Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.
Întrebarea din titlul acestui articol a fost prima dată auzită într-o cameră plină de creștini, undeva la finalul anilor 1800, în Anglia. Persoana care a a pus-o a fost Hudson Taylor, misionar în China. Precum astăzi, și atunci mulți creștini nu vedeau cu ochi buni sau nu înțelegeau nevoia de misiune și de misionari. Mulți vedeau misiunea ca pe o activitate secundară în biserică, iar pe misionari ca pe niște indivizi cărora le place să meargă în locuri ciudate. În cel mai rău caz, și atunci misionarii erau văzuți ca fiind oameni nebuni, iresponsabili față de familie sau căutători de aventură în loc să aibă o slujbă normală.
Aceeași creștini, majoritatea dintre ei păstori în aceea vreme, nu au putut să creadă că niște pescari păgâni din China l-au lăsat pe un om să se înece deși îl puteau ajuta, în timp ce ei stăteau pasivi deși milioane de oameni mor veșnic în iad.
Din păcate, lucrurile nu prea s-au schimbat și astăzi încă mulți au aceeași perspectivă sucită cu privire la viață. Oricare dintre noi, urmași ai lui Cristos, suntem șocați când auzim că cineva a murit din pricina neglijenței altcuiva, însă ne doare în cot că mii de oameni merg în iad în fiecare zi, fiind despărțiți veșnic de Dumnezeu. Oare ce este mai important, trupul sau sufletul? Când am devenit așa de orbi față de nevoile reale ale acestei lumi?
Într-un articol anterior am vorbit despre Roxana, voluntara din România care vine să ne ajute. Știu ce înseamnă să treci prin această perioadă și mai știu că există oameni care își dau cu părerea, fără însă să cunoască câtuși de puțin despre ce vorbesc. Mi-am adus aminte de timpul când noi, ca și familie, am trecut prin aceeași experiență. Ca și stresul și frica nu ar fi fost îndeajuns, au fost unii care au dorit să își pună în practică darul descurajării, îngreunând fără sens un proces și așa greoi. Unii creștini au pus la îndoială chemarea noastră pentru Malawi, întrebându-se și întrebându-ne dacă nu cumva ar trebui să stăm în România. Alții au avut alte idei cu privire la voia lui Dumnezeu pentru viața noastră și am observat că, de cele mai multe ori, cei care nu fac nimic sau aproape nimic pentru cauza lui Cristos sunt experți în sfaturi.
Am primit întodeauna cu mare bucurie orice întrebare sinceră cu privire la chemarea noastră de a merge în Malawi. Până la urmă, știu că acest lucru este o oportunitate să spun și altora despre lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre și prin viețile noastre. Îmi aduc aminte, însă, că de câteva ori, acest tip de întrebare a fost pusă în format răutăcios, sarcastic.
- Interlocutor: Ai o chemare specială să mergi în Malawi?
- Eu: Ai tu o chemare specială să stai acasă?
Hudson Taylor vorbea într-o biserică din Anglia, înaintea întoarcerii sale în China pentru a continua lucrarea de răspândire a Evangheliei celor care nu au auzit-o niciodată. El a explicat că în China există regiuni de mărimea Angliei, regiuni fără nici măcar un predicator. După care, el a adăugat: “Nu e bine să spuneți că nu aveți o chemare specială să mergeți în China. Cu aceste adevăruri înaintea voastră, poate ar trebui să vă întrebați dacă cumva aveți o chemare specială să stați acasă. Dacă, înaintea lui Dumnezeu, nu puteți să spuneți că aveți o chemare specială să stați acasă, de ce atunci sunteți neascultători față de planul Mântuitorului și față de porunca Lui de a merge? De ce refuzați să veniți în ajutorul Domnului? Dacă, totuși, vă este foarte clar că responsabilitatea, și nu înclinația, dorința sau afacerea vă ține acasă, trudiți voi în rugăciune pentru cei în nevoie? Vă folosiți voi de influența voastră pentru a promova cauza lui Dumnezeu printre necreștini? Sunt resursele voastre folosite în mod masiv, așa cum ar și trebui, înspre mântuirea lor?”
Am citit aceste rânduri în urmă cu mulți ani și am fost foarte afectat. Nu, nu cred că e nimic special în a merge în Malawi. Nu, nu cred că e nimic special în a fi un misionar. Din cum înțeleg eu Biblia, eu cred că ceea ce facem e normal, de așteptat. Chiar cred că o persoană care nu face nimic pentru Cristos are probabil o chemare specială și unică în această direcție. Chiar cred că o persoană care îi descurajează pe cei care vor să facă ceva pentru Cristos are probabil un dar special de a ridiculiza și a batjocori.
Nu știu ce vrea Domnul de la tine și nici unde te vrea să Îi slujești, Malawi, China sau poate chiar acasă. Ceea ce știu, însă, este că până când toți oamenii sunt mântuiți, chemarea Lui rămâne în picioare.
Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede…