Dați-le voi să mănânce

Ieri i-am dus pe Marc și Linda în Kachere, pentru a le arăta lucrarea de acolo începută acum mai bine de 7 ani. În drum spre sat am văzut vreo 4-5 băieți într-un câmp, la vânătoare folosind un arc și săgeți făcute local. După ce ne-am oprit și i-am întrebat am înțeles că ei vânau lăcuste, care apoi urmau să fie parte din cina familiilor.

Am discutat cu Marc puțin despre sărăcia din Malawi și cum prea puțin din tot ajutorul financiar trimis spre Africa ajunge defapt la cei în nevoie. Milioane de dolari și euro sunt trimiși aici în fiecare an, însă marea majoritate a populației continuă să trăiască într-o sărăcie greu de imaginat, fără să existe nici măcar o schimbare cât de mică în viețile lor. 99% din săteni probabil nici nu știu că America sau Uniunea Europeană trimit bani și că există oameni în lumea asta care vor să îi ajute. Marea majoritate a lucrurilor neperisabile care ajung în Africa nu ajung niciodată la cei săraci. Vorbesc aici despre hainele sau papucii trimiși din țările dezvoltate, însă care nu ajung niciodată în familiile nevoiașe, cel puțin nu așa cum ar trebui să ajungă. Aproape tot ceea ce este trimis gratuit ajunge aici în mici magazine și este pus spre vânzare. Săracii continuă să fie săraci, iar cei bogați se îmbogățesc tot mai mult.

Cu privire la mâncare, lucrurile sunt cam tot la fel, deși trebuie să recunosc că un mic procent ajunge acolo unde trebuie să ajungă. Am văzut situații în care doar 10 din 50kg de porumb sunt distribuite în mod gratuit, în timp ce restul ajunge în buzunarele unei elite selecte. O familie cu 3-4 copii are nevoie de cel puțin 1 sac de 50kg de porumb în fiecare lună, ca să nu mai vorbesc de alte lucruri precum: sare, ulei, legume, carne, etc. Când aceeași familie primește doar 1/5 din ceea ce are nevoie, fiecare membru este nevoit să găsească alte alternative precum vânatul de șoareci și insecte. Alții merg la cerșit sau fură. Cei mai ghinioniști mor de foame.

Deși pentru un străin pozele acestea pot fi interesate și frumoase, ele arată totuși spre o problemă mare și o nevoie urgentă. Vânătoarea de lăcuste nu este nici un sport și nici o activitate făcută pentru distracție. Băieții din pozele atașate ar fi trebuit să fie la școală într-o zi precum Joia, la ora 10 dimineața. Educația rupe lanțurile sărăciei, însă cum pot acești copii să studieze pe stomacul gol? Viața lor e una grea iar inima mea suferă de fiecare dată când mă gândesc la familiile respective care își așteaptă copiii acasă cu “cină”. Oamenii de aici suferă; cei vei face tu pentru ei?

Știu că este foarte ușor să dăm vina pe Guvern sau pe alte instituții sau persoane. De multe ori dăm vina chiar pe cei care suferă însă îmi aduc aminte de ceea ce Domnul Isus a spus în Matei 14, atunci când a hrănit mulțimea de 5000: “dați-le voi să mănânce“. Precum noi, și ucenicii au găsit rapid soluții care să excludă propria responsabilitate. Lasă ca Guvernul să îi ajute, cei bogați trebuie să dea, oamenii trebuie să își găsească ei mâncare așa cum pot, lasă-i “să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“. Suntem experți în a da sfaturi atunci când nimeni nu ne împinge în afara zonei noastre de confort, însă iată ce a spus Mântuitorul:

“N’au nevoie să plece, le-a răspuns Isus; ‘dați-le voi să mănânce’”
Matei 14:16

Probabil că unii dintre dumneavoastră veți zice că tocmai m-am contrazis singur. Inițial am sugerat că milioanele de dolari nu ajută, iar acum zic că e nevoie de ajutor. Situația stă în felul următor: trăim într-o lume păcătoasă, murdară și foarte coruptă iar astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să ne asigurăm că intențiile noastre bune se aliniază nevoilor și voii lui Dumnezeu. E foarte ușor și simplu să trimitem bani sau cutii iar apoi să ne amăgim că am schimbat ceva. Ajutorul real și care defapt chiar ajută cere muncă iar mulți dintre noi nu mai suntem dispuși să facem pașii necesari. Atunci când Isus le-a spus ucenicilor că ei trebuie să își asume responsabilitatea pentru nevoia din acel moment, fiecare dintre ei s-a gândit cu siguranță la ce anume se poate face. Mă gândesc că unii au avut emoții iar alții au fost speriați, însă Domnul Isus urma să le arate încă o dată că El este Acela care poartă de grijă. Vedeți voi, faptul că Dumnezeu poartă de grijă nu înseamnă că noi nu mai avem nici o responsabilitate. De multe ori, noi putem fi mărturii a purtării de grijă a lui Dumnezeu și, prin acest lucru, El poate fi glorificat.

Nici unul dintre noi nu poate hrăni întreaga lume. Nici unul dintre noi nu poate hrăni întreaga Africă. Nici unul dintre noi nu poate hrăni pe toți cei 12 milioane de cetățeni ai Malawi. Mai mult, nici măcar dacă unim împreună nu vom putea vreodată să îi hrănim pe toți, însă putem hrăni 1, 5 sau 10. Ne putem da noi înșine lui Dumnezeu prima dată, și apoi unei lucrări precum Speranță pentru Viitor din Malawi (2 Cor. 8:5). Puținul pe care îl avem – pus în mâinile lui Dumnezeu – poate fi folosit pentru lucruri mari. De multe ori și noi, precum ucenicii, zicem “n‘avem aici decît cinci pâini și doi pești“, însă uităm că Dumnezeu, Creatorul, a făcut totul din nimic. El poate lua puținul tău și îl poate folosi pentru gloria Lui, asta dacă Îi dai voie!

Speranță pentru Viitor este lucrarea noastră din Malawi și există cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu, a duce Evanghelia și a-i ajuta pe cei în nevoie. Și tu poți fi parte din această lucrare extraordinară, binecuvântată de Dumnezeu în fiecare zi din ultimii 19 ani. Pe lângă multe alte activități, noi hrănim 163 de copiii orfani din două sate diferite, și asigurăm educație la aproape 700 de copii, în cadrul Școlii noastre Primare.

Avem nevoie de ajutorul tău ca să continuăm!

Am început primul Orfelinat în Kachere acum 6 ani după ce am primit vestea că o fetiță din sat a murit de foame. Asta s-a întâmplat într-o zis de duminică, chiar după biserică, când mintea mea era la masa de prânz. Știrea m-a lovit direct în inimă și îmi aduc aminte cât de șocat am fost să aud că, într-un sat unde avem biserică și unde vorbim de dragostea lui Dumnezeu, oamenii mor de foame. Pe scurt, am simțit că trebuie să fac ceva iar în ziua următoare am început lucrarea. Atunci am avut 16 copii iar astăzi 100 doar în acest loc.

Îmi aduc aminte de Richard, unul dintre primii orfani pe care i-am inclus în program, și cum l-am găsit în câmp, căutând lăcuste precum copiii din imagini. Mulți dintre noi nu vom înțelege niciodată ce înseamnă să îți vezi copilul murind de foame, însă oamenii de aici au experimentat acest lucru mult prea des.

Lucrarea din Malawi este prezentă în multe sate și avem multe proiecte. Nu doar că hrănim copii orfani și oferim educație, dar ajutăm și bisericile locale împreună cu liderii lor. Lucrăm cu câteva mii de oameni, predicând Evanghelia, învățându-i din Scriptură și ajutându-i în diferitele lor nevoi fizice. În alte cuvinte, ne îngrijim de nevoile lor spirituale dar și de cele fizice.

Avem nevoie de ajutorul tău ca să continuăm!

Anul acesta vom ajuta cu porumb familiile nevoiașe și vom construi încă o clădire pentru clasele 7 și 8 de la Școala Primară din Kachere. Fără să exagerez, lucrarea Domnului din Malawi afectează câteva zeci de mii de oameni, iar noi avem nevoie de ajutorul tău pentru a putea continua!

Familia noastră s-a încrezut întotdeauna în Domnul când vine vorba de mâncarea și viața noastră aici. Nu muncim aici în Malawi și nici nu am putea în mod legal. Depindem de Dumnezeu și de oamenii cărora El le pune pe inimă să ne ajute. Nu am luat niciodată bani destinați pentru lucrare de aceea și noi avem nevoie de ajutorul tău pentru a continua!

Misiunea din Malawi este mai mare decât Ovi sau familia noastră. Marc și Linda sunt aici ca să ne ajute și, dacă Domnul îi va chema, ei vor să vină pe termen lung, însă tot timpul vom avea nevoie de alți misionari/voluntari. Nu ai putea să îți pui deoparte 1 lună și să vii să ne ajuți? Dar vacanța de vară? Sau poate vacanța cu familia? Avem nevoie de ajutorul tău pentru a continua!

Iată ce poți să faci: Roagă-te, Sponsorizează, Vino. Alege una, două sau pe toate trei.

Contactează-mă pentru detalii suplimentare și modalități de implicare.