Bună! Sunt Rebeca, voluntar “Hope for the Future” și, prin câteva cuvinte sărace, voi încerca să îmi deschid inima și să vă descriu ce înseamnă Africa.
În mijlocul acestui continent negru, copiii m-au învățat că fericirea se naște din lucruri simple…
Privind în ochii lor, am descoperit o bogăție incredibilă – bucuria autentică care nu are legătură cu lucrurile materiale! Atâta bucurie în atâta tristețe… Cum se poate?
Multă lume m-a întrebat dacă nu îmi e frică să merg în Africa… Și da, adevărul e că mi-a fost frică să merg.. mi-a fost frică să nu îmi placă prea mult.. să nu însemne Africa ceva mai mult pentru mine… dar înseamnă.
Am încercat de acasă să îmi imaginez tot ce e aici în Africa.. și nu am putut! Ajunsă aici, am fost martorul unei realități dureroase.
Copiii aceștia nu știu cum să reacționeze la iubire. Îi privești cu dragoste, îi mângâi, le spui “NDIMAKUKONDANI – Te iubesc” și ei înțeleg ce înseamnă dar nu știu cum să reacționeze… nu sunt obișnuiți cu iubire.
Bucuria sinceră pe care ei o trăiesc așa de intens noi nu o experimentăm deloc pentru că nu știm să ne bucurăm de lucruri mici. Ei n-au mâncat zile întregi și totuși, atunci când vin să-L laude pe Dumnezeu, o fac din toată energia lor, din toată puterea lor! Și când vezi asta, e COPLEȘITOR!
Am fost uimită să văd cum au găsit modalități de a se îngriji reciproc, de a împărtăși resursele limitate și de a se sprijini unii pe alții într-un mod profund altruist.
Acest lucru este posibil pentru că Evanghelia le dă speranță. Nu ii ajută aici pe pământ, nu le umple stomacul, dar le umple inima de pacea Domnului. Nu au nevoie de nimic altceva decât de dragostea lui Dumnezeu care să le inunde inima!
Astfel, această experiență în Africa mi-a deschis ochii către esența vieții!
Am trăit într-o bulă de aer unde totul părea bine, iar acum pentru mine, bula e spartă… am văzut realitatea cruntă, foarte cruntă, atât de cruntă încât cuvintele mele sunt prea puține pentru a vă explica ce e aici.
Dumnezeu nu ține cont de vremurile de neștiință… Acum că știu ce se întâmplă aici, acum că înțeleg și sunt aici, vremurile de neștiință au trecut, acum urmează vremurile de știință. Ce fac acum? Ce faceți voi acum când eu vă spun ce e aici?
Azi sunt vocea lor, a copiilor iar, pentru că sunt expusă realității, nu pot decât să vă rog să vă deschideți inima pentru Africa!
“Doamne, Tu m-ai copleșit cu atâta iubire atunci când te-am cunoscut cu adevărat și acum e rândul meu să o împart! Ajută-mă să răspândesc iubire din iubirea Ta acestor mici inimi dar atât de prețioase pentru Tine! Și totuși, să nu mă opresc la atât, ci să răspândesc minunile Tale și pe Tine în toată splendoarea Ta!“
Deschide-ți gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiți!
Prov. 31:8