Percepții eronate despre misionari

Percepții eronate despre misionari

În urmă cu câteva zile cineva pe Facebook posta un link către un articol în limba engleză referitor la câteva percepții eronate despre misionari. Am deschis și eu linkul respectiv, curios fiind de ceea ce voi găsi. Spre bucuria mea am găsit multe lucruri în care mă regăsesc și, observând că autorul nu se supără dacă articolul este împărtășit mai departe, m-am gândit că ar fi o idee bună să traduc aceste percepții greșite în limba română și să le postez și pe blogul meu.

Iată, așadar, câteva percepții greșite pe care mulți creștini le au cu privire la misionari:

1. Suntem sfinți. Misionarii nu sunt sfinți. Ei sunt oameni normali care au răspuns chemării lui Dumnezeu pentru lucrare trans-culturală. Și ei se luptă cu păcatul. Și în familiile lor există certuri. Și ei se enervează pe copii. Misionarii nu vor să fie eroi, deși se bucură atunci când cei din jur le apreciază munca.

2. Toți locuim în colibe în Africa. Misionarii trăiesc și locuiesc în diferite locuri, unii în sate departe de civilizație și alții în metropole cu milioane de locuitori.

3. Când venim în țara natală, venim acasă. Pentru misionari, “acasă” e locul unde locuiesc, locul unde trăiesc și printre oamenii pe care vor să îi aducă la Cristos. Vizitele în țara natală pot fi și sunt de multe ori fi stresante.

4. Înțelegem cultura “de acasă”. Această percepție greșită este strâns legată de cea de mai sus. Misionarii se întorc în țara natală și găsesc biserici mai elaborate, magazine mai mari, opțiuni mai multe și comfort mai mare. De cele mai multe ori ei nu știu cântările noi sau nu înțeleg ilustrațiile folosite în predici.  Șocul cultural invers este real pentru ei.

5. Vizitele scurte sunt o binecuvântare pentru noi. Ele pot fi, însă nu sunt întotdeauna. Dacă echipa sau musafirii care vin nu lucrează împreună cu misionarul din câmp, sau dacă ei ignoră misionarul și își duc la îndeplinire propriul plan, acest lucru poate face viața misionarului mai complicată. Musafirii ar trebui să întrebe cum să ajute misionarul, nu să se țină de planul propriu.

6. Viața noastră este doar predici, vizite și evanghelizări. Atunci când avem echipe de musafiri fugim din sat în sat și facem misiune de la răsăritul soarelui și până la apus. În cele două săptămâni, musafirii noștri nu au de aface cu facturi, școala copiilor, gătitul meselor, cozi lungi la magazine sau alte probleme care iau o mare parte din fiecare zi. Doar ca să trăiești într-o țară din lumea a treia e nevoie de mult efort.

7. Ne este ușor să învățăm limbi noi. Nu este ușor să înveți o limbă nouă, și chiar și aceia dintre noi care încercăm să o vorbim avem dificultăți în fiecare zi. Unii misionari nu învață limba locală niciodată la perfecție, însă nu se dau bătuți, deoarece își doresc să prezinte Evanghelia cât mai pe înțelesul localnicilor. Cu toții avem nevoie de rugăciuni în acest domeniu.

8. Evanghelizarea este un lucru ușor pentru noi. Nu numai că este greu să aduci o conversație la Evanghelie, dar misionarii trebuie să facă acest lucru într-o altă limbă. Chiar și cei mai curajoși dintre misionari, care pleacă până la marginile pământului, vor avea dificultăți în a discuta cu cineva despre Evanghelie.

9. Toți am făcut o juruință să fim săraci. Nu e chiar așa. Da, misionarii îL slujesc pe Dumnezeu, însă credincioșii trebuie să îi trateze într-un mod demn de lucrarea lor. Unii misionari chiar locuiesc în țări unde costul traiului este destul de mare.

10. Avem parte de o continuă trezire. Mulți misionari încă așteaptă ca o persoană sau alta să se întoarcă la Cristos. Alții se luptă să își găsească propria bucurie. Viața misionarului nu este întotdeauna pe vârf de munte.

11. Nu cunoaștem frica. Misionarii sunt oameni credincioși, însă frica este de multe ori o realitate. Depinde de locul unde locuiesc, unii riscă persecuție, violență, amenințări, dezastre naturale sau boli ciudate. Unii sunt întotdeauna pregătiți să plece dacă situația o cere.

12. Nu avem nevoie de suportul bisericii. Cei mai mulți misionari abia așteaptă să primească încurajare, suport sau vizite din partea bisericii-mamă. Și misionarii au nevoie de relații. Misionarii știu atunci când bisericile lor i-au uitat.

13. Ne este ușor să ne luăm rămas bun. Misionarii spun întotdeauna “La revedere”, fie prietenilor, familiei, bisericilor sau localnicilor, însă niciodată nu este ușor.

14. Când mergem în țara natală, suntem aceeași oameni. Misionarii care revin în țară s-ar putea să arate la fel, însă nu mai sunt aceeași oameni. Experiențele de pe câmpul de misiune îi schimbă. Lucrurile temporare, care poate contau în trecut, nu mai sunt importante. Clădirile mari de biserică nu îi mai impresionează. Conflictele din biserică par copilării acum. Tot ceea ce contează sunt oamenii.

15. Suntem în misiune pentru că îi iubim pe localnici. Misionarii îi iubesc pe localnicii printre care slujesc, însă acest lucru nu este principalul motiv pentru care ei sunt acolo. Ei sunt în acel loc pentru că Dumnezeu îi iubește pe localnici, și misionarul este doar vasul prin care Dumnezeu își aduce Mesajul.

16. Abia așteptăm să vorbim în fața bisericilor când ne întoarcem. Misionarii chiar iubesc să spună altora ceea ce Dumnezeu face, însă de cele mai multe ori ei se întorc după câțiva ani de muncă în continuu. Ei sunt obosiți. Se luptă cu șocul propriei culturi. Unii misionari nici nu sunt înzestrați cu darul de a vorbi în fața unor mari mulțimi.

17. Nu avem timp de motivele altora de rugăciune. Bineînțeles, misionarii au nevoie de rugăciunile voastre, însă tot la fel vrem și noi să ne rugăm pentru voi.

18. Ne încredem în Domnul, deci nu ne simțim singuri niciodată. Misionarii nu sunt singuri deoarece Duhul Sfânt locuiește în ei, însă și ei se pot simți singuri câteodată. Unii locuiesc în locuri izolate, fără nici un alt credincios aproape. Misionarilor le e dor de familia lor, în special atunci când nu pot participa la evenimente importante precum nunți sau înmormântări. De cele mai multe ori, misionarii sunt tot atât de apropiați de familiile lor precum acei credinioși care le spun “Eu nu aș putea să fac niciodată ceea ce faci tu, pentru că mi-ar lipsi familia prea mult.”

19. Nu știm dacă ne citiți sau nu scrisorile de rugăciune. Cei mai mulți misionari se străduiesc să compună scrisori de rugăciune bine puse la punct, în care să relateze concis ceea ce Dumnezeu face și care sunt cele mai importante motive de rugăciune. Odată cu evoluția tehnologiei, misionarii acum pot vedea cine deschide scrisorile de rugăciune și cine nu. Nu descurajați misionarii ignorându-le scrisorile.

20. Cele mai multe conflicte sunt cu localnicii. Nici pe departe, deoarece cele mai mari probleme le avem de multe ori cu cei care lucrează cu noi sau cu alți misionari. Conflictele interpersonale sunt de multe ori accentuate în contexul trans-cultural.

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!

7 Shares
Bookmark the permalink.

Comments are closed.