Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.
Proverbe 3:5, 6
Deaceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît îmbrăcămintea?
Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Matei 6:25-33
Cred că unul din cele mai importante aspecte din viața unui creștin este și unul foarte puțin practicat: încrederea în Dumnezeu, așa cum El vrea.
Înainte să merg mai departe, vreau să clarific că acest articol nu vine din partea unui misionar care le știe pe toate și a ajuns pe o treaptă spirituală mai înaltă decât alții. Nicidecum, deoarece și eu am aceleași lupte lăuntrice ca și oricine altcineva – poate chiar mai multe. Și eu mă lupt să înțeleg voia lui Dumnezeu în fiecare zi și cum să mă încred în El în fiecare detaliu.
Atunci când am venit în Africa – acum mai bine de 10 ani – am avut 100% suport financiar… teoretic vorbind. Multe biserici din România ne-au trimis cu plăcere aici însă și-a retras suportul după 3-6 luni, motivând acest lucru în diferite feluri: “N-am știut ce înseamnă.”, “Vine iarna și nu avem căldură.”, “Avem alte priorități.” Ca și cum asta n-ar fi deajuns, unele biserici nici măcar nu s-au ținut de promisiunea făcută la început. În România ne-au spus: “Sigur, mergeți cu Domnul și noi vom fi alături de voi”, însă odată ajunși pe câmpul de misiune n-am mai văzut nici un ajutor. Din 100% promisiuni am rămas cu aproximativ 40% în practică. În primul nostru an în Malawi am fost deja în probleme financiare.
Am încercat să trăim așa cum am putut, în condițiile în care familia era în creștere (Lita era însărcinată), la fel și lucrarea, însă fondurile în scădere. N-am putut să mergem înapoi pentru a strânge fonduri pentru că nu mai aveam bani. Ca și tată, soț și misionar m-am îngrijorat mult, am fost stresat și am încercat să găsesc alte modalități de a avea bani, însă în mod legal nu am avut niciodată dreptul să muncesc aici datorită vizei de misionar. Nu am vrut să îmi încalc dreptul la ședere și să risc a compromite lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat.
La început am luat bani împrumut. Da, am fost nevoiți să facem acest lucru. Am împrumutat bani, dar nu de la bancă (oricum nu puteam) și nici de la alți misionari, ci de la localnici. Puțini oameni știu lucru acesta, perioada aceea fiind una despre care nu prea vorbim, însă am luat bani împrumut de la Malawieni care aveau mai mult ca noi, astfel încât Lita să pregătească mâncare tradițională, locală, pentru familie. Mămăliga aceea a reprezentat mâncarea noastră de-a lungul multor săptămâni.
Acea perioadă a fost prima pentru familia noastră în care am rămas fără bani. Înainte de a fi misionar eu am avut o slujbă bine plătită, lucrând în domeniul calculatoarelor, și banii nu au fost niciodată o problemă pentru noi. Acum, însă, rămăsesem fără bani și lucrul cel mai îngrijorător a fost că s-a întâmplat când eram în celălalt capăt al lumii, departe de familie, prieteni sau biserici.
Pentru a nu mă lungi prea mult cu această poveste, au trecut 3 ani aici în Africa până când am învățat o lecție: Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, promisiunile Lui sunt adevărate, El va purta de grijă și eu trebuie să mă încred în El. Vedeți, mulți credincioși și-au fabricat alte metode de a “se încrede” în Dumnezeu, deși în realitate ei se încred în forțele proprii, în conturile bancare sau în frigiderele ori cămara plină. Știu că Domnul ne dă tuturor forță de muncă însă adevărul este că foarte puțini creștini chiar caută, MAI ÎNTÂI de toate, împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Observați cuvântul-cheie: mai întâi.
Atunci când nu punem pe primul loc pe Dumnezeu și lucrarea Sa, defapt încercăm să avem noi grijă de lucrurile pe care El le-a promis. Mulți din vest au reușit fără probleme. Majoritatea din Africa nu reușesc. Teoretic, zicem că Domnul poartă de grijă, însă acest lucru nu se reflectă și în practica noastră.
De ce scriu despre toate acestea? Pentru că astăzi Domnul mi-a adus aminte încă o dată că trebuie să mă încred în El. Vedeți, noi ne apropiem de o perioadă sabatică care aduce cu sine multe schimbări în familie și lucrare. Acum, când scriu aceste rânduri, îmi vin în minte multele lucruri care trebuiesc rezolvate și pe care nici măcar nu le pot controla. Din nou, în calitatea de soț, tată și misionar încerc să fac totul pentru ca familia și lucrarea să nu sufere în perioada în care noi vom fi plecați.
Vine iarna în România iar casa noastră încă nu este încălzită. Acolo va trebui să mâncăm și să ne plătim facturile. Nu avem o mașină în România. Cum vor continua să vină fondurile în Malawi? Mă îngrijorez cu privire la Școala Generală și alte lucruri materiale, tangibile care trebuie să se întâmple. Mă gândesc mult și la voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre, la viitor și la ceea ce vom face peste 5 – 10 ani. Știu că ne-am dedicat viețile Lui, însă ce vom face atunci?
Așa cum puteți observa, sunt și eu un simplu om, cu multe lupte lăuntrice în fiecare zi. Știu – atât teoretic dar și pratic – că Dumnezeu este în control și că El va purta de grijă, însă de multe ori credința mea este mică. În zile precum acestea, Domnul îmi aduce aminte:
Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic în grînare; și totuș Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sînteți voi cu mult mai de preț decît ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuș vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicînd: “Ce vom mînca? Sau: “Ce vom bea? Sau: ,”Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Biblia
Știind că Scriptura este adevărată și că trebuie să am încredere în promisiunile lui Dumnezeu, trebuie să ajung la această concluzie: Dumnezeu va purta de grijă la toate lucrurile materiale care trebuie să se întâmple. Eu trebuie să mă concentrez pe El mai întâi.
Înaintea mea sunt două opțiuni: MAI ÎNTÂI să mă îngrijorez, să îmi dau toată silința, să caut și să mă lupt sau, MAI ÎNTÂI să caut împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, fiind încredințat că El se va îngriji de toate celălalte lucruri. Astăzi, aleg să mă încred în El.