Author: Ovi Cornea

Sper sa va placa scurtul filmulet filmat de mine in 10.10.2010 in biserica din Bwanali.

Pace si multe binecuvantari ceresti din Malawi, “inima calda a Africii”.

As dori sa incep prin a-mi cere iertare din nou pentru ca a trecut asa de mult timp de cand v-am scris ultima oara. Din nou, am avut probleme cu internetul si doar de cateva zile am reusit sa ne re-conectam. Tot acest timp am tinut un minim de contact cu familia, prin intermediul internetului de pe telefonul mobil.

Dorim sa va multumim si de data aceasta pentru toate rugaciunile inaltate pentru noi; vedem si simtim cum Dumnezeu lucreaza.

Scoala Biblica din Mpyupyu merge inainte cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Nu mai avem mult si suntem gata cu toate cursurile. De cand am inceput am vazut schimbari radicale in vietile acestor oameni, ba mai mult, numarul celor care vin regulat la biserica a crescut asa de mult incat de multe ori oamenii nu mai incap inauntru! Dumnezeu este asa de bun!

In Bwanali am inceput cu constructia. Toate caramizile sunt facute, tot ce urmeaza este sa cumparam niste lemn pentru a le putea arde. Este foarte important sa le ardem inainte ca sezonul ploios sa vina, astfel ca ele sa nu fie distruse de umezeala.
Momentan ne intalnim intr-o “coliba” facuta din paie si bambus, asa cum se vede in pozele de mai jos.

Cluburile merg foarte bine si ele. Lita este implicata activ in clubul de aici de la tabara, unde ii invata pe copii lectii biblice. Acum suntem in Noul Testament, la Viata lui Isus.

Lucrarea din inchisoare este intr-o continua schimbare pentru ca detinutii vin si pleaca si sunt foarte putini aceia care raman; e bine ca ei iasa in libertate, insa e rau ca grupul se tot schimba si parca suntem la inceput in fiecare luna.

Si cu familia suntem bine acum; pana nu de mult am fost toti bolnavi – un fel de gripa. Eu am fost primul care m-am imbolnavit, dupa care toata familia iar acum toti sunt bine. Doar eu inca tot tusesc, poate si din cauza ca eu sunt tot timpul plecat si sunt in contact cu microbii.

Cu aproximativ o saptamana in urma am fost binecuvantati cu o capra pe care am putut sa o cumparam la un pret foarte bun. Capra a venit vie, si asa ca a trebuit sa o tai aici acasa – mi-am adus aminte de fratele Ovidiu de la Sighet si de arta cu care el taia si dadea pielea jos 🙂

Am dori sa va indemnam in mod special sa va rugati pentru actele necesare lui Aimee, pentru a putea calatori inapoi in Romania. Se pare ca lucrurile se tot complica. O mare problema este ca eu mi-am pierdut Certificatul de Nastere si pentru a-i face pasaport lui Aimee am nevoie de acest act. O alta problema mare este ca cea mai apropiata ambasada a Romaniei este in Zimbabwe, tara care nici macar nu e vecina cu Malawi. Stim ca va rugati pentru acest lucru si dorim sa va multumim din toata inima.

Maine, duminica, vom merge toti in Bwanali unde speram sa avem un serviciu divin binecuvantat. Pana acum nu am mentionat, insa am nevoie de rugaciunile dumneavoastra si cu privire la mesajul pe care il voi duce acestor oameni. Aproape in fiecare duminica sunt chemat sa predic intr-un loc sau altul, si doresc mai presus de orice ca cuvintele pe care le spun sa fie Cuvantul Domnului. Eu vreau doar sa fiu unealta Lui prin care El lucreaza asa cum doreste.

Dorim ca Domnul sa va binecuvanteze pe fiecare.
Dorinta noastra este sa facem tot posibilul sa pastram o legatura mai apropiata cu dumneavoastra.
Ne cerem iertare daca ati incercat sa accesati pagina www.mission2malawi.com si nu a mers. Din pacate contul a expirat si nu am mai putut sa il pastrez, insa dorim sa va tinem la curent pe aceasta pagina de blog.

Va rugam sa reveniti pentru mai multe informatii si stiri din misiunea din Malawi.

Fiti binecuvantati!

Multi privesc misionarii ca niste “cersetori” dupa banii bisericilor sau ai altor oameni, insa adevarul este altul. La inceput, dupa ce am ajuns aici in Malawi, am crezut ca banii reprezinta solutia tuturor problemelor din campul de misiune, in special aici in Africa unde toti sunt asa de saraci. Nu mi-a trebuit mult timp, insa, sa realizez ca adevarata nevoie de aici nu se poate rezolva cu bani. Am avut bani putini, am trecut prin lipsa, am avut bani mai multi, am trecut prin belsug, insa un lucru am realizat – banii nu reprezinta totul; banii vin si imediat pleaca, insa Dumnezeu ramane si El e Acelasi.

Am invatat ca Dumnezeu ne poarta de grija de fiecare data. Ma uit in urma, si au trecut aproape 2 ani de cand suntem aici, dar nu imi pot aduce aminte de nici macar o singura zi in care nevoile noastre sa nu fi fost implinite! Intr-adevar, nu am avut tot ce am dorit, insa am avut tot ceea ce a fost necesar. De multe ori am mancat doar mamaliga cu soia, sau mamaliga cu varza, insa niciodata nu am dus lipsa de cel putin strictul necesar. Dumnezeu sa fie glorificat pentru ca El tine ceea ce El a promis, si anume ca va avea grija de copiii Lui.

Deci, de ce anume au nevoie misionarii? Misionarii au nevoie de frati, surori – copii ai lui Dumnezeu – care sa se dea ei insisi in totalitate lui Dumnezeu. Eu cred din toata inima ca un frate sau o sora dedicata in totalitate lui Dumnezeu, nu are cum sa neglijeze misiunea!

Misiunea este in inima lui Dumnezeu; Domnul Isus a venit dintr-o alta lume ca ne aduca Vestea Buna. Inainte sa se inalte, El ne-a dat aceeasi porunca – Marea Trimtere – si ne-a spus: “Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura“. Fratii si surorile dedicati in totalitate lui Dumnezeu nu au cum sa “uite” de aceasta porunca.

Da, avem nevoie de copii ai lui Dumnezeu care sa se dea lui Dumnezeu si stim ca, odata dedicati lui Dumnezeu, se vor dedica si misiunii! Scopul nostru aici pe pamant este sa ducem Vestea Buna altor oameni. Scopul Bisericii este sa propovaduiasca ca ISUS ESTE VIU si ca IN ISUS ESTE SALVARE.

De aceea credem ca este cu totul anormal pentru o biserica sa “uite” sau sa neglijeze misiunea si misionarii; ei fac ceea ce intreaga biserica este chemata sa faca. Daca misiunea nu este obiectivul bisericii, atunci care este obiectivul ei?

Pace și salutări din Malawi,

Prin harul și bunătatea Domnului am trecut prin primul an al nostru aici în Africa. Dacă la început totul a fost un șoc, acum ne place și ne bucurăm de fiecare zi. Îmi aduc aminte de primul șoc atunci când avionul a aterizat în Kenya. Toți oamenii din aeroport erau … negrii … cu excepția soției și fetiței mele! Parcă eram într-o altă lume!

Nu după mult timp, am trecut prin al doilea șoc. Dacă primul avea de a face cu oamenii din jur, și cu faptul că sunt negrii la piele, al doilea șoc a avut de a face cu mine, cu faptul că eu sunt alb! O simplă plimbare prin sate sau prin oraș te transformă într-o “atracție turistică”. Îmi aduc aminte ce șocat am fost să-i văd pe toți cum se uită la mine, cum se uită după mine. Copiii strigau: “Azungu! azungu”, ceea ce înseamnă “om alb, om alb”. Micii negustori fugeau cu tot felul de obiecte de vânzare, sperând să cumpăr ceva de la ei. În piață la fel, nici nu intram bine pe poartă, și vânzătorii săreau pe mine cu banane, pești, mango, cartofi, roșii etc. Îmi aduc aminte că mi-a fost greu să mă adaptez la această situație.

În lucrare, îmi aduc aminte de frumoasa impresie pe care mi-a lăsat-o biserica din Ntyia 2! Oameni simplii, săraci, unii chiar foarte săraci, însă care îl iubesc pe Dumnezeu. La prima impresie mi-au plăcut cântările, bucuria de pe fețele lor că un misionar alb e în biserica lor, și dragostea exprimată la ieșire când, cu mic cu mare, fiecare vroia să-mi strângă mâna.

La cluburile de copii bucuria a fost la fel de mare; nici nu apucam să intru bine în sat, și o mulțime de copii îmi strigau numele și dansau în jurul meu.

A trecut un an de bucurii, împliniri și promisiuni împlinite de Dumnezeu. A trecut un an de când dumneavoastră, fiecare în parte, ne-ați ajutat și sprijinit de departe. Rugăciunile, suportul financiar și mesajele de încurajare au făcut posibilă lucrarea și traiul nostru zilnic, pentru mai bine de 365 de zile. Pentru un an, dumneavoastră ați sprijinit o familie tânără de misionari în Africa. Domnul să vă răsplătească.

În tot acest timp, Dumnezeu a făcut ca lucrarea de aici să înflorească. Am început cu câteva cluburi de copii, acum sunt mai multe, și avem în plan ca până în luna Martie să mai începem unul!

La închisoare, dacă la început se vizitau doar 1-2 deținuți în camera destinată vizitelor, acum Dumnezeu a deschis ușa pentru predicarea Evangheliei în curtea închisorii, unde toți cei peste 2200 de deținuți pot auzi Vestea cea Bună. Dăm slavă lui Dumnezeu că El a adus și roade. Grupul de creștini din închisoare s-a mărit, și până și 2 gardieni s-au arătat interesați. Chiar la început, Dumnezeu mi-a dat șansa să pun în mâna șefului peste toate închisorile din Malawi o Biblie. L-am rugat să o citească. Din păcate, după numai câteva săptămâni, acest om a murit. Sper să fi fost salvat!

Tot la acest subiect, aș dori să mulțumesc tuturor celor care s-au arătat interesați de această parte a lucrării. Știu că mulți s-au rugat, și unii chiar au ajutat financiar. Astfel, am reușit să duc aprox. 20 de Biblii și peste 30 de Noi Testamente deținuților. Rugați-vă pentru ei!

Tabere de câteva ori pe an și, slavă lui Dumnezeu, copii și tineri sunt schimbați pentru eternitate. Anul trecut un manager de bancă, împreună cu soția și cele 2 fetițe, au venit la tabără și au rămas profund impresionați.

Tot anul trecut am început Școala Biblică. Pentru moment, Școala merge la studenți, din pricina cheltuielilor. Împreună cu aprox. 20 de studenți, am trecut prin majoritatea doctrinelor biblice. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru că acești studenți învață și sunt interesați. Dacă la început nu știau nici câte cărți are Biblia, acum înțeleg doctrinele biblice ca mântuirea, botezul etc. Rugați-vă pentru această lucrare. Acum lucrarea e mică, un învățător și 20 de studenți! Însă dacă acești studenți cunosc Biblia, ei devin 20 de învățători care vor învăță sute de alți studenți și tot așa mai departe.

Tot anul trecut am început și lucrarea cu studenții de la Universitate. E o lucrare frumoasă, iar studenții sunt interesați să cunoască voia lui Dumnezeu. Acum sunt în vacanță până la sfârșitul acestei luni, însă deja mi-au spus că abia așteaptă să ne întâlnim iar. Rugați-vă pentru ei. Sunt tineri cu nevoi, cu probleme, cu planuri de viitor, însă și tineri foarte ispitiți de cel rău. Ei stau într-o formă de campus, sute de băieți și sute de fete în același campus, și ispitele sunt mari.

Pe plan familial, anul trecut Dumnezeu ne-a dăruit pe Aimee, fetița noastră născută aici în Malawi. Dăm slavă lui Dumnezeu că amândouă sunt sănătoase-tun, pline de energie și viață. Dumnezeu e mare și bun!

Aș dori să închei această scrisoare, reamintindu-vă că noi suntem tot aici, și avem nevoie de rugăciunile și sprijinul dumneavoastră. Fără dumneavoastră, lucrarea de aici ar fi imposibilă, vă rugăm nu uitați lucrul acesta.

Așa cum am spus la început, acum avem internet tot timpul, și ne-am bucura să ne scrieți sau să ne contactați!

Fiți binecuvântați!

————————————————————————————————————————-
Ovi, Lita, Jessica & Aimee – misionari in Malawi, Africa Centrala
Ioan 10:27 – “Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc si ele vin dupa Mine”