Mi s-au pus multe întrebări aici în Malawi, unele mai simple iar altele mai grele, însă din când în când cineva găsește câte o întrebare care este într-adevăr complicată, iar una dintre ele este aceasta:
”De ce a împietrit Dumnezeu inima lui Faraon?”
În primul rând, o întrebare de genul acesta este întotdeauna grea deoarece nimeni nu poate înțelege întotdeauna și pe deplin planul și scopul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul și Susținătorul acestei lumi, iar motivația sau motivațiile Lui nu pot fi întotdeauna explicate pe înțelesul fiecăruia dintre noi.
Tot ceea ce putem să facem este să analizăm contextul și să privim situația din ansamblu, fără să ne îndoim că Dumnezeu a știut mai bine de ce a făcut ceea ce a făcut.
Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la împietrirea inimii lui Faraon:
Dacă citim cu atenție istorisirea ieșirii poporului Israel din Egipt, vom observa că Dumnezeu a fost activ la lucru încă de la bun început. El l-a chemat și Moise și pe Aaron ca să meargă înaintea lui Faraon și să ceară să lase poporul să plece.
La o analiză superficială a lucrurilor, oricine poate ajunge la concluzia că poate Faraon ar fi lăsat poporul să plece de la bun început, însă Dumnezeu i-a restricționat deciziile. Spun unii critici: ”Dumnezeu i-a încălcat dreptul la libera alegere, după care i-a trimis cele 10 urgii care oricum nu și-au putut face efectul asupra lui Faraon”. Fiind împietrit de Dumnezeu, Faraon nu avea nici o șansă să se pocăiască. Întrebarea logică care urmează este: ”A acționat Dumnezeu corect să îi împietrească inima și după aceea să îl pedepsească?”
Înainte să continui, vreau să vă spun că sunt două interpretări majore ale acestui text dificil. Unii spun că vina a fost doar a lui Faraon, deoarece el nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, în timp ce alții spun că Dumnezeu i-a luat dreptul la libera alegere deoarece El, Dumnezeu, este Suveran și poate face ce vrea.
Nimeni nu poate nega suveranitatea lui Dumnezeu asupra fiecărui aspect al vieților noastre, la fel cum nimeni nu poate nega păcătoșenia fiecărui om. Eu tind să cred că ambele interpretări sunt adevărat și ele se împletesc într-un mod interesant.
Cu privire la viața lui Faraon înainte ca Dumnezeu să aducă vorba despre împietrirea inimii lui citim:
Cu mult timp înainte ca Domnul să vorbească despre împietrirea inimii lui Faraon, acesta a fost deja împietrit față de Dumnezeul cel Adevărat. Păcatul înnăscut precum și viața lui imorală și idolatria l-a adus într-o stare de păcătoșenie care îL îndreptățea pe Dumnezeu chiar să îi ia viața. Dumnezeu a știu viața și inima lui Faraon și a știut că acesta, de la sine, nu va lăsa pe poporul Israel să plece decât silit de o mână puternică, adică de Însuși Dumnezeu. În Omniștiența Lui, Dumnezeu a știut înainte de întemeierea lumii că Faraon nu va asculta de glasul lui Dumnezeu vestit prin slujitorii Săi.
Dumnezeu este Sfânt, Sfânt, Sfânt și nimic întinat, nici măcar o umbră de întinare nu poate sta înaintea Sa. Atunci când subestimăm gravitatea păcatului, subestimăm Sfințenia lui Dumnezeu. Pentru un singură păcat, fiecare dintre noi merităm moarte, iar în cazul lui Faraon situația a fost la fel. În dreptatea Sa, Dumnezeu a avut dreptul chiar să îl distrugă pe Faraon atunci când acesta a spus ”Nu” pentru prima dată, și nimeni nu ar fi avut dreptul să spună că Dumnezeu e nedrept. Prin faptul că l-a lăsat în viață, Dumnezeu a fost milos!
El l-a creat pe Faraon, așa cum ne-a creat pe fiecare dintre noi, și tot El a avut dreptul să îl folosească pe Faraon după buna Sa plăcere.
La sfârșitul capitolului 11 din Romani, Pavel vorbește iarăși despre suveranitatea lui Dumnezeu și cum El a împietrit inimile Israelului astfel încât și Neamurile să poată primi mântuirea. În versetul 32 el continuă:
Așa cum spunea și John Piper, ”motivațiile lui Dumnezeu sunt complexe” și noi nu putem să le înțelegem sau să le judecăm. ”El (Dumnezeu) este condus de adâncul înțelepciunii Sale exprimată prin planuri pe care mintea umană nu le poate înțelege”.
În concluzie,
Dumnezeu i-a împietrit inima lui Faraon ca să își arate puterea Sa și pentru ca Numele Său să fie vestit în tot pământul. El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. Avem noi dreptul să îL acuzăm pe Dumnezeu de nedreptate? Nu, deoarece ”dreptatea”, ca și standard, a fost creată de Însuși Dumnezeu. Mai mult, noi nu vom putea niciodată să înțelegem adâncul înțelepciunii lui Dumnezeu și motivația Sa.
Cu acest lucru în minte, trebuie să nu uităm că omul nu este fără vină. Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, iar plata păcatului este moartea. Faraon a meritat toate pedepsele pe care Dumnezeu i le-a trimis.
Fiindcă plata păcatului este moartea…
Rom. 6:23a
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Inainte ca Domnul sa impietreasca inima lui Faraon, citim ca el insusi si-a impietrit inima de 5-6 ori; doar dupa aceea citim ca Domnul i-a impietrit inima.
Acest comentariu nu e de la mine, dar m-a ajutat mult sa inteleg faptul ca Domnul este 100% atotstiutor, iar omul este 100% om, care poate sa ia o decizie…
Multumim pentru acest articol. E bine sa ni se reaminteasca faptul ca numai Dumnezeu cunoaste istoria vietii interioare a fiecarui om, si de ce la un anume moment in viata unora El alege sa le impietreasca inima. Cum ziceai, Dumnezeu are dreptul sa taie sansele unui om oricand doreste. El nu e dator sa ne dea nici o sansa niciunuia dintre noi. Intrebarea nu ar trebui sa fie de ce unii sunt impietriti, ci mai degraba de ce are El atata rabdare cu omenirea.. de ce a avut atata rabdare cu noi?
Problema iadului ramane totusi pentru mine un adevar prea greu de imaginat. Pentru logica umana e incapabil de conceput pedeapsa vesnica, asta in mare parte si pentru ca ne este incapabil sa concepem perfectiunea si sfintenia lui Dumnezeu fata de care avem o datorie vesnica.
Ma gandesc adesea la faptul ca noi cei care am crezut in Cristos nu vom cunoaste niciodata mania lui Dumnezeu, numai cei ce nu au crezut vor experimenta acest lucru groaznic… si atunci raman in si mai profunda uimire fata de ce a facut Cristos pentru noi – a luat mania Tatalui asupra Lui, ca noi sa nu avem de a face cu ea niciodata… ce lucru maret!
In ce priveste situatia atator miliarde de oameni care merg in iad, singura consolare pe care o gasesc e in faptul ca Dumnezeu e suveran, perfect, si bun, si ca El nu poate sa lase sa se intample nimic imperfect si nimic rau. In maretia Lui, El nu face decat lucruri bune chiar daca noua unele nu ne par bune, asa ca am incredere ca El stie exact ce face si de ce face si ca e perfect in TOATE caile Lui.