Continuând mai departe cu vizitele, am ajuns și la Richard acasă, un băiat de 10 ani care stă împreună cu sora lui mai mare, cu copilul ei și cu bunica lor.
Încă de la început, Richard mi-a fost simpatic, pentru că mi-am dat seama că este foarte isteț. În același timp, mi-a părut rău să aud că nu mai merge la școală din pricina problemelor financiare de acasă; în Africa în general, sărăcia este aceea care fură șansele multor băieți și fete care, cu o educație adecvată, ar putea deveni ceva în viață. Puțini sunt aceia care reușesc să se ridice peste situația lor și pentru ei toate lucrurile se schimbă. Foarte mulți copii de vârsta lui Richard deja visează să nu mai fie săraci, să poată să aibă o slujbă bine plătită, și să își ajute familiile de acasă. Din păcate, pentru marea majoritate a lor, acest vis nu se va împlini niciodată.
Atunci când am ajuns la Richard acasă, el era ocupat cu hrănirea vacilor pe care le au. Am înțeles că dacă ar putea vinde laptele în fiecare zi, Richard și restul familiei, ar putea să se întrețină cât de cât; în sat, un litru de lapte se vinde la prețul de 100 MK, adică echivalentul a 1,3 lei. Nu sunt sigur care este motivul, însă ei nu pot vinde laptele de fiecare dată; bănuiesc că are de a face cu certificalul de sănătate a animalului, însă ei nu au fost clari în această privință.
 |
| Casa (stânga) și bucătăria (dreapta) |
 |
| Richard hrănind animalele |
Ca aproape fiecare familie din Malawi, și ei au câteva găini, însă tot ca și aproape fiecare familie de aici, nici ei nu prea mănâncă ouăle. Am mai întâlnit acest lucru și înainte, Malawienii lasă ouăle acolo unde le găsesc, crezând că în felul acesta vor avea mai mulți pui. Problema este că chiar și atunci când vreo cloșcă stă pe ouă, nimeni nu are grijă ca celelalte găini să nu mai depună ouăle în același loc cu cele care deja sunt în proces de dezvoltare. După cele 21 de zile de incubație, doar o parte din ouă clocesc, după care găina va părăsi cuibul în căutarea hranei pentru cei mici, părăsind astfel celălalte ouă la jumătatea perioadei de incubare, ouă care acum nu mai sunt bune de nimic. Ba mai mult, acești pui sunt lăsați de capul lor, liberi, și prădătorii îi omoară de obicei în doar câteva zile. În felul acesta, oamenii pierd și ouăle dar și puii pe care îi sperau să îi aibă.
 |
| Sora lui Richard, pregătind mâncare |
Nu am reușit să stăm prea mult la Richard acasă pentru că era deja ora prânzului și cei care nu erau ocupați cu pregătitul mâncării, se grăbeau să își termine munca pe care o aveau pe câmp sau fața casei.
 |
| Richard întinde o rogojină din bambus pe jos |
 |
| Și așa doarme el în fiecare noapte |
Am plecat după scurt timp, lăsând în urmă o familie destul de ocupată cu grijile casei. M-am tot gândit că e păcat ca un băiat așa de inteligent precum Richard să nu meargă la școală, și mi-am propus să încerc să îi găsesc banii necesari începând cu luna Septembrie când un nou an școlar începe.
Richard Bright a fost “adoptat” pe 1 August de către un frate din România, bun prieten de al meu.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Multumesc Ovi !
Mult har!
Sa ingrijit Domnul .