Despre câinii vagabonzi…

În lumina tuturor celor ce se întâmplă în aceste zile în România, am căutat și am încercat să înțeleg care este opinia Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece el este cea mai mare autoritate în viețile copiilor lui Dumnezeu.

E normal ca fiecare dintre noi să avem opinii, însă trebuie să încercăm să lăsăm emoțiile deoparte și să vedem ce spune Biblia.

Înainte de toate, însă, ceea ce voi scrie mai jos reprezintă opinia mea proprie, bazată pe înțelegerea mea a Cuvânului lui Dumnezeu.

Deși nu găsim nimic în Biblie cu privire la eutanasierea câinilor fără stăpân, totuși găsim principii clare cu privire la relația dintre oameni și animale, și în urma acestor principii, putem să deducem clar care ar fi voia lui Dumnezeu și ce atitudine trebuie să avem.

Vreau să vă spun experiența mea. Am crescut la bloc, la etajul 4, într-un cartier destul de periculos din orașul Baia Mare, cartierul Vasile Alecsandri, pe atunci numindu-se ”Hatvan”. Cei care cunosc orașul Baia Mare, știu că la începutul anilor ’90, cele mai multe furturi și crime se petreceau în acest cartier. La intersecția străzilor Grănicerilor cu Melodiei se găseau acele blocuri cunoscute de toată lumea, blocuri care au fost încredințate țiganilor fără case și fără slujbe. La scurt timp după ce țiganii au preluat acele apartamente, zona respectivă a devenit coșmarul fiecărui copil. Eu personal trăiam în frică de fiecare dată când trebuia să merg și să vin la școală. Pe lângă toate acestea, mai erau și haitele de câini fără stăpân care ne terorizau în fiecare zi.

Câinele Pariah, sau de Canaan, considerat fiind acela care exista pe vremurile bibilce

În blocul nostru, la parter, trăia o familie care purta de grijă unui câine maidanez. Din când în când, îl mai duceau și în casă, iar el s-a obișnuită să stea tot timpul la ușă, pe preș, în așteptarea unei coji de pâine sau a altor bunătăți. Din păcate, însă, restul vecinilor erau nevoiți să suporte capriciile acestui câine, deoarece el nu dădea voie nimănui să treacă pe lângă ușă. Adulții sunt alfel, și lor nu le era frică, însă pentru noi, copiii, situația era altfel. Țin minte cum stăteam pe scări și câte 30 de minute, în speranța că ușa vecinilor se va deschide și câinele va fi lăsat în casă. De alte ori, așteptam ca un adult să coboare scările și să pot să merg împreună cu el.

Odată ieșit afară din bloc, lucrurile nu erau neaparat mai bune, deoarece pe ruta mea către școală întâlneam deseori alți câini maidanezi, care mai de care mai agresivi.

V-am spus această poveste a vieții mele pentru a vă arăta că am o oarecare experiență cu acești câini maidanezi, și știu prea bine de ce sunt ei în stare. Personal, eu nu am fost mușcat niciodată, însă fratele meu, Mihai, a fost, chiar de către câinele vecinilor noștri.

Revenind acum la subiect, am încercat să aflu care este opinia Cuvânului lui Dumnezeu, și iată ce am înțeles eu:

1. Dumnezeu a dat oamenilor autoritate peste toate animalele.

”Apoi Dumnezeu a zis:„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt” Geneza 1:26

Omul este coroana creației lui Dumnezeu, el fiind creat în chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus omul pe locul întâi aici pe pământ, deoarece în el a investit enorm. În el Dumnezeu a suflat viață, și pe el l-a creat cu propriile mâini, după asemănarea Sa. Tot pentru om, Dumnezeu Și-a trimis singurul Său Fiu, pentru a muri și plăti astfel pedeapsa pentru păcate (Ioan 3:16). Isus nu a luat locul nici unui animal pe cruce, ci a luat locul nostru, al oamenilor. Mai departe, știm că Dumnezeu caută părtășia cu noi, oamenii, și El dorește ca noi să umplem cerul.

Așadar, avem autoritate peste toate animalele, iar în această autoritate este inclus dreptul de a omorî animale pentru mâncare.

”Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde” Geneza 9:3. În versetul 2, Cuvântul ne spune că este normal ca animalelor să le fie frică de om:

”S’apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le- am dat în mînile voastre”

2. Animalele trebuie tratate cu milă.

Deși avem autoritate de la Dumnezeu peste toate animalele, în special câinii în cazul articolului de față, totuși Biblia ne învață că omul neprihănit tratează animalele cu milă.

”Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă” Proverbe 12:10. În alte cuvinte, dacă unui om îi face plăcere să bată sau să chinuie animalele, acel om are o problemă gravă de caracter. Dumnezeu ne vrea să fim neprihăniți, iar această neprihănire se vede și în modul în care tratăm animalele. Dumnezeu ne-a dat autoritate peste ele, însă tot Dumnezeu ne-a pus și administratori peste toată natura. Un administrator lucrează cu înțelepciune, atunci când știe să facă diferența între ceea ce este rău și ceea ce este bun.

3. Dreptul omului la viață este mai important decât dreptul animalului la viață.

În situația în care dreptul omului la viață și siguranță este amenințat de către un animal, Biblia ne-a învățat că acel animal trebuie înlăturat, și acest lucru fiind parte a slujbei de administratori pe care o avem și a autorității noastre.

”Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit” Exod 21:28

În trecut, toate animalele aveau un scop precis în relația lor cu omul. Boul era pentru jug, mielul pentru jertfă, etc. Atunci când animalul nu își mai împlinea scopul pentru care a fost creat, el era înlăturat. Omul a fost dintotdeauna mai important.

Deși trebuie să arătăm milă animalelor în felul în care le tratăm, această milă nu se aplică atunci când ele devin un pericol pentru noi. Cred din toată inima că omul are dreptul să omoare un animal care este periculos.

România are probleme cu câinii vagabonzi, iar Africa de Sud, în unele locuri, are probleme cu elefanții. În mod regulat, autoritățile vânează și omoară elefanți tocmai pentru a le controla numărul. În același timp, un anumit număr de elefanți este ținut în grădini zoologice și parcuri naționale, tot pentru bucuria oamenilor.

Și aici în Malawi avem elefanți și lei, însă ei sunt ținuți în spații protejate, departe de oameni. Din când în când, însă, se mai întâmplă ca ele să intre în contact direct cu oamenii, și aproape în fiecare caz, animalul respectiv este împușcat. Omul are autoritate peste animale.

4. În Biblie, câinii maidanezi nu erau iubiți și acceptați de către societate.

Biblia nu vorbește foarte mult despre câini, însă găsim câteva versete interesante cu privire la câinii maidanezi, și de fiecare dată ei erau asociați cu ceva rău.

”Cînii vor mînca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape” 2 Împărați 9:10. Acestea sunt cuvintele lui Elisei, trimise printr-unul dintre slujitorii lui, și auzite de Iehu. A lăsa un trup neînsuflețit afară pe timpul nopții, pentru a fi devorat de animale, era cel mai dur mod de a pedepsi pe cineva.

Deși nu este spus clar, cei mai mulți cred că în acest text câinii sunt defapt câini fără stăpân, îndeajuns de flămânzi pentru a mânca un om mort. Ca și astăzi, probabil că și atunci unii câini erau fie alungați de acasă pentru că erau nefolositori ori, altfel, fugeau singuri și formau o haită care mai apoi era într-o veșnică căutare de hrană. Câinii care sunt ținuți cu scop primesc și mâncare în mod regulat, astfel încât nu sunt nevoiți niciodată să devoreze un om.

Bineînțeles, în Biblie mai găsim și alte versete cu privire la câini, și de fiecare dată găsim câte ceva negativ despre ei. La un moment dat, David îi compara pe dușmanii lui care îl urmăreau cu niște câini (Psalm 22:16). Isus spunea să nu dăm câinilor lucrurile sfinte (Matei 7:6). Ca și metodă de a exprima sărăcia lucie a cuiva, Biblia vorbește despre prezența câinilor:

”La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi- i lingeau bubele” Luca 16:28

În Filipeni 3:2, vorbind despre proorocii mincinoși și făcând probabil referire la Isaia 56:10, Pavel îi aseamănă cu niște câini:

”Păziţi- vă de cînii aceia; păziţi- vă de lucrătorii aceia răi; păziţi- vă de scrîjilaţii aceia”

”Toţi păzitorii lui sînt orbi, fără pricepere; toţi sînt nişte cîni muţi, cari nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuş sînt nişte cîni lacomi, cari nu se mai satură. Sînt nişte păstori cari nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere”

Nu în ultimul rând, în Apocalipsa citim că afară sunt cei murdari și întinați, comparați din nou cu niște câini:

”Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună” Apocalipsa 22:15

Cu riscul de a mă repeta, eu nu cred că Biblia declară că toți câinii sunt răi, ci mai degrabă se referă la câinii străzii, cei fără scop și fără stăpân. Acei câini erau atunci, și sunt și acum, periculoși, răi, agresivi și murdari.

Deci, ce facem cu câinii maidanezi din ziua de astăzi? Cum ar trebui să reacționeze societatea și liderii orașelor? Cine este de vină pentru acești câini? Este eutanasierea o metodă corectă?

Iată care este părerea mea:

a. De foarte multe ori, vina pentru prezența câinilor maidanezi o au oamenii. Unii își aduc câini acasă de la sate sau primiți de prin diferite locuri, și după o perioadă scurtă de timp își dau seama că nu le pot purta de grijă și îi lasă afară sau pe scara blocului.

Trebuie însă să nu uităm că acești câini fără stăpân sunt la dispoziția liberă a instinctelor, iar unul dintre acestea este instinctul de reproducere. O cățea poate da naștere la câte 6-7 căței, de câte două ori pe an. Bineînțeles, nu toți puii vor supraviețui, însă de foarte multe ori majoritatea dintre ei ajung la o vârstă adultă. În felul acesta, nu putem da vina doar pe oameni, tot așa cum nu putem spune că oamenii sunt de vină pentru că există malarie, deși dacă toată lumea ar cumpăra spray și plasă de țânțari timp de 1 an, probabil că malaria ar fi extinsă.

b. Câinii maidanezi sunt pe jumătate sălbatici. De-alungul generațiilor, câinii de companie au fost crescuți astfel încât majoritatea instinctelor lor naturale să fie anihilate. Atunci când sunt lăsați liberi, însă, acele instincte revin la suprafață și câinii devin animale periculoase atât pentru copii, cât și pentru oamenii adulți.

Un câine de companie este (sau ar trebui să fie) crescut cu un set de reguli stricte. El trebuie să știe că familia este pe locul întâi, iar el este pe ultimul loc. Câinele nu are voie să ia mâncarea de pe masă sau din mâna copiilor. El știe care este mâncarea lui și știe când trebuie să își aștepte rândul. Un câine de companie este spălat în mod regulat, este tratat împotriva purecilor și îi sunt date medicamente împotriva rabiei, astfel încât să nu prezinte nici un pericol pentru oameni.

Un câine maidanez, pe de altă parte, este exact opusul celor de mai sus. El este murdar și infectat de tot felul de paraziți și microbi dăunători omului. El nu mai are mâncare destulă și în mod regulat, astfel încât instinctul de supraviețuire îi spune că trebuie să vâneze. El nu mai este antrenat și corectat, de aceea nu mai știe cum să se comporte cu oamenii și/sau cu ceilalți câini. În felul acesta, câinele maidanez nu este altceva decât un animal semi-sălbatic, periculos și agresiv.

c. Bazați pe principiile biblice, câinii maidanezi ar trebui înlăturați din preajma oamenilor. În primul rând, nimeni nu ar mai trebui să le dea de mâncare, deoarece acest lucru nu este spre binele lor pe termen lung. O coajă de pâine nu îi va sătura, ci le va prelungi agonia. Primăriile au dreptul să îi adune și să le dea șansa să fie adoptați. Acest lucru se numește milă. Dacă nimeni nu îi adoptă, eu cred că acei câini trebuie să fie eutanasiați, tot din milă. Nu sunt deacord cu bătăile, nici cu alte forme de cruzime. În ziua de astăzi sunt destule metode rapide, eficiente și fără prea multă durere.

d. Oamenii sunt mai importanți. Orice iubitor de animale trebuie să fie iubitor de Dumnezeu mai întâi. Nu poți iubi cu adevărat creația, fără să îL iubești pe Creator, iar Creatorul a pus mai multă valoare pe om. Un iubitor adevărat de animale va iubi oamenii și mai mult. Restul, sunt doar niște închinători la idoli, iubind creația mai mult decât pe Creator. Dacă în orașul X oamenii sunt terorizați de câini, atunci câinii sunt aceia care trebui să fie înlăturați. Un câine maidanez care atacă oamenii nu este cu nimic mai diferit decât un șarpe veninos pe un teren de joacă, sau un țânțar cu malarie aici în Africa. Nu trebuia să fie așa, însă din pricina păcatului tot pămânul a fost blestemat, și multe animale sunt împotriva noastră, însă noi continuăm să avem autoritate peste ele.

e. Atitudinea creștinilor. Creștinii ar trebui să aibă o atitudine vrednică de Dumnezeu. Mesaje gen ”Oamenii sunt bestii, nu câinii”, nu sunt vrednice de cineva care se declară copil de Dumnezeu. Creatorul ne-a dat autoritate peste întregul pământ, iar câinii au un scop bine definit de Dumnezeu: pază, protecție, păstorire sau pur și simplu pentru plăcerea omului, însă ei nu vor înlocui niciodată o persoană.

f. Ce facem cu câinii noștrii? Banii cheltuiți pe tot felul de prostii pentru câini sunt bani risipiți, pentru care vom da socoteală. Câinele nu are nevoie de haine, nu are nevoie de depilare pentru că nu transpiră subsoară, ca și omul. Câinele nu are nevoie de pastă de dinți, și nici de hoteluri pentru câini. Câinii de casă pot trăi cu resturile de mâncare de la om, mâncarea de câini nu este neaparat necesară. Creștinii nu trebuie să investească mai mult în câinii lor decât în propovăduirea Evangheliei, așa cum din păcate fac mulți astăzi.

La sfâșitul acestui articol, trebuie să vă spun că și noi avem câini aici în Malawi, și unul mai special în casă. Toți câinii noștrii au un scop foarte bine definit și își cunosc locul. Jimmy (câine african) este liber tot timpul și ne anunță primul atunci când cineva vine. El este un câine de pază. Lex (Rottwailer mix) stă în cușcă pe timpul zilei și în lanț pe timpul nopții. Scopul lui este să intimideze pe oricine ar veni să ne atace. Lex are o statură impunătoare și un glas gros. Lanțul lui ajunge până la poartă, astfel încât nici un străin să nu poată sparge ușa pe timpul nopții. Rajah este al treilea și ultimul nostru câine. El este un ciobănesc german care stă aproape tot timpul în casă. El este un câine de protecție. Rajah știe să facă diferența între un vizitator și cineva cu gânduri rele. Fiind un câine care stă cu noi, el este cu ceva mai special decât ceilalți și pot să spun că îl iubim, însă ca și pe un câine. El este și va fi întotdeauna pe ultimul loc, deoarece câinii gândesc în acest fel. Într-o haită, există un conducător și există supuși, și fiecare dintre supuși au un rol mai mare sau mai mic. Fiind domesticiți, câinii pot demonstra un oarecare devotament față de familie, însă instinctele sunt adormite și oricând gata să revină la suprafață dacă nu suntem atenți.

Domnul să ne dea înțelepciune ca să avem o atitudine corectă față de El, Creatorul, față de ceilalți oameni, ca și ființe create după asemănarea lui Dumnezeu și pentru care Isus a murit, și față de animale peste care suntem administratori și stăpâni.

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!