”Dacă ești furnică, să îți fie frică de leul furnicilor”, spune o zicală africană, și pe bună dreptate, pentru că aceste insecte sunt pentru furnici ceea ce leul este pentru zebre.
Noi tindem să trecem cu vederea lumea furnicilor, însă acolo se întâmplă aceleași lucruri care se întâmplă între carnivore și ierbivore, însă la o scară mai mică. Duminica trecută am ajuns mai devreme la biserică, și în timp ce așteptam afară am văzut în curtea bisericii aceste insecte în timp ce își atacau prada.
Pentru a prinde furnicile, leul furnicilor își sapă o gropiță mică, de vreo 5 cm adâncime și 7 cm în diametru, la un unghi critic, după care se afundă în nisip chiar la baza gropii, cu fălcile îndreptate către suprafață, și așteaptă.
Atunci când o furnică cade din mersul ei în această capcană, micile vibrații produse de încercările ei de a scăpa îl fac pe acest leu să sară la atac. Totodată, cu fiecare mișcare nisipul se rostogolește pe ea, îngreunându-i și mai mult scăparea.
 |
| Leu furnicilor |
