Perioadă Sabatică

“Isus le-a zis: ‘Veniți singuri la o parte, într’un loc pustiu, și odihniți-vă puțin’. Căci erau mulți cari veneau și se duceau, și ei n’aveau vreme nici să mănînce.“

Marcu 6:31

Dragii noștri, după 11 ani de lucrare credem ca a venit momentul să ne luăm un timp mai îndelungat de odihnă și recuperare. De fiecare dată când plecam în România poate că reușeam să punem deoparte 1 săptămână pentru odihnă, însă în restul timpului parcă eram mai ocupați decât aici în Africa. Dacă ne-ați urmărit în tot acest an, cu siguranță cunoașteți problemele de sănătate, lupta cu medicamentele false dar și restul greutăților pe care le-am avut aici. Cu acordul și călăuzirea fratelui păstor Vasile Paul, dar și a bordului de misiune sub care slujesc, am decis să punem deoparte o perioadă între 6 luni și 1 an pentru odihna și recuperarea noastră. În tot acest timp noi nu vom mai fi în Malawi, însă lucrarea de aici va continua sub conducerea lui Stanley, Samuel, Tendai și Misozi. Acești 4 tineri capabili au fost pregătiți tocmai pentru momente ca și acestea, și sunt sigur că, împreună, vor duce mai departe misiunea. Iată ce vom face în această perioadă:

• Recuperare. Ne vom recupera și odihni nu numai fizic, ci și emoțional și spiritual. Ani de zile am dat și ne-am cheltuit din toate punctele de vedere, nu doar 6-8 ore pe zi, ci 24/24. De fiecare dată când telefonul suna, indiferent de ora din zi sau din noapte, noi am fost gata să venim în ajutorul celor în nevoie.
• Reînnoire. Oferind și oferindu-ne altora am lăsat de multe ori pe plan secundar relația din familie și relația cu Dumnezeu. Această perioadă va fi una de reînnoire a acestor relații și de o aprofundare în Cuvântul lui Dumnezeu.
• Reflecție. Ultimii 11 ani au avut multe suișuri și coborâșuri, multe lucruri frumoase și altele urâte. Am avut parte de multe binecuvântări dar și de multe încercări. De multe ori am simțit că am intrat într-un ritm, pe un fel de pilot automat. Această perioadă ne va da răgaz să reflectăm la ceea ce Dumnezeu a făcut prin noi, la ceea ce noi am făcut și la ceea ce trebuie de făcut.
• Reîncărcare. Simțim că bateriile noastre sunt aproape complet descărcate, iar această pauză va fi prielnică pentru reîncărcarea lor. Vom asculta predici – nu numai predica -, vom avea timp de citit cărți, vom avea timp de un studiu mai adânc al Scripturii și, de ce nu, poate chiar și de câteva excursii în natură pentru a ne delecta de frumusețea creației lui Dumnezeu.
• Rededicare. Viața noastră de lucrare nu se termină, ba dimpotrivă, ea va continua atât timp cât Domnul ne ține în viață, de aceea această perioadă ne va da prilejul să ne rededicăm următoarei etape din lucrare.

Probabil ați observat că titlul acestui articol este “Perioadă Sabatică” și nu “Perioadă de Odihnă”. Chiar dacă în cultura noastră acest termen nu este bine definit și înțeles, perioada sabatică este o perioadă specială, un timp pus deoparte pentru Dumnezeu și familie, un timp departe de ceea ce a însemnat până atunci viață și lucrare. Termenul include odihnă și recuperare fizică, emoțională și spirituală, însă include și activitate, orice altă activitate. Noi nu mergem în România să dormim 12 ore pe zi și să lenevim toată ziua, ci mergem să ne recuperăm dar și să ne “regăsim” într-un fel. După un deceniu de misiune în Malawi, am ajuns să fim definiți de ceea ce facem aici și nu de ceea ce suntem în Isus. Acest timp nu este nici un concediu ci o parte importantă a deciziei pe care, împreună cu Lita soția mea, am luat-o în anul 2007 – să Îl slujim pe Dumnezeu cu 100% din timpul nostru.

De aceea, mergem în România să ne odihnim, să ajutăm, să rezolvăm probleme rămase de mulți ani, să ne facem bine și să ne luăm avânt pentru tot ceea ce Dumnezeu are pentru noi în viitor. Prin harul lui Dumnezeu, începând de anul trecut fac parte din bordul Speranței pentru Viitor din România. Credem că Dumnezeu ne poate folosi pentru a fi o binecuvântare pentru Tabăra din Sighet și pentru frații cu care sunt în echipă.

Când vine vorba de familie, nu doar că fiecare avem nevoie de odihnă, însă am rămas în urmă cu multe aspecte legate de viața noastră. Nu ne pare rău, deoarece știm că am ales chemarea lui Cristos, însă acum este timpul potrivit pentru aceste lucruri. Soția mea nu are toate actele românești în regulă, iar pentru copiii noștrii încă nu am făcut ceea ce trebuia de făcut pentru a le asigura un viitor mai bun. Toate acestea, plus multe altele, au fost nevoi pe care le-am pus deoparte timp de mulți ani, însă acum este timpul potrivit pentru ele.

Așa cum am menționat, de-a lungul anilor am pregătit o echipă de localnici care să poată duce mai departe lucrarea din Malawi. În fiecare aspect al lucrării avem pe cineva responsabil. Stanley se ocupă de Școala Primară, de partea administrativă dar și de toată lucrarea în general, el fiind și directorul. Samuel se ocupă cu Școala Biblică, cu Agricultură după Voia lui Dumnezeu și el este și șoferul care va continua să ducă echipele de musafiri acolo unde va fi nevoie. Tendai se ocupă cu cele două Orfelinate, în timp ce Misozi are în responsabilitate Cluburile Vestea Bună. Mai mult, în fiecare punct de misiune avem oamenii locului care supraveghează ceea ce se întâmplă în satul respectiv. Fratele păstor Mtambo supraveghează lucrarea din Kachere, fratele Simion lucrarea din Mpyupyu. Fratele păstor Katerere se asigură că toți păstorii locali sunt înștiințați de întâlniri și că toți studenții vin la cursuri. Toți acești oameni credincioși au făcut acest lucru de câțiva ani de zile deja, fiind bine pregătiți și știind ce să facă.

Dacă vor fi urgențe, am niște frați care vor putea să ajute, să dea sfaturi sau chiar să vină aici în caz de nevoie. Echipele de musafiri vor continua să vină fără întreruperi. În această perioadă scriu o mică broșură (care se dovedește a fi destul de mare) cu instrucțiuni separate pentru cei care vor veni să ajute cât timp noi vom fi plecați. În caz în care chiar este nevoie de mine, bineînțeles că voi ajuta.

Cu siguranță că această tranziție nu va fi una ușoară, deoarece în ultimii 11 ani nu a existat nici măcar 1 minut în care să nu fiu implicat, într-un fel sau altul. Lucrarea este însă a Domnului și eu trebuie să acționez ca atare chiar și acum. Deși avem pace deplină și știm că suntem în voia lui Dumnezeu, avem o oarecare umbră de frică și de îngrijorare. Ce va fi aici? Dar dacă nu vin banii? Cum vom supraviețui noi? Aceste întrebări, și multe altele, le punem în mâna lui Dumnezeu și ne rugăm ca El să poarte de grijă. În Levitic 25, atunci când Dumnezeu a poruncit Anul de Sabat pentru poporul Israel, unii s-au întrebat poate având aceeași îngrijorare: “Ce vom mînca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom sămăna și nu vom strînge rodurile?” Răspunsul lui Dumnezeu a trebuit să le aducă lor pace, la fel cum trebuie să ne aducă pace și nouă: “Eu vă voi da binecuvîntarea Mea în anul al șaselea, și pămîntul va da roade pentru trei ani.” Credem că Dumnezeu va purta de grijă.

Vă mulțumim dacă ați ajuns cu cititul până aici și vă rugăm să mai stați încă câteva minute, pentru că trebuie să vorbesc și despre bani. În primul și în primul rând, avem nevoie de rugăciunile voastre, atât pentru familie cât și pentru lucrarea din Malawi. Fără Dumnezeu, nici noi și nici lucrarea din Malawi nu ar fi nimic, nu ar exista. Suntem pe deplin conștienți de acest lucru. Dacă ea există însă, este prin harul lui Dumnezeu și prin purtarea Lui de grijă, însă știm și cum poartă Dumnezeu de grijă: prin copiii Lui, de aceea vă rugăm să continuați sponsorizarea lucrării și a familiei. Lucrarea continuă în același ritm și vom continua să avem aceleași cheltuieli: 173 de copii orfani hrăniți zilnic, 740 acum (în curând aproape 900) de copii care vor primi educație în fiecare zi, 16 studenți la Școala Biblică, apoi cheltuielile cu tabere, cluburi de copii, biserici în nevoie, echipă, voluntari, paznici, curent, motorină, taxe, taxe, taxe (e Africa), etc.

Nu doar că vă cerem să vă rugați pentru noi și să continuați sponsorizarea, însă vă rugăm și să creșteți nivelul de implicare. La cheltuilelile din Malawi se vor adăuga și cheltuieli suplimentare cu plecatul nostru în România și rezolvatul tuturor lucrurilor lăsate nerezolvate până acum: sănătate, acte, etc. Nu în ultimul rând, vă cerem să rugați pentru viziune și pentru o extindere a misiunii Speranță pentru Viitor și în alte țări.

Mai jos am deschis un formular de donație, un loc unde puteți dărui tot ceea ce Dumnezeu vă pune pe inimă să dați în plus. Iată cum funcționează: Inițial puteți alege moneda (euro, dolari sau lei) și suma, care poate fi predefinită (10, 20, 50, 100) sau la alegerea voastră. Dacă vreți ca plata să fie făcută lunar, pe toata perioada în care vom fi plecați, puteți alege această opțiune. Următorul lucru este metoda de plată; avem la dispoziția voastră 2 opțiuni: PayPal (metodă rapidă de plată online, unde puteți plăti și cu cardul și chiar dacă nu aveți cont) sau Offline Donation (donații offline, bancare, prin ordine de plată, etc.). Dacă alegeți această opțiune, veți găsi toate informațiile noastre bancare necesare. Dacă alegeți PayPal, atunci veți fi transferați acolo după completarea Numelui, Prenumelui și a Adresei de Email. La final apăsați butonul “Donează” iar noi vă mulțumim din suflet și ne rugăm ca Bunul Domn să vă răsplătească.

Pentru orice întrebări, informații, invitații pentru a vorbi sau orice altceva, vă stăm la dispoziție. Scrisorile de Rugăciune vor continua, cu excepția unei pauze de 3 luni începând din luna Noiembrie (abonați-vă aici), la fel și articolele de pe acest blog.