Fiecare zi este o experiență nouă în Africa, sau cel puțin așa le spun tuturor vizitatorilor noștri. De luni până sâmbătă ne confruntăm cu tot felul de provocări, însă se pare că duminicile sunt cele mai interesante, deoarece aceste provocări parcă sunt mai mari. Cel rău se luptă din plin să ne descurajeze, să ne încetinească și chiar să ne oprească, iar lucrarea cu bisericile pare a fi ținta lui cea mai mare.
Astăzi am fost la Biserica Speranța din satul Milepa, aflat la peste o oră distanță de casa misiunii. Noi am încercat să ajungem aici încă de săptămâna trecută, însă drumul a fost blocat de un camion stricat și nu am avut o altă cale de acces. De această dată, însă, noi am rămas blocați în noroi și am avut nevoie de nu mai puțin de 2 ore ca să ne punem iarăși în mișcare. Acum este sezonul ploios și oamenii își sapă grădinile, de aceea pământul este moale, este ud și este afânat. Pentru a ajunge la biserică, a trebuit să lăsăm drumul asfaltat și să intrăm pe drum de țară. Mai târziu am lăsat și drumul de țară pentru a intra pe o cărare. După ce am lăsat și cărarea, am condus direct pe câmp, iar la final am ajuns într-un loc în care iarba a crescut și a acoperit aproape totul în fața mașinii.
După 2 ore de împins, săpat și ridicat mașina aproape în aer, am reușit să scăpăm de acel șanț și să mișcăm mașină, însă doar în marșarier, deoarece drumul către biserică era extrem de moale și nu am vrut să riscăm o altă aventură. Totuși, ploaia tocmai s-a pornit, așa că drumul pe jos de la mașină până la biserică ne-a udat bine de tot.
Împotmolit!
Împotmolit de-a binelea!
Chiar dacă cel rău a încercat să ne oprească, părtășia pe care am avut-o împreună a fost una minunată. Biserica aceasta este una dintre cele mai “primitive” sau “în junglă” la care am fost până acum, iar oamenii de aici printre cei mai minunați pe care i-am văzut vreodată. Dragostea lor pentru Dumnezeu se vede de la o poștă, iar părtășia împreună a fost dulce ca mierea. Ei nu au mult, chiar și “clădirea” bisericii era din paie și bambus însă, precum cuvintele cântării tocmai cântate împreună, “Chiar dacă nu avem bogății, îl avem pe Isus”.
Deși am întârziat cu 2 ore, serviciul divin a fost plin de binecuvântări și de prezența Domnului. Cântările au fost înălțătoare și, după cor, Roxana și-a spus mărturia, arătându-le oamenilor că toți slujim pe același Dumnezeu. Mesajul de astăzi a fost din Psalmul 19:7-11. Versetul 10 a fost versetul cheie. Vorbind despre legea și poruncile Domnului, David spunea că “Ele sînt mai de preț decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.” I-am încurajat pe frații și surorile noastre să dea preț Cuvântului Domnului mai mult decât aurului deoarece credința lor, fiind autentică, este mai valoroasă decât aurul. 1 Cor. 3 vorbește despre faptele noastre bune făcute în Domnul ca fiind ca și aurul iar răsplata noastră, în cer, este să umblăm pe străzi de aur, în prezența lui Dumnezeu, în veșnicie.
Vedeți voi, chiar dacă drumul a fost rău și am rămas împotmoliți timp de 2 ore, și chiar dacă ne-a plouat și ne-a fost rece, timpul petrecut cu frații noștri a fost mai dulce și mai frumos decât aș putea explica în cuvinte. Acești oameni trăiesc cuvintele din 1 Petru 1:6-9 în fiecare zi și ne-ar putea învăța multe lucruri care țin de credința adevărată, credință care nu depinde de confort, curent electric, muzică bună sau alte cele. Ei nu au nimic și nu au pe nimeni, iar marea lor majoritate nici măcar nu au văzut un om alb până astăzi. Cine le va spune de dragostea lui Dumnezeu dacă nu noi? Cine să le împărtășească Evanghelia dacă nu noi? Romani 10:14-15.
Îi spuneam Roxanei la întoarcere spre casă că în orice moment aș alege mai bine să fiu în biserici precum cea din Milepa, decât în oricare altele din România sau din alte locuri și cred că, după ziua de astăzi, ea este de acord cu mine. Aici nevoia este cea mai mare și aici sunt oameni care încă nu au auzit. Mai mult decât nevoile fizice, aici sunt o multitudine de nevoie spirituale și eu nu pot decât să repet cuvintele profetului Isaia adresate lui Dumnezeu: “Iată-mă, trimite-mă!”
Ud din cap până-n picioare!
Roxana prezentându-și mărturia.
Predicând Cuvântul.
Prima ei întâlnire cu un misionar.