În zilele acestea auzim multe certuri la nivelul politicienilor cu privire la situația din Malawi; unii spun că Malawi trece printr-o perioadă de foamete, alții spun că acest lucru nu e adevărat.
Situația la fața locului este undeva la mijloc, și parcă fiecare parte are dreptatea ei. Pentru început, Malawienii definesc perioada de foamete printr-o situație în care porumbul, mâncarea lor de bază, nu se găsește de cumpărat. În felul acesta, foamete poate să fie chiar dacă oamenii poate au ceva bani în casă.
Deși pare ciudat, însă s-a întâmplat deseori ca bătrâni sau copii să moară de foame deși părinții aveau bani în casă. Concepția localnicilor este puțin diferită, și de cele mai multe ori devine greu de înțeles. Spre exemplu, o familie care poate are echivalentul a 10 euro în casă, refuză să cumpere orez, deoarece acesta este mai scump decât porumbul. De 10 euro, o familie poate ar mânca câteva zile, însă cei mai mulți refuză să ”risipească” banii, sperând ca porumbul să devină disponibil cât de repede. În felul acesta, familia din exemplul nostru va suferi de foame, sistemul lor imunitar slăbește, iar cei mai slabi sau bolnavi deja pot chiar muri.
Situația actuală, însă, nu este precum cea descrisă mai sus. Porumbul este disponibil și se poate găsi atât în magazine, cât și în piață. Problema de anul acesta este prețul porumbului. Guvernul nu are un sistem în care prețul de piață să fie cât de cât controlat, și fiecare poate să ceară cât vrea. În fiecare an, piața guvernului, ADMARC, vinde porumbul la prețul normal, cel mai bun și marea majoritate a oamenilor cumpără de acolo. Anul acesta, însă, au fost unii care au cumpărat tone de porumb la preț bun, până când nu a mai rămas nimic pentru oamenii săraci de rând. Profitând de ocazie, acești vânzători au ales să revândă porumbul însă la un preț dublu sau chiar tripul față de valoarea lui actuală. În concluzie, porumbul este disponibil, însă oamenii nu și-l mai permit. Dând o altă definiție foametei, atunci da, malawienii suferă de foame!
Anul acesta, prețul unui sac de porumb ar trebui să fie de aproximativ 30 lei. Din pricina celor explicate mai sus, însă, prețul a ajuns la 80-90 lei.
Astăzi am înțeles că ADMARC a primit câteva tone de porumb pe care au început să îl vândă la prețul normal, de 30 de lei, însă am auzit că sunt sute și sute de oameni acolo. Unii se bat, mulți se ceartă, și toți stau ore în șir, poate chiar zile, pentru a pune mâna nu pe 50 kg (un sac plin) ci măcar 10 kg. Oamenii sunt săraci, porumbul costă prea mult, și cei mai mulți sunt disperați și gata să facă orice pentru a asigura încă o masă familiei de acasă.
Vestea bună este că în luna aceasta și cealaltă oamenii vor începe să își culeagă rodul propriilor grădini. În scurt timp, prețul porumbului va scădea brusc, pentru că fiecare va avea de mâncare din propria grădină, și nimeni nu va mai fi nevoit să plătească un preț așa de mare.
Rugați-vă pentru ca conducerea țării să facă ceva pentru a stabiliza prețul porumbului, dacă nu anul acesta, atunci cel puțin de acum încolo. Nu e normal ca unii să se îmbogățească pe sărăcia și foametea altora.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
