Adevarata Darnicie!

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 2 Cor. 8:1-4

Multi privesc misionarii ca niste “cersetori” dupa banii bisericilor sau ai altor oameni, insa adevarul este altul. La inceput, dupa ce am ajuns aici in Malawi, am crezut ca banii reprezinta solutia tuturor problemelor din campul de misiune, in special aici in Africa unde toti sunt asa de saraci. Nu mi-a trebuit mult timp, insa, sa realizez ca adevarata nevoie de aici nu se poate rezolva cu bani. Am avut bani putini, am trecut prin lipsa, am avut bani mai multi, am trecut prin belsug, insa un lucru am realizat – banii nu reprezinta totul; banii vin si imediat pleaca, insa Dumnezeu ramane si El e Acelasi.

Am invatat ca Dumnezeu ne poarta de grija de fiecare data. Ma uit in urma, si au trecut aproape 2 ani de cand suntem aici, dar nu imi pot aduce aminte de nici macar o singura zi in care nevoile noastre sa nu fi fost implinite! Intr-adevar, nu am avut tot ce am dorit, insa am avut tot ceea ce a fost necesar. De multe ori am mancat doar mamaliga cu soia, sau mamaliga cu varza, insa niciodata nu am dus lipsa de cel putin strictul necesar. Dumnezeu sa fie glorificat pentru ca El tine ceea ce El a promis, si anume ca va avea grija de copiii Lui.

Deci, de ce anume au nevoie misionarii? Misionarii au nevoie de frati, surori – copii ai lui Dumnezeu – care sa se dea ei insisi in totalitate lui Dumnezeu. Eu cred din toata inima ca un frate sau o sora dedicata in totalitate lui Dumnezeu, nu are cum sa neglijeze misiunea!

Misiunea este in inima lui Dumnezeu; Domnul Isus a venit dintr-o alta lume ca ne aduca Vestea Buna. Inainte sa se inalte, El ne-a dat aceeasi porunca – Marea Trimtere – si ne-a spus: “Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura“. Fratii si surorile dedicati in totalitate lui Dumnezeu nu au cum sa “uite” de aceasta porunca.

Da, avem nevoie de copii ai lui Dumnezeu care sa se dea lui Dumnezeu si stim ca, odata dedicati lui Dumnezeu, se vor dedica si misiunii! Scopul nostru aici pe pamant este sa ducem Vestea Buna altor oameni. Scopul Bisericii este sa propovaduiasca ca ISUS ESTE VIU si ca IN ISUS ESTE SALVARE.

De aceea credem ca este cu totul anormal pentru o biserica sa “uite” sau sa neglijeze misiunea si misionarii; ei fac ceea ce intreaga biserica este chemata sa faca. Daca misiunea nu este obiectivul bisericii, atunci care este obiectivul ei?