România: primele impresii

Da, sunt român și România este țara mea, însă după ce lipsești timp de 3 ani, cu siguranță că observi tot ceea ce s-a schimbat iar atunci când te întorci înapoi, ai o altă perspectivă asupra întregii situații.

Pentru început, viața merge înainte cu sau fără tine, în special fără tine. Am simțit asta încă din prima zi și o simțim zi de zi. Toată lumea se poartă extrem de frumos cu noi, toți sunt prietenoși și își oferă ajutorul, însă totuși simțim aceea distanță, aceea separare. Viața a mers înainte pentru toți cei pe care i-am lăsat acum 3 ani și noi de multe ori ne simțim ca niște musafiri, chiar dacă suntem în țara noastră. Nu pot să dau vina pe nimeni, decât pe noi, deoarece noi suntem aceia care am plecat, noi suntem cei care i-am lăsat pe toți. Cauza a fost una nobilă, pentru Cristos, însă realitatea rămâne.

Apoi am observat un lucru care ne îngrijorează, o situație cu care toți trebuie să ne luptăm – confortul și pericolul lui atunci când ne distrage atenția de la ce este important. Acest demon este prezent și la noi în Malawi dar și aici în România. Lucrurile s-au schimbat aici mult, de cele mai multe ori înspre bine, iar viața este mult mai confortabilă. Partea rea este că acest confort a intrat în sfera creștină, iar cei care sunt gata să iasă din această zonă de confort – pentru Dumnezeu – sunt tot mai rari.

Nu în ultimul rând vreau să vorbesc despre o nevoie. Deși nu suntem în România decât de 6 zile, nu am putut să nu observăm nevoia de o viziune vrednică de Dumnezeu în rândurile liderilor creștini. Ca să folosesc un exemplu pur african, un lider trebuie să fie precum girafa din savana africană. În Africa, iarba crește mare și înaltă, iar restul animalelor terestre nu văd decât atât cât le permite iarba. O girafă, însă, precum un lider, trebuie să se uite peste iarba înaltă și să vadă dincolo de situația actuală, în viitor. România nu va fi evanghelizată singură, ci pocăiții trebuie să fie activi. Păcătoșii nu vor veni singuri la biserică, ci noi trebuie să mergem la ei. Lucrările creștine nu vor crește singure, ci noi trebuie să căutăm și să influențăm această creștere. Mulțumirea de sine și confortul sunt unii dintre cei mai mari dușmani ai creștinului din România.

Vă cerem să vă rugați pentru noi și alături de noi pentru această situație. Vedem că se poate face mai mult și parcă ne-am dori să fim parte a acestui lucru. Nu vrem numai să observăm sau să scriem despre aceste lucruri, ci ne-am dori să fim parte activă la soluționarea lor.

România: primele impresii

Adaugă la favorite legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.