Cum să crești un baobab

De-a lungul timpului am tot menționat baobabul si fructele lui și, chiar dacă toate articolele precedente au fost doar în limba română, răspunsul a fost uimitor de fiecare dată. Români de pretutindeni mi-au scris și m-au întrebat cu privire la baobab, cerându-mi mai multe informații. Unii chiar mi-au cerut să le trimit fructe sau semințe.

Baobabii sunt des întâlniți în Malawi, fructele lor fiind cunoscute aici ca și “bomboanele africane”. Singura problemă e că aceste “bomboane” nu sunt dulci, ba din contră, destul de acre.

Deși arată ca fiind de pe o altă planetă, copacii baobab sunt foarte folositori aici în Africa, atât pentru oameni dar și pentru animale. Mai sunt cunoscuți aici și ca “copacii vieții”, și pe bună dreptate. Lemnul lor poros este ca și un burete și poate să absoarbă până la 100,000 litri de apă. Apa aceasta susține o mare varietate de ființe în timpul sezonului uscat. Cel mai mare exemplu este elefanul care, în timpul secetei, pur și simplu mușcă din acest copac și extrage apa. Copiii din Malawi se bucură de aceste fructe acrișoare care sunt surprinzător de uscate pentru un copac plin cu apă. Copacii mai sunt folosiți pentru îmbrăcăminte, fibre, medicamente, hrană și ca și sursă de apă.

Deoarece tocmai a început sezonul ploios aici în Malawi, am făcut rost de câteva semințe de baobab pe care vreau să le plantez aici, pe terenul misiunii. Întrebarea este, cum trebuie plantate aceste semințe? Răspunsul este simplu: avem nevoie de un elefant!

Copacii baobab nu agreează vecinii, nici măcar dacă ei sunt din aceeași specie. În mediul lor natural apa este insuficientă și ultimul lucru de care un baobab are nevoie este de un alt copac cu care să concureze pentru această resursă prețioasă. Dacă alți copaci se înmulțesc cu ajutorul fructelor care, odată căzute la sol, putrezesc și dau drumul semințelor, baobabul se folosește de o altă metodă pentru a-și asigura supraviețuirea: elefantul. Dacă fructul de baobab cade pe pământ și putrezește, semințele rămase nu vor germina niciodată. Motivul este pentru că aceste semințe sunt acoperite de un strat gros pe care doar acidul din stomacul elefanților îl poate înlătura. Pentru a se asigura că elefanții își îndeplinesc rolul, baobabul și-a acoperit semințele cu un fel de pudră cu un gust de iaurt acrișor, gust pe care elefanții pur și simplu nu îl pot ignora.

Odată ajunse în stomacul elefantului, semințele trec prin 4-5 ore de acid gastric, după care ele sunt gata pentru lumea de afară. La final, aceste semințe sunt depozitate departe de copacul sursă, gata pentru a germina și acoperite de cel mai perfect mediu posibil: un îngrășământ natural cald.

Chiar dacă locuim în Africa și elefanții nu sunt departe de noi, totuși suntem de părere că trebuie să găsim o altă soluție pentru a pregăti aceste semințe. Până la urmă, nu este tocmai ușor ca să faci rost de un elefant și să îl ții 4-5 ore până când și-a onorat partea.

Așadar, cea mai ușoară soluție pentru noi este să pregătim semințele manual. Ele trebuie șmirgheluite cu un șmirghel fin care să reducă grosimea acelui strat inițial. Odată ce se observă o culoare albă, semințele trebuie puse în apă călduță timp de 24 de ore. După ce mai apoi sunt uscate, ele pot fi plantate.

Semințele au nevoie de o oarecare grijă, însă nimic prea complicat, deoarece Malawi îndeplinește condițiile propice pentru creșterea lor. Planul meu este să le plantez în vaze mici de plastic, pentru a le proteja în primele câteva luni de viață. Nu vreau ca cineva să calce peste ele din greșeală. Odată ce planta a crescut puțin, ea poate fi plantată în locul unde își va petrece următoarele sute de ani.

Sper ca în curând Speranță pentru Viitor din Malawi să aibă câțiva din acești copaci atât de specifici continentului African, copaci care parcă sunt cu susul în jos.