 |
| Billy Graham |
În urmp cu două zile, Lita mi-a pus o întrebare interesantă. Ea a zis ”Ovi, oare pe cine va ridica Dumnezeu ca și mare evanghelist după ce Billy Graham va pleca dintre noi?”
Mărturisesc că a fost o întrebare bună, pentru că în fiecare generație Dumnezeu pare să ridice un om care să Îi proclame Cuvântul la scară mare, în auzul a milioane de oameni. Sunt sigur că cu ajutorul tehnologiei milioane de oameni sunt și astăzi atinși cu Evanghelia, însă totuși cred că Dumnezeu are ales deja un om a cărui inimă este total dedicată Lui și căruia nu îi va fi rușine de Evanghelia lui Cristos, om care va duce Cuvântul Domnului până la marginile pământului.
În această dimineață, însă, m-am pus să caut ceva informații despre Billy Graham și am dat peste un articol frumos, pe care îl voi traduce în română. Originalul poate fi găsit aici, pe Forwarded Messeges.
În Ianuarie anul 2000, liderii orașului Charlotte din statul Carolina de Nord l-au invitat pe Billy Graham, favoritul lor, la un dejun oficial în onoarea lui.
Inițial, Billy Graham a ezitat să accepte invitația datorită bolii Parkinson de care suferă, însă liderii orașului i-au spus că nu va trebui să țină discursuri majore, ci doar să fie prezent și să le dea voie să îl onoreze. Billy Graham a acceptat.
După ce s-au spus multe cuvinte frumoase despre el, Billly Graham s-a ridicat, s-a dus la podium și uitându-se la mulțimea de oameni a spus: ”Îmi aduc aminte astăzi de Albert Einstein, marele fizician, onorat luna aceasta de revista Time Magazine ca și ”Omul Secolului”.
Einstein călătorea odată cu trenul din orașul Princeton. La un moment dat, conductorul a venit în dreptul lui verificând călătorii de bilete. Când s-a apropiat de Einstein, acesta și-a dus mâna la buzunarul vestei pentru a-și lua biletul. Pentru că nu l-a găsit acolo, a căutat în buzunarele de la pantaloni. Pentru că nu era nici acolo, l-a căutat în servietă, apoi s-a uitat pe scaun, însă biletul era de negăsit.
Apoi conductorul a zis, ”Dr. Einstein, eu știu cine sunteți. Toți știm cine sunteți. Sunt sigur că ați aveți bilet. Nu vă mai îngrijorați din pricina lui.” Einstein a dat din cap în mod mulțumitor, după care conductorul a continuat mai departe cu ceilalți călători. Aproape când era gata să meargă în următorul vagon, și-a mai întors odată capul și l-a văzut pe Einstein în mâini și în genunchi, pe podea, căutându-și biletul.
Conductorul s-a grăbit să ajungă la Einstein și i-a spus: ”Dr. Einstein, Dr. Einstein, nu vă îngrijorați, Eu vă cunosc, știu cine sunteți. Nu e nici o problemă. Nu e necesar să mi-l arătați, sunt sigur că îl aveți”. Einstein a privit la el și i-a spus: ”Tinere, și eu știu cine sunt. Ceea ce nu știu este unde mă duc.”
După ce a terminat această povestire, Billy Graham a continuat, ”Vedeți acest costum pe care îl port? Este unul nou-nouț. Copiii și nepoții mei îmi spun că de când am îmbătrinit am devenit mai neglijent, mai murdar. Mai demult eram mult mai pretențios. Așa că mi-am cumpărat un costum nou pentru această sărbătoare și pentru încă o altă ocazie.
Știți care este aceea ocazie? Acesta este costumul în care voi fi înmormântat. Atunci, însă, când auziți că sunt mort, nu vă gândiți imediat la ce costum am pe mine. Ceea ce vreau să vă aduceți atunci aminte este acest lucru:
”Nu numai că știu cine sunt … Știu și unde mă duc.”
