Blog

Astăzi, 4 Decembrie 2010, prin bunăvoinţa şi cu ajutorul bunului Dumnezeu, am ajuns la finele Şcolii Biblice din Mpyupyu.

Începută cu aproximativ 2 ani în urmă, Şcoala Biblică din acest sat malawian uitat de mulţi (şi chiar neştiut de unii) a ajutat, încurajat şi îmbărbătat Biserica Baptistă de acolo.

În cuvintele lui, păstorul mi-a spus că dacă n-ar fi fost Şcoala Biblică ca să ajute biserica, biserica nu ar fi fost ceea ce e acum. Noi ştim că Dumnezeu este Cel care merită toată gloria şi lauda şi că, fără El, noi nu am fi fost niciunde.

“Îţi mulţumim, Doamne, pentru aceşti 2 ani în care am avut onoarea să Te slujim în Mpyupyu. Aceşti doi ani sunt doar primul pas pe drumul lor, acela de a se maturiza, de a creşte şi de a se lăsa modelaţi pentru a fi tot mai asemănători Chipului Fiului Tău, Isus Cristos. Ajută-i să continue să Te slujească şi să-i slujească pe cei din jurul lor”

Pentru a vedea pozele, vă rugăm să urmaţi link-ul de mai jos. Se va deschide o pagină nouă, pagina de Facebook a Speranţei pentru Viitor Malawi!

Graduation 2010 pe Facebook!

Numai binecuvântări!

Ndipereka (I surrender; Eu dau)
Artist: Chisomo Pasadi, Malawian, cu reşedinţa în Blantyre
Album: Nenera (Propovăduind)
Limba: Chi-chewa

Melodie bazată pe Psalmul 23, cu subtitrări în limba engleză.

• Rugaţi-vă pentru studenţii din Mpyupyu care vor absolvi. Dorinţa noastră este ca fiecare dintre ei să aplice în viaţa de zi cu zi ceea ce au învăţat la şcoală şi să ducă lumina Evangheliei şi altora.
• Rugaţi-vă pentru Bwanali. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu banii pentru acoperiş şi cu înţelepciune pentru Şcoala Biblică pe care vrem să o începem acolo.
• Rugaţi-vă pentru cluburile de copii. Momentan lucrăm în 7 cluburi, cu peste 200 de copii săptămânal.
• Rugaţi-vă pentru Stanley şi Sangwani, doi tineri care sunt deosebit de lipiţi de Domnul şi care vor să îL slujească.
• Rugaţi-vă pentru o propovăduire clară şi simplă a Evangheliei pentru ca mulţi să audă şi să îl accepte pe Domnul.
• În ultimul rând, rugaţi-vă şi pentru noi. Avem nevoie de înţelepciune pentru conducerea misiunii, înţelepciune ca să ne creştem cele două fetiţe în frică de Domnul. Avem nevoie de protecţia şi călăuzirea Lui!

Vă mulţumim şi vă invităm să ne contactaţi:

Timpul zboara asa de repede; parca Octombrie 2008, luna de cand am inceput pregatirile pentru venirea in Malawi a fost abia ieri.

Cu multa bucurie ne aducem aminte de multele ore petrecute in masina fratelui Tom, in timp ce calatoream de la o biserica la alta pentru a spune fratilor si surorilor despre misiunea la care Dumnezeu ne-a chemat. Ne aducem aminte de frumoasa partasie avuta in toate bisericile in care am fost. Ne aducem aminte de frati si surori scumpe care s-au rugat atat de viu si cu putere pentru noi, pentru ca Dumnezeu sa ne aiba in grija Lui. Apoi, ne aducem aminte de ultima zi petrecuta in Romania, de cum ne-am facut bagajele in ultima seara, pana la miezul noptii. Ne aducem aminte de sentimentele care ne-au trecut, lasandu-i pe cei dragi in spate. Nu vom uita momentul in care am pasit in aeroport in Budapesta si ne-am luat la revedere de la familiile noastre. Dupa multe ore de zbor am ajuns in Kenya si tinem minte de prima impresie de a fi singurii oameni albi printre asa de multi africani. In Romania era rece, in Kenya era spre sfarsitul sezonului uscat, deci foarte cald.

Apoi am ajuns in Malawi, tinem minte cum am ramas gura-casca la bananieri, palmieri, case africane, copaci specifici africani (care nu stiu nici azi ce nume poarta) si animale.

Dumnezeu ne-a ajutat sa ne adaptam climei, culturii si vietii de aici. El ne-a dat o misiune si o lucrare. El ne-a dat oameni capabili care sa lucreze alaturi de noi in toate domeniile: cluburi de copii, inchisoare, tabere, biserici. El ne-a purtat de grija, astfel incat intotdeauna am avut tot ceea ce am avut nevoie. Slava Lui!

Doresc sa dedic acest scurt video Celui care ne-a adus aici, care ne-a purtat de grija si care ne binecuvanteaza – Domnul Dumnezeu. El merita toata gloria!

Dumneavoastra, cei care ati facut si faceti posibila sederea si lucrarea noastra de aici – Domnul Dumnezeu sa va rasplateasca potrivit cu harul Sau. Dorim sa stiti ca aveti o parte importanta in toata lucrarea din Malawi.

Împăratul Siriei, Ben-Haded, era în război cu Israel. Împreună cu slujitorii lui, a făcut planuri secrete pentru a ataca poporul lui Dumnezeu prin surprindere. De trei ori, însă, omul lui Dumnezeu – Elisei – a anunţat pe împăratul lui Israel despre planurile “secrete” ale lui Ben-Haded.

Ben-Haded, furios şi suspicios că ar putea avea un trădător în tabăra lui, îşi ameninţă slujitorii, probabil cu moartea. Unul dintre ei, însă, s-a apropiat de împărat şi i-a spus: “Împărate, nu e nici unul dintre noi, ci omul lui Dumnezeu – Elisei – spune împăratului lui Israel tot ceea ce tu spui şi gândeşti înainte de culcare”.

Şi mai furios, Ben-Haded trimite un mare număr de soldaţi, de cai şi de care ca să îl prindă pe Elisei şi să îl readucă la tăcere. Soldaţii se apropie de cortul lui Elisei, în mijlocul nopţii, şi înconjoară cetatea.

În dimineaţa următoare, slujitorul lui Elisei a ieşit afară şi a văzut numărul impresionant de oameni, care şi cai care împrejmuiau cetatea. Speriat, s-a întors înapoi la Elisei şi i-a spus: “Ah, domnul meu, ce ne vom face acuma?”

Elisei, calm şi încrezător, îi răspunde: “Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.”. După aceasta, omul lui Dumnezeu s-a rugat ca Domnul să îi deschida ochii tânărului ca şi el să vadă realitatea. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Elisei, iar slujitorul a putut să vadă muntele plin de cai şi cară împrejurul lui Elisei, stând gata să îl apere.

—————————————————

Aproape fiecare creştin ştie că Dumnezeu este mai puternic şi mai mare decât orice război al celui rău, însă atunci când suntem într-o situaţie asemenea lui Elisei realizăm că credinţa noastră este asemenea slujitorului lui Elise; ne temem, suntem speriaţi şi ne pierdem orice speranţă.

Într-o asemenea situaţie s-a găsit şi bisericuţa noastră din Bwanali. În urmă cu câteva zile, credincioşii de acolo s-au adunat împreună, cam pe la ora 2 după-amiaza, pentru a face şi întreţine focul necesar arderii cărămizilor pentru construcţia bisericii. O asemenea operaţiune de obicei durează toată după-amiază şi toată noapte până dimineaţa devreme. Cam pe la ora 6, după doar 4 ore de muncă, toţi cei prezenţi au fost puternic cutremuraţi de ceea ce credem noi că a fost un atac al celui rău. Conform spuselor celor prezenţi, parcă de nicăieri, un vârtej de vânt şi nisip s-a abătut tocmai peste cuptorul unde ei ardeau cărămizile. De mai multe ori, focul a fost stins de către vânt şi nisip şi la sfârşit, vântul a reuşit să dărâme aproape o jumătate din cuptor, oprind astfel orice activitate.

Credincioşii din acest loc au fost speriaţi chiar şi astăzi când i-am vizitat, deşi au trecut câteva zile bune de la incident. Au spus că nu au mai văzut niciodată aşa ceva şi că ei cred că cineva i-a blestemat.

Astăzi dimineaţă, “ceva” în mine m-a îndemnat să mă duc să îi vizitez pe aceşti oameni. Acest “ceva” a fost vocea Duhului Sfânt care îmi spunea să mă duc în Bwanali pentru că este nevoie de mine acolo. Şi a fost nevoie, pentru că cred că i-am încurajat spunându-le că Dumnezeu este mai mare şi El este de partea noastră. Deşi ceea ce s-a întâmplat este groaznic, le-am zis să fie bucuroşi, pentru că cel rău atacă doar atunci când se simte ameninţat de ceea ce copiii lui Dumnezeu fac şi, un locaş de închinare în care Numele Domnului să fie înălţat şi propovăduit, este exact lucrul de care el se teme cel mai mult.

Cel care este cu noi şi de partea noastră este mult mai mare decât cei care sunt împotriva noastră. Împreună cu Dumnezeu, noi formăm majoritatea, şi nimeni şi nimic nu poate birui împotriva noastră.

Ceea ce Elisei i-a spus slujitorului său, este adresat fiecărui slujitor şi copil al lui Dumnezeu astăzi, atunci când sunt lupte în exterior şi temeri în interior. Nu te teme, căci teama distruge. Cel care este pentru noi, ca să ne protejeze, este mai puternic decât cel care este împotriva noastră ca să ne distrugă. Când ochii fizici ne sunt deschişi, vedem pericolul. Când ochii credinţei ne sunt deschişi, vedem Mâna Lui protectoare. Cu cât vedem mai clar Suveranitatea şi Puterea Cerească, cu atât ne vom teme mai puţin de orice va fi în jurul nostru. Cel rău doreşte ca noi să fim orbi, şi astfel să ne distrugă, însă Dumnezeu vrea ca ochii credinţei să ne fie larg deschişi şi să vedem şi să credem că nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să nu ştie.

Haideţi să nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul prin bine.

Rugaţi-vă pentru bisericuţa din Bwanali.
Rugaţi-vă pentru protecţie divină peste tot lucrul pe care îl avem înaintea noastră.

Quotes by Leonard Ravenhill:

One of these days some simple soul will pick up the Book of God, read it, and believe it. Then the rest of us will be embarrassed.

Notice, we never pray for folks we gossip about, and we never gossip about the folks for whom we pray! For prayer is a great deterrent.

No man is greater than his prayer life. The pastor who is not praying is playing; the people who are not praying are straying. The pulpit can be a shop window to display one’s talents; the prayer closet allows no showing off.

Many of us are hunting mice – while lions devour the land.

To be much for God, we must be much with God. Jesus, that lone figure in the wilderness, knew strong crying, along with tears. Can one be moved with compassion and not know tears? Jeremiah was a sobbing saint. Jesus wept! So did Paul. So did John…Though there are some tearful intercessors behind the scenes, I grant you that to our modern Christianity, praying is foreign.

Sper sa va placa scurtul filmulet filmat de mine in 10.10.2010 in biserica din Bwanali.

Pace si multe binecuvantari ceresti din Malawi, “inima calda a Africii”.

As dori sa incep prin a-mi cere iertare din nou pentru ca a trecut asa de mult timp de cand v-am scris ultima oara. Din nou, am avut probleme cu internetul si doar de cateva zile am reusit sa ne re-conectam. Tot acest timp am tinut un minim de contact cu familia, prin intermediul internetului de pe telefonul mobil.

Dorim sa va multumim si de data aceasta pentru toate rugaciunile inaltate pentru noi; vedem si simtim cum Dumnezeu lucreaza.

Scoala Biblica din Mpyupyu merge inainte cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Nu mai avem mult si suntem gata cu toate cursurile. De cand am inceput am vazut schimbari radicale in vietile acestor oameni, ba mai mult, numarul celor care vin regulat la biserica a crescut asa de mult incat de multe ori oamenii nu mai incap inauntru! Dumnezeu este asa de bun!

In Bwanali am inceput cu constructia. Toate caramizile sunt facute, tot ce urmeaza este sa cumparam niste lemn pentru a le putea arde. Este foarte important sa le ardem inainte ca sezonul ploios sa vina, astfel ca ele sa nu fie distruse de umezeala.
Momentan ne intalnim intr-o “coliba” facuta din paie si bambus, asa cum se vede in pozele de mai jos.

Cluburile merg foarte bine si ele. Lita este implicata activ in clubul de aici de la tabara, unde ii invata pe copii lectii biblice. Acum suntem in Noul Testament, la Viata lui Isus.

Lucrarea din inchisoare este intr-o continua schimbare pentru ca detinutii vin si pleaca si sunt foarte putini aceia care raman; e bine ca ei iasa in libertate, insa e rau ca grupul se tot schimba si parca suntem la inceput in fiecare luna.

Si cu familia suntem bine acum; pana nu de mult am fost toti bolnavi – un fel de gripa. Eu am fost primul care m-am imbolnavit, dupa care toata familia iar acum toti sunt bine. Doar eu inca tot tusesc, poate si din cauza ca eu sunt tot timpul plecat si sunt in contact cu microbii.

Cu aproximativ o saptamana in urma am fost binecuvantati cu o capra pe care am putut sa o cumparam la un pret foarte bun. Capra a venit vie, si asa ca a trebuit sa o tai aici acasa – mi-am adus aminte de fratele Ovidiu de la Sighet si de arta cu care el taia si dadea pielea jos 🙂

Am dori sa va indemnam in mod special sa va rugati pentru actele necesare lui Aimee, pentru a putea calatori inapoi in Romania. Se pare ca lucrurile se tot complica. O mare problema este ca eu mi-am pierdut Certificatul de Nastere si pentru a-i face pasaport lui Aimee am nevoie de acest act. O alta problema mare este ca cea mai apropiata ambasada a Romaniei este in Zimbabwe, tara care nici macar nu e vecina cu Malawi. Stim ca va rugati pentru acest lucru si dorim sa va multumim din toata inima.

Maine, duminica, vom merge toti in Bwanali unde speram sa avem un serviciu divin binecuvantat. Pana acum nu am mentionat, insa am nevoie de rugaciunile dumneavoastra si cu privire la mesajul pe care il voi duce acestor oameni. Aproape in fiecare duminica sunt chemat sa predic intr-un loc sau altul, si doresc mai presus de orice ca cuvintele pe care le spun sa fie Cuvantul Domnului. Eu vreau doar sa fiu unealta Lui prin care El lucreaza asa cum doreste.

Dorim ca Domnul sa va binecuvanteze pe fiecare.
Dorinta noastra este sa facem tot posibilul sa pastram o legatura mai apropiata cu dumneavoastra.
Ne cerem iertare daca ati incercat sa accesati pagina www.mission2malawi.com si nu a mers. Din pacate contul a expirat si nu am mai putut sa il pastrez, insa dorim sa va tinem la curent pe aceasta pagina de blog.

Va rugam sa reveniti pentru mai multe informatii si stiri din misiunea din Malawi.

Fiti binecuvantati!

Multi privesc misionarii ca niste “cersetori” dupa banii bisericilor sau ai altor oameni, insa adevarul este altul. La inceput, dupa ce am ajuns aici in Malawi, am crezut ca banii reprezinta solutia tuturor problemelor din campul de misiune, in special aici in Africa unde toti sunt asa de saraci. Nu mi-a trebuit mult timp, insa, sa realizez ca adevarata nevoie de aici nu se poate rezolva cu bani. Am avut bani putini, am trecut prin lipsa, am avut bani mai multi, am trecut prin belsug, insa un lucru am realizat – banii nu reprezinta totul; banii vin si imediat pleaca, insa Dumnezeu ramane si El e Acelasi.

Am invatat ca Dumnezeu ne poarta de grija de fiecare data. Ma uit in urma, si au trecut aproape 2 ani de cand suntem aici, dar nu imi pot aduce aminte de nici macar o singura zi in care nevoile noastre sa nu fi fost implinite! Intr-adevar, nu am avut tot ce am dorit, insa am avut tot ceea ce a fost necesar. De multe ori am mancat doar mamaliga cu soia, sau mamaliga cu varza, insa niciodata nu am dus lipsa de cel putin strictul necesar. Dumnezeu sa fie glorificat pentru ca El tine ceea ce El a promis, si anume ca va avea grija de copiii Lui.

Deci, de ce anume au nevoie misionarii? Misionarii au nevoie de frati, surori – copii ai lui Dumnezeu – care sa se dea ei insisi in totalitate lui Dumnezeu. Eu cred din toata inima ca un frate sau o sora dedicata in totalitate lui Dumnezeu, nu are cum sa neglijeze misiunea!

Misiunea este in inima lui Dumnezeu; Domnul Isus a venit dintr-o alta lume ca ne aduca Vestea Buna. Inainte sa se inalte, El ne-a dat aceeasi porunca – Marea Trimtere – si ne-a spus: “Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura“. Fratii si surorile dedicati in totalitate lui Dumnezeu nu au cum sa “uite” de aceasta porunca.

Da, avem nevoie de copii ai lui Dumnezeu care sa se dea lui Dumnezeu si stim ca, odata dedicati lui Dumnezeu, se vor dedica si misiunii! Scopul nostru aici pe pamant este sa ducem Vestea Buna altor oameni. Scopul Bisericii este sa propovaduiasca ca ISUS ESTE VIU si ca IN ISUS ESTE SALVARE.

De aceea credem ca este cu totul anormal pentru o biserica sa “uite” sau sa neglijeze misiunea si misionarii; ei fac ceea ce intreaga biserica este chemata sa faca. Daca misiunea nu este obiectivul bisericii, atunci care este obiectivul ei?