintre toți fiii lui Noe, doar Ham avea copii în acel moment. Versetul 18 se termină cu expresia: ”Ham este tatăl lui Canaan”.
Trecem mai departe, iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Noe a sădit o vie, a băut vin, după care s-a îmbătat și s-a desbrăcat în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan (încă o dată, singurul cu copii în acel moment), face o greșeală fatală și se uită la goliciunea tatălui său. Sem și Iafet, pe de altă parte, merg cu capul întors, îl acoperă pe Noe cu o manta însă fără ca să se uite la goliciunea lui.
Greșeala lui Ham a fost că, uitându-se la goliciunea tatălui său, el defapt l-a desconsiderat pe liderul pus de Dumnezeu peste omenire. Noe a fost slujitorul lui Dumnezeu, cel pe care Însuși Creatorul l-a ales pentru a restarta omenirea. Orice ofensă la adresa lui Noe a însemnat o ofensă la adresa lui Dumnezeu.
Povestea continuă cu Noe care se trezește din beția lui și află ceea ce s-a întâmplat. Înainte să merg mai departe, trebuie pe scurt să vă reamintesc că în Noe și familia lui, Dumnezeu a păstrat toată informația genetică necesară raselor pe care le avem astăzi. Părerea mea personală este că cei trei fii ai lui Noe erau de diferite rase.
Înapoi la povestea Biblică, Noe proclamă un blestem din pricina celor întâmplate, și de aici începe problema noastră. Foarte mulți creștini (sau mai puțini creștini) au impresia greșită că Noe l-a blemstemat pe Ham, fiul care a păcătuit, însă Cuvântul lui Dumnezeu este cât se poate de clar când ne spune că cel blestemat defapt a fost Canaan, fiul lui Ham, nepotul lui Noe: ”Blestemat să fie Canaan!” (versetul 25).
De ce l-a blestemat Noe pe Canaan și nu pe Ham? Este foarte probabil că Noe a observat comportarea rea a lui Canaan încă de dinainte, iar blestemul nu este altceva decât o profeție a pedepsei pe care Dumnezeu o va aduce asupra canaaniților. Așa după cum bine știți, canaaniții au fost inamicii poporului lui Dumnezeu, iar porunca Domnului a fost ca ei să fie omorâți și pământul lor (Canaanul) să fie cotropit de evrei.
Blestemul lui Noe continuă: ”Să fie robul robilor fraţilor lui!”. Sute de ani mai târziu, poporul Israel nu a reușit să îi anihileze pe toți canaaniții, iar cei rămași au devenit robi evreilor.
Întrebarea: ”Este Africa blestemată?” sau ”Sunt africanii un popor blestemat?” își are rădăcina în pasajul de mai sus. Așa cum vă spuneam, fiii lui Noe au purtat toată informația genetică pentru formarea raselor pe care le avem astăzi. Astfel, Sem este tatăl asiaticilor, Ham este tatăl negrilor iar Iafet este tatăl caucazienilor (albilor europeni). Blestemul lui Noe, însă, a căzut asupra lui Canaan. Ham nu a fost nici blestemat dar nici binecuvântat, Noe l-a trecut complet cu vederea în pasajul din Geneza 9:25-27.
Așadar, cine este Canaan și care este legătura lui cu Africa? Răspunsul este simplu: nici o legătură.
Cuvântul ne spune că Ham a avut 4 fii (Geneza 10:6): ”Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan”.
Cuș a format Etiopia de astăzi, Mițraim a format Egiptul, Put a stat la baza Libiei, iar Canaan s-a dus înspre Est, în Palestina de astăzi, nicidecum în Africa.
Așa cum bine puteți vedea, Africa nu este parte a blestemului lui Noe.
Mai departe, dacă studiem puțin Cuvântul lui Dumnezeu din Legământul cel Nou, vom observa clar care este atitudinea lui Dumnezeu cu privire la oameni.
”Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. 1 Tim. 2:3b-4. Observați că nu contează rasa, naționalitatea sau culoare pielii, Dumnezeu îi dorește și îi primește pe toți cei care vin la El.
Ioan 3:16, un verset foarte bine cunoscut, spune: ”Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică”. Din nou, observați cuvântul cheie pentru situația noastră: oricine.
Dacă vrem să intrăm mai adânc în acest subiect, putem observa că Dumnezeu dă o șansă egală tuturor Neamurilor: ”Căci, dacă lepădarea lor ( a evreilor) a adus împăcarea lumii”. Moartea lui Isus Cristos pe cruce a pregătit tot ceea ce este necesar pentru mântuirea oricărui om, din orice rasă sau naționalitate. Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă că toți sunt mântuiți automat, ci că oricine dintre Neamuri are acces la iertarea lui Dumnezeu.
Așadar, este Africa blestemată? Cum putem explica sărăcia și problemele mari găsite pe acest continent? Răspunsul meu ar fi din pricina răzvrătirii lor împotriva lui Dumnezeu. Rom. 1:18-32:
Ca multe alte popoare înaintea lor, și africanii de astăzi nu au căutat să îL păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, iar cei care au avut prilejul să vină în Africa vor înțelege ceea ce spun. Conform statisticilor, africanii ar fi trebuit să fie mântuiți deja de 2 ori, dacă ar fi să dăm crezare tuturor rapoartelor scrise de predicatorii și evangheliștii care au venit aici de-alungul anilor, însă trăirea lor este una încă cât se poate de păgână.
Și aici în Malawi am întâlnit de prea multe ori ”creștini” care amestecă credința lăsată de Isus cu ritualuri și practici care mai de care mai păgâne, iar Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată astfel de oameni. Problema și mai mare este că multe dintre aceste practici păgâne sunt parte a culturii africane, iar cultura cu greu se schimbă.
Africa nu este singura care aparent nu are parte de binecuvântări economice și sociale; India, China, alte țări din Asia, triburile indigene din Australia și America au sau au avut parte de aceleași probleme. Multă lume nu înțelege că indienii americani au fost niște oameni extrem de păgâni, iar cei care au colonizat America de astăzi, și au format poporul american, au fost instrumentele de care Dumnezeu S-a folosit pentru eradicarea lor. Acei europeni au fugit pe motive religioase, din pricina persecuției împotriva creștinilor.
De-alungul generațiilor, Dumnezeu a dat multe șanse fiecărui popor păgân să se întoarcă la El. Refuzul lor constant a atras după sine judecata lui Dumnezeu, orbirea lor spirituală.
Acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu a fost prețuit, Dumnezeu a dat înțelegere și înțelepciune, iar ceea ce a urmat este ceea ce noi astăzi numim progres. America a fost clădită pe baze biblice, constituția lor fiind chiar și astăzi unică în lume. Europa, deși a avut perioade negre de-alungul istoriei, totuși a reprezentat locul de unde reforma de sub jugul Catolic a pornit.
Realitatea zilei de astăzi este că nici America și nici Europa nu mai au frică de Dumnezeu, iar când spun acest lucru nu mă refer la oamenii în sine, ci la liderii aleși de acei oameni. Fiecare dintre noi poate observa cu ochiul liber declinul Statelor Unite; dintr-o națiune unde fiecare clasă începea cu rugăciune, acum s-a ajuns ca creștinii să fie incluși de FBI în lista extremiștilor. Dintr-o națiune ”sub Dumnezeu”, America a ajuns să îL dea pe Dumnezeu afară din școli și din societate, iar știrile de zi cu zi ne confirmă acest lucru.
Europa, la rândul ei, a ajuns într-o decădere spirituală mai rar întâlnită. Omul alb a ajuns astăzi în fruntea păcatului. Bisericile unde păcatul și imoralitatea sunt acceptate sunt predominant formate din oameni albi.
Cuvântul lui Dumenzeu ne dă un principiu foarte clar; acolo unde lumina evangheliei a strălucit – și acum ea este respinsă – judecata va fi și mai mare. Celui ce i se încredințează mult, i se va cere mult.
În concluzie, DA, Africa este ”lăsată în voia sorții” de către Dumnezeu, însă nu din pricina lui Ham, ci din pricina propriilor păcate. Totuși, Africa nu este singura de acest gen, deoarece sărăcia și ignoranța este întâlnită și în multe alte țări din Asia sau din America de Sud, iar problema este întotdeauna aceeași: Oamenii nu au căutat să îL păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor.
Interpretări greștite, precum cea cu Noe și Ham, au creat multe probleme de-alungul istoriei. De la rasism și până la Inchiziție și nu numai, oamenii s-au urât și s-au războit unii cu alții, iar singurul care s-a bucurat a fost satan.
Deși Africa este un tărâm arid și generația de astăzi este aproape imposibil de schimbat, din Cuvânt noi înțelegem că Dumnezeu este întotdeauna gata să ierte pe oricine care dorește acest lucru. Cei care îL caută pe Dumnezeu îL vor găsi, ne spune Scriptura, iar dorința și misiunea noastră este ca să îi îndrumăm pe oameni către Isus, nu din pricina lor, ci din pricina lui Isus. El a murit și pentru malawieni, și tot El merită să îi aibă la Sine pe toți cei pentru care S-a jertift.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
