Africa – cimitirul omului alb

Până în urmă cu aproximativ 100 de ani, Africa era cunoscută ca și ”cimitirul omului alb”; misionarii și aventurierii acestui continent umblau cu grijă înțelegând foarte clar că puteau oricând să moară, dacă nu din pricina animalelor, atunci din pricina bolilor.

În ultimul secol însă, medicina e evoluat mult iar Dumnezeu a binecuvântat aproape fiecare colț al lumii cu accesul la medicamente, astfel încât nici malaria, nici febra galbenă și nici alte boli tropicale nu mai trebuie să fie mortale.

În ultimele 3 zile am suferit și eu de malarie, însă pot să vă spun că de această dată a fost foarte ușor și simplu, asta în comparație cu prima mea întâlnire cu această boală. Totuși, am avut dureri de mușchi, de încheieturi, dureri de cap, de spate, tusă seacă, splină umflată, rău la stomac, frisoane și o stare generală de discomfort. De această dată mi-am dat seama din timp că pot avea malarie, și am mers la doctor imediat pentru confirmare și tratament.

În 2012, însă, lucrurile nu au fost așa de simple. Atât eu, cât și Lita, am fost infectați în același timp, însă nu ne-am dat seama că avem malarie decât până aproape în ultimul moment. Toate simptomele erau aceleași ca și în cazul unei gripe complicate, și de aceea am ales să stăm acasă și să ne tratăm singuri. Dumnezeu ne-a dat destulă putere ca să putem să avem grijă unul de celălalt și de fetițe, însă 90% din timp am stat în pat, încercând să ne odihnim. Copiii au stat aproape tot timpul în camera lor, iar prietenii ne aduceau mâncare pe care oricum noi nu o puteam mânca.

După aproape o săptămână de chinuri, o familie de misionari ne-a dus la urgențe, asta după ce situația s-a agravat. Lita a avut malarie de gradul 2, însă în cazul meu lucrurile au fost mai complicate. Eu am avut malarie gradul 3, și am ajuns să vărs chiar și apa pe care încercam să o beau. Către final, am ajuns să delirez și să vărs sânge, iar greutatea mea a scăzut la sub 50 kg. Când am ajuns într-un final la urgențe, doctorul ne-a spus că mai aveam aproximativ 4 ore de trăit în situația în care eram. Ultimul stadiu al malariei este gradul 4, atunci când creierul este afectat.

Dumnezeu a fost cu noi și iată că acum, a doua oară, lucurile au fost mult mai ușoare și mai simple. După 3 zile sunt pe picioare, și gata să continui lucrarea la care sunt chemat aici în Malawi.

Vă mulțumim pentru rugăciuni și pentru fiecare cuvânt de încurajare pe care l-ați trimis la adresa noastră.

Viața noastră este în mâna Domnului, și El a decis că Africa să nu fie cimitirul nostru … încă.

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!

Bookmark the permalink.

3 Comments

  1. Domnul sa va binecuvanteze si sa va dea putere pentru lucrarea pe care o faceti, sa va umple inimile cu pace si bucurie cu atat mai mult cu cat ati lasat "siguranta" si comfortul si ati riscat asa mult mergand departe de casa ca sa-L slujiti. Ati ales o parte de mostenire atat de valoroasa! Domnul sa va mangaie in incercari si sa va dea biruinta!

  2. Slava Domnului! Ma bucur ca ti-ai revenit. Mult har in tot ce faceti!

Comments are closed