În urma ploilor anormale de la începutul anului acestuia, marea majoritate a Malawienilor au rămas fără (destul) porumb, mâncarea lor de bază.
Dacă mergi pe stradă, în special în orașul Blantyre, se poate observa clar pe fețele oamenilor o anumită stare de nervozitate, și acest lucru din pricina problemelor pe care aproape fiecare cetățean le are acasă.
Ieri am fost în Blantyre împreună cu familia, și la întoarcere, un grup de 6-7 tineri s-au decis să blocheze drumul principal cu bucăți mari de piatră. Intenția lor a fost ca să forțeze pe fiecare șofer să oprească și să dea bani, un fel de taxă de drum în stil african. Toată acțiunea a fost clar ilegală, însă nimeni nu a putu să facă nimic, deoarece acești tineri au fost extrem de agitați și supărați. Multe mașini au fost lovite cu mâna sau cu piciorul, în special acolo unde șoferii au protestat sau au refuzat să dea câțiva mărunți.
Tâlhăriile au ajuns să fie la ordinea zilei, iar de multe ori vieți sunt curmate pentru sume infime. De foarte multe ori, cauza acestor probleme este foamete și disperarea oamenilor. Vă reamintesc că în anii trecuți și noi am fost atacați de câteva ori, doar din pricina faptului că aveam câteva găini, care au fost de altfel și furate.
Situația de mai sus nu face decât să confirme starea în care Malawienii sunt la ora actuală, și am înțeles că lucrurile se vor înrăutăți, mai ales deoarece ne apropiem de anul 2014, atunci când vor fi alegerile prezidențiale.
Vă spuneam că Malawienii nu prea au porumb, și lucrurile sunt mai complicate, mai ales că cel puțin până acum, ADMARC-ul din Zomba, un fel de magazin pentru porumb, sponsorizat de guvern, nu avea porumb deloc pentru vânzare. Din când în când, câte o mașină sau două mai aduceau această mâncare de bază, iar oamenii mergeau cu sutele și petreceau chiar și câteva zile la coadă, iar mulți doar își risipeau timpul.
Malawieni așteptând la cozi lungi pentru a primi puțin porumb |
De multe ori, aceste cozi sunt formate cu zile înainte să vină porumbul și pot fi formate din câteva sute de oameni. |
Într-un articol recent din unul dintre ziarele locale, am înțeles că guvernul a decis ca să raționalizeze porumbul și așa greu de găsit, la nu mai mult de 10 kg per persoană. Motivul invocat de ei este ca oamenii de afaceri, care cumpără zeci sau sute de saci odată, să nu mai poată să facă acest lucru, în schimb, omul sărac să poată să își găsească mâncarea necesară lui și familiei lui.
Partea bună este că fiecare cetățean poate să meargă oridecâteori dorește, partea rea este că va trebui să stea la o coadă infernală mult mai des. 10kg de porumb ajung unei familii de 4 persoane aproximativ 1 săptămână, deci vorbim despre o raționalizare făcută fără rațiune, însă din păcate așa merg lucrurile într-o țară din lumea a treia.
Femeie gătind ”nsima”, mâncarea de bază a Malawienilor |
La ora actuală, Malawi are aproximativ 2 milioane de persoane care nu au destul porumb până la următoarea recoltă, și nici puterea financiară necesară ca să își poarte singuri de grijă. Acest lucru înseamnă, așa cum am menționat deja, cozi infernale pentru foarte mulți, însă și o perioadă de foamete pentru unii.
Deocamdată, un sac de porumb costă aproximativ 15 euro (sau 70 lei), și ajunge unei familii o lună întreagă. Ne așteptăm ca prețul porumbului să crească așa cum ne apropiem de sezonul ploios, astfel încât prin Decembrie el să ajungă la suma de 22 euro (sau 100 lei) pe sac de 50 kg.
”Nsima”, sau mămăligă din porumb alb |
Lunile Decembrie și Ianuarie sunt considerate lunile cele mai grele din pricina faptului că porumbul ajunge la prețul său maxim în această perioadă.
Rugați-vă pentru Malawi și pentru această situație îngrijorătoare.
Rugați-vă ca Domnul să poarte de grijă.
Rugați-vă în special pentru oamenii printre care noi lucrăm și, dacă va fi necesar, să le putem întinde o mână de ajutor.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Ne vom ruga pentru Malawi si restul Africii. Ne prinde bine sa fim tinuti la curent cu problemele din lumea a treia vazute prin perspectiva celor care locuiesc acolo. Avem nevoie sa ni se reaminteasca despre cat de mari sunt nevoile in alte parti ale lumii ca sa nu uitam ce conteaza cu adevarat in viata, sa nu ne legam inima de lucruri, inchizandu-ne astfel inima fata de fratii nostri care sunt in nevoie.