Aurul Nebunilor

În ziua de 24 ianuarie 1848, un bărbat de 36 de ani, sub numele de James Marshall, observă câteva bucăți de metal galben lângă o clădire pe care o construia pentru șeful lui, John Sutter, un imigrant elvețian care deținea una din cele mai mari ferme din California.

Pentru a testa dacă aurul este adevărat sau nu, Marshall folosește două pietre; aurul adevărat este maleabil și nu crapă atunci când este lovit. După ce a confirmat că într-adevăr a găsit aur, el le spune muncitorilor care lucrau cu el: “Băieți, cu ajutorul lui Dumnezeu, am găsit o mină de aur!”

În 15 martie, același an, un ziar local, The Californian, publică descoperirea lui Marshall. Două săptămâni mai târziu, ziarul respectiv își pierde toți angajații și își oprește presa. Toată națiunea, din San Francisco și până în Los Angeles, uită de grădinile neplantate, de casele neterminate și visează la un singur lucru: Aur! Soldații dezertează de la posturi, bărbații își părăsesc soțiile, ucenicii își lasă șefii, fermierii și oamenii de afaceri își părăsesc slujbele. În iulie 1950, mai mult de 500 de nave erau părăsite în portul din San Francisco. Într-un singur an, populația din California a crescut de la 14.000 la 100.000 – și toți erau în căutarea metalului prețios!

Goana după Aur din California, după cum era supranumită perioada dintre anii 1848 – 1855, a transformat radical statul și populația lui. Dacă până atunci oamenii erau calmi și liniștiți, lăcomia după aur i-a transformat pe oameni în niște sălbatici, fără lege și violenți. Social și moral, locuitorii statului California au fost încercați mai mult decât orice alt stat din America. Nu e de mirare că și în ziua de astăzi, California este considerat statul cel mai decăzut din punct de vedere moral.

După anul 1855, minerul singur cu sapă, lopată și tigaie a fost înlocuit cu mașini grele și companii miniere cu resurse mult mai mari. S-au construit numeroase baraje pentru a expune albiile râurilor, și instalațiile de forat săpau puțuri de 150 – 200 m adâncime.

După 1860, această epocă intensă din istoria Californiei s-a încheiat. Căutătorii de aur au găsit metalul prețios în valoare de peste 350 milioane de dolari. Deși unii au găsit mici comori, totuși foarte puțini s-au îmbogățit cu adevărat.

Istoria vorbește și despre unii necunoscători care au fost păcăliți în această perioadă. “Aurul Nebunului” este denumirea dată piritei, un minereu compus din Fier și Sulf, și care are o culoare gălbuie foarte asemănătoare aurului. Există multe povestiri în care unii căutători de aur au strâns pirită, și au descoperit abia la sfârșit că și-au irosit timpul și energia degeaba.

Citind despre această perioadă din istoria Americii, nu am putut să nu mă gândesc la viața noastră ca și creștini pe acest pământ. De multe ori suntem ispitiți să căutăm “aurul” acestei lumi și, din păcate, prea mulți creștini chiar fac acest lucru, fără să își dea seama că totul este goană după aurul nebunilor. Economia cerului este radical diferită față de economia de pe acest pământ. Acolo nu strângem bogății așa cum se strânge aici. Dacă aici pe pământ contează cât de gras ne este contul bancar, câte sau ce mașini avem și cât de “modernă” ne este casa sau apartamentul, Domnului îi pasă de câte suflete aducem la El, de cât îL slujim și de modul în care trăim pentru El.

Spuneam mai sus că foarte puțini s-au îmbogățit, deoarece foarte puțini au găsit aur destul de mult ca să facă o diferență majoră în viețile lor. Foarte ironic este faptul că primii doi bărbați responsabili pentru întreaga goană după aur au murit săraci. James Marshall, muncitorul care a găsit primele bucăți de aur, a ajuns potcovar și a murit în sărăcie. John Sutter, pe a cărui fermă s-a găsit aurul, a ajuns la faliment din pricina goanei după aur; tot porumbul pe care l-a lăsat nerecoltat a putrezit, și căutătorii de aur i-au invadat ferma și i-au furat toate animalele. El a murit în anul 1880 încercând să influențeze Congresul American să îl despăgubească pentru pierderile suferite.

Lucrarea din Malawi este doar o modalitate în care puteți ca să investiți în bogăția eternă. Lucrarea noastră este printre cei mai săraci ai societății, oameni care încearcă să supraviețuiască cu 100 lei sau mai puțin în fiecare lună. De la văduve la orfani, noi încercăm să facem o mică diferență în viețile lor, arătându-le și spunându-le despre dragostea lui Dumnezeu. Pentru a merge înainte noi depindem de Bunul Dumnezeu și de copiii Lui care caută să își investească banii și resursele materiale în aur adevărat! Mulți erau din aceia care cumpărau “aurul nebunilor” crezând că investesc în aur adevărat, iar astăzi lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Ba mai mult, ca și atunci, și astăzi sunt foarte mulți care au “pirită” și trăiesc cu impresia că dețin aur.

Pavel compară viața și lucrarea oamenilor cu o clădire. Fiecare dintre noi clădim, însă nu toți cu materiale care să treacă testul lui Dumnezeu. 1 Cor. 3:11-15:

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.

Nu știu ce fel de aur, sau pentru ce fel de bogății trăiți, însă dacă ele nu afectează într-un mod sau altul cerul, atunci totul este “aurul nebunilor”.

Vă invit să deschideți această pagină, pentru a vă informa cu privire la modul în care puteți să vă implicați în lucrarea din Malawi: Proiecte! Investiția dumneavoastră este sigură și va aduce roade!

Gaither Vocal Band are o melodie frumoasă referitor la adevărata bogăție și la aurul nebunilor. Mă rog ca cuvintele refrenului să fie o realitate în viețile fiecăruia dintre noi.

My finest robes are filthy rags