Călătorie în Ucraina

În weekendul care a trecut, în perioada 4-7 iunie, am fost în Ucraina, iar în următoarele paragrafe doresc să împărtășesc cu voi binecuvântările de care Domnul ne-a făcut parte acolo.

De ce Ucraina.
Scopul călătoriei noastre în Ucraina a fost pentru a ajusta corsetul medical pe care Aimee trebuie să îl poarte. Știu că încă n-am scris aici pe blog despre acest lucru – deși am scris pe o pagină specială și pe Facebook – însă, cândva în luna Februarie, Aimee a fost diagnosticată cu scolioză. Spatele ei nu este drept, coloana vertebrală formând un fel de “S”. Vă las mai jos niște linkuri unde puteți să citiți toată povestea, însă cert este că ea are nevoie de fizioterapie și de un corset medical. Fizioterapia se face la București, iar corsetul în Ucraina. Pe acesta din urmă l-am făcut deja în luna Martie, însă acum a mai fost nevoie să mergem încă o dată pentru a fi verificat și ajustat, înaintea călătoriei noastre în Africa.

Ziua în care am aflat.
35 de zile după 35°.

La vamă.
Deși Ucraina este situată în Europa, aceasta nu este încă parte din Uniunea Europeană, așa că trecerea frontierei este mai … complicată puțin. Poți avea chiar toate actele în regulă și poliția tot să îți creeze probleme. Slăvim pe Domnul pentru că suntem copiii Lui, iar acest lucru înseamnă că avem frați și surori pe întreg mapamondul, inclusiv aproape de frontieră. O soră care locuiește în Siret – la graniță cu Ucraina – ne-a ajutat să trecem rapid și fără complicații suplimentare. Ea este ucraineancă măritată cu un român, deci are familie de fiecare parte a graniței. Poliția de frontieră o cunoaște și, fără ea, probabil că eram întorși înapoi.

Sosirea în Ucraina.
Imediat după ce am trecut cu bine granița, păstorul unei biserici de pe lângă Cernăuți ne-a dus la un restaurant extraordinar de frumos. Mai minunat a fost faptul că abia atunci ne-am văzut față-n față pentru prima și prima oară! Ca să nu mă lungesc, fratele a predicat într-o biserică din România care ne susținea deja. Acolo a găsit o Scrisoare de-a noastră de Rugăciune, scrisoare tipărită și atașată în avizier. A citit-o, a întrebat despre noi și în aceeași zi m-a sunat ca să îmi spună că vor să fie parte din lucrarea din Malawi. Tot atunci ne-a invitat la ei la biserică în Ucraina, atunci când Domnul ne va duce acolo. Doar Dumnezeu a putut lucra într-un mod așa de minunat!

Bun venit.
Biserica ne-a lăsat să folosim casa de oaspeți de alături, un loc frumos și confortabil, situat într-un campus plin cu iarbă și copaci. Acolo am fost binecuvântați să vedem dragostea și purtarea lor de grijă iar biserica întreagă ne-a primit cu căldură, precum cei mai iubiți membrii dintr-o familie. Timpul petrecut cu ei a fost o gură de oxigen de care aveam nevoie, o experiență pe care n-o vom uitat niciodată.

Corsetul medical.
Sâmbătă ne-am dus la clinică, acolo unde fizioterapeutul a fost extrem de încântat de progresul lui Aimee. Deși n-am făcut încă alte raze X, e clar că spatele ei arată mult mai bine. Am început cu 35° curbură, apoi am ajuns la 28° și sunt sigur că acum suntem aproape de 20°. Progresul acesta este chiar foarte bun, mai ales că vorbim de un timp relativ mic dintre ziua diagnosticului și ziua de astăzi, iar el se datorează harului lui Dumnezeu, rugăciunilor voastre și eficienței exercițiilor și a corsetului. Duminică, după biserică, am mers iarăși la clinică pentru o ultimă verificare, mai ales că ajustarea aceasta a făcut corsetul să fie mai strâns pe torsul ei.

Biserica.
Sunt atât de multe lucruri de spus cu privire la această biserică mică din Novoselitsa (Noua Suliță), încât nici nu știu de unde să încep. Chiar dacă ei n-au mai mult de 30 de membrii, dragostea și pasiunea lor pentru Mântuitorul strălucesc mai clar decât în multe alte locuri. Cred din toată inima că lucrarea mondială de misiune ar avea mai mult succes dacă mai multe biserici ar fi precum aceasta. Începând cu prima cântare și apoi până la predică, totul se simte și se vede că este real, curat și autentic. 30 de oameni au cântat mai cu pasiune decât alte biserici de 2-3 ori mai mari.

Păstorul a predicat Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod simplu dar nu simplist. Cuvintele au fost directe și direct din Scriptură. N-am auzit explicații din greacă și ebraică, definiții pe care nimeni nu le înțeleg, nimeni nu le vrea și nimănui nu-i pasă, ci cuvintele lui Dumnezeu așa cum se găsesc ele în Biblie. Mai mult, mesajele erau pline de aplicații practice în viața de zi cu zi, nu doar teorie moartă.

Dărnicia.
O biserică sănătoasă este o biserică misionară, iar Biserica Baptistă Betel din Novoselitsa este dăruită total misiunii. Mai țineți minte câți membrii avea? Da, 30 de oameni susțin în mod regulat 13 misionari iar noi suntem acum cea de-a 14-a familie! Privind la modul în care oamenii aceștia dau pentru lucrare, în minte mi-a venit pasajul din 2 Cor. 8, acolo unde Pavel descrie dărnicia jertfitoare a bisericilor din Macedonia.

Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

2 Cor. 8:3-5

Cred că acolo este cheia dărniciei lor: s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului. Acel “mai întâi” este foarte important. Abia apoi urmează, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

Nu vreau să intru în prea multe detalii, deoarece nu vreau să le fur lauda și răsplata de la Dumnezeu, însă pot spune că ne-au înconjurat cu dragoste și suport, iar timpul alături de ei a fost cu siguranță apogeul perioadei petrecute acolo.

Prieteni.
N-am scris aici pe blog nici despre prima călătorie în Ucraina din luna Martie, însă și aceea a fost o mare binecuvântare. O familie de misionari români, familia Deac, ne-a ajutat de mai multe ori, inclusiv atunci când hoții mi-au furat numerele de înmatriculare de la mașină. Ei și-au oferit suportul inclusiv pentru alții copii din grupul celor cu scolioză, așa că ne-am bucurat mult să îi putem revedea. Din păcate, aceasta va fi ultima vizită pe care le-o facem în Ucraina, deoarece ei se vor muta în România, slujind pe Domnul într-un alt punct de misiune. Părtășia alături de ei a fost binecuvântată.

Mai mulți prieteni.
Nu numai că biserica aceasta va ajuta lucrarea din Malawi, nu numai că ei ne sunt frați și surori dar, de acum încolo, ne sunt și prieteni. Copiii noștri și-au făcut prieteni acolo iar Ethan n-a vrut să plecăm. Mai mult, Jessica chiar a plâns ieri, de dor după Ucraina. O bucată din inimile noastre au rămas acolo și abia așteptăm să îi putem revedea, atunci când Dumnezeu va îngădui.

Concluzie.
Acest weekend a fost benefic atât pentru familie cât și pentru lucrare. Spatele fetiței noastre este tot mai bine și lucrurile se îndreaptă spre o direcție bună. În sfârșit putem să plecăm în Africa, deoarece corsetul ei o va ajuta să facă “exerciții cu fiecare respirație”. În ce privește lucrarea, am câștigat o biserică, parteneri de lucrare și prieteni scumpi.

Domnul să fie lăudat!