Continuând mai departe cu vizitele, am ajuns și la casa unde Thokozani stă. Țin să precizez că și această familie stă la o margine de sat, departe de alți vecini și foarte departe de biserică.
Thokozani (numele lui înseamnă “Mulțumesc“) este un băiat de 10 ani, orfan de mamă și de tată, și care locuiește împreună cu bunica, unul dintre unchi și frații lui. M-am mirat să văd că Thokozani mai are frați și surori (încă 3 la număr), copii care nu au mai putut să intre în programul nostru din cauza locurilor limitate. Am întrebat-o pe bunica lui Thokozani de ce nu i-a trimis pe toți 4 deodată să fie înscriși, iar ea mi-a spus că că nu a știut și că Thokozani defapt a auzit de la altcineva și a venit direct fără să mai treacă pe acasă.
Nici situația acestei familii nu este una bună deloc. Am înțeles că bunica, cele 2 surori și 1 frate mai mici stau în casa mai mare, iar Thokozani și cu unchiul lui stau în “casa” mai mică.
Prima dintre case, deși este sărăcăcioasă, este totuși mai mare decât cea unde stă Thokozani și cu unchiul său. Aceasta din urmă este rotundă, pereții nu sunt mai mari de 1,60 m iar interiorul nu mi-ar fi mie destul să mă pot întinde pe jos. Nu știu cum doi oameni pot dormi acolo, însă aceea colibă este exact asta: loc de dormit și atât.
În casa mai mare, pe lângă cei 4, mai dorm și animalele pe care le au pe lângă casă, câteva găini și pisici.
Am văzut de multe ori acest lucru în Malawi; în casele unde oamenii dorm, acolo dorm și animalele, și asta pentru că lumea se teme că hoții le-ar fura noaptea. Fiind în casă, nimeni nu poate să intre și să fure nimic fără ca proprietarii să își dea seama.
Rutina de zi cu zi a lui Thokozani este oarecum asemănătoare celorlați copii pe care i-am vizitat; în fiecare dimineață el sau sora lui mai mare merge după apă iar cel care stă acasă dintre ei doi trebuie să facă curățenie în fața casei. Atunci când este de lucru în grădină, Thokozani își ajută unchiul la săpat sau la curățat grădina.
 |
| Unchiul lui Thokozani |
Am întrebat-o pe bunica dacă Thokozani merge la școală, și răspunsul ei a fost unul negativ: nu sunt bani.
Într-unul dintre primele articole cu privire la orfani, vă spuneam că la un moment dat unul dintre copii nu a mai venit câteva zile pentru că s-a rănit la picior și din pricina aceea nu am reușit să îi fac poză. Numele acelui băiat este tocmai Thokozani, și mai jos am să vă explic ce s-a întâmplat.
Atunci când am făcut primele poze cu copiii, a fost defapt ziua a 2-a; în prima zi nu am putut merge din cauza unor probleme. În a doua zi când am ajuns, am găsit 5 copii, însă trebuiau să fie 6 dar unul dintre ei a fost rănit și nu a mai putut veni. Am înțeles atunci că Thokozani a venit în prima zi, a mâncat micul dejun (pe atunci serveam doar o singură masă pe zi) după care s-a dus acasă. A venit ora prânzului și bunica lui nu le-a putut găti nimic pentru că pur și simplu nu au avut nimic în casă. Thokozani, supărat fiind și flămând, s-a dus pe câmp și a început să vâneze… cosași. În timp ce fugea după ei, a călcat greșit cu un picior și s-a rănit astfel încât nu a mai putut păși pe el câteva zile.
Întâmplarea este reală și destul de tristă; ea arată nivelul sărăciei acestor copii și situația în care ei își petrec copilăria. Puțini sunt copiii care, la vârsta de 10 ani, trebuie să își caute singuri de mâncare, iar Thokozani este unul dintre ei.
Thokozani încă nu a fost “adoptat” de nimeni, deși este un copil care într-adevăr ar avea nevoie de ajutor și de cineva care să se roage pentru el în mod regulat.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
