Sunt misionarii cerșetori? (1)

În anul 2009, atunci când am umblat prin bisericile din România pentru a încuraja frații și surorile să fie parte a lucrării din Malawi, cineva ne-a aruncat câteva vorbe dure și ne-a spus că suntem cerșetori. După puțină vreme, însă, Dumnezeu ne-a încurajat și ne-a demonstrat că suntem în voia Lui. Din păcate, fratele ”condus” de Domnul astăzi nu mai e pe calea credinței.

Așadar, sunt misionarii cerșetori?

Conceptul de misionari și de misiune este unul destul de nou și străin pentru bisericile din România. Noi am fost obișnuiți să avem misionari, fie ei din Germania, America sau alte locuri, și să primim ceea ce ei au de oferit. Atunci când un român se arată interesat de misiunea externă, el este privit cu supiciune și, în cazul în care este ajutat, banii sunt de multe ori dați în mod greșit.

Dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu vom observa că acest concept – strângerea de suport financiar – este unul Biblic și promovat atât de Vechiul cât și de Noul Testament.

În cartea Numeri, Dumnezeu cheamă poporul Israel să își aducă zeciula pentru a îi susține pe liderii lor spirituali care sunt implicați 100% în lucrare. Numeri 18:21-24:

Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întîlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară. Ci Leviţii să facă slujba cortului întîlnirii, şi să rămînă încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege vecinică printre urmaşii voştri. Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe cari le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.

Pe tot parcursul Vechiului Testament, Dumnezeu Își menține același plan, iar la sfârșit, în Maleahi, Dumnezeu Își mustră aspru poporul pentru că nu își aduceau zecielile la templu. Maleahi 3:8:

Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te- am înşelat? Cu zeciuielile şi darurile de mîncare.

Același principiu biblic se găsește și în Deuteronom 14:22-29.

În 2 Cronici 31:4, împăratul Ezechia a dat poruncă ca toți locuitorii Ierusalimului să dea preoților și leviților partea lor cuvenită, pentru ca aceștia să se poată dedica total Domnului.

Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor,

ca să ţină cu scumpătate legea Domnului

Astăzi nu mai avem împărați creștini din păcate, însă avem frați și surori care au autoritate în biserici, păstori, lideri sau învățători, și ei pot încuraja poporul Domnului să facă același lucru.

Odată am predicat aici în Malawi despre nevoia de dedicare personală, și atunci am demonstrat cum Dumnezeu Și-a chemat poporul să se dăruiască și să se implice material pentru construirea Cortului Întâlnirii. Dumnezeu nu caută și nu binecuvântează o slujire care nu ne costă nimic. La fel s-a întâmplat și la construirea Templului.

Planul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna ca poporul Său, ca și un grup, să dăruiască pentru orice lucrare, iar liderii le aduceau aminte în mod regulat de această cerință divină.

Ilie, profetul, a fost destul de curajos ca să ceară ultima mâncare pe care o văduvă o mai avea în casă. Citim că văduva din Sarepta a fost inițial rezervată, însă profetul a asigurat-o de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Femeia a trebuit să facă un pas de credință, atunci când a gătit și a dat prima turtă omului lui Dumnezeu. I Împărați 17:8-16:

Atunci cuvîntul Domnului i- a vorbit astfel: „Scoală- te, du- te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. Ilie s’a sculat, şi s’a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat- o, şi a zis: „Du- te şi adu- mi, te rog, puţină apă într’un vas, ca să beau. Pe cînd se ducea ea să- i aducă, a chemat- o din nou, şi a zis: „Adu- mi, te rog, şi o bucată de pîne în mîna ta. Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală şi puţin untdelemn într- un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri. Ilie i- a zis: „Nu te teme, întoarce- te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte- mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu- mi- o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:, Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului. Ea s’a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie. Făina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care- l rostise Domnul prin Ilie.

Modalitatea pe care Dumnezeu a ales să îi binecuvânteze pe toți este una extraordinară. Ilie a trebuit să aibă încredere în Dumnezeu, deși trebuia să ia mâncarea de la gura văduvei și a orfanului, iar femeia trebuia să se încreadă că Dumnezeu va purta de grjiă. În felul acesta, și Ilie a avut de mâncare în ziua aceea, dar și văduva și orfanul.

În Noul Testament, cel mai bun exemplu este cel al Domnului Isus. El a îngăduit celor din jurul Său să Îi poarte de grijă atât din punct de vedere fizic cât și material. Lui nu I-a fost rușine sau nu S-a simțit stânjenit atunci când alții L-au ajutat. Fiul lui Dumnezeu, care avea putere să prefacă pietrele în pâine, a ales să fie ajutat și slujit. În Luca 8, îi găsim pe cei 12 apostoli împreună cu Domnul Isus. Ei slujeau și erau dedicați lucrării, iar oamenii din jur le purtau de grijă. Luca 8:1-3:

Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari- L ajutau cu ce aveau.

În alt context, cei 12 sunt trimiși de Domnul Isus. Observați, vă rog, că nu a fost dorința sau voia lor, a ucenicilor, ci voia și dorința Domnului Isus. Ei trebuiau să se dedice total lucrării, și nu câștigului. Nu li s-a îngăduit să aibă bani sau mâncare, ci trebuiau să se încreadă și să depindă doar de Dumnezeu. Cum trebuia să lucreze Dumnezeu? Prin alți oameni. Matei 10:5-15:

Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i- a trimes Isus, după ce le- a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape! Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămîneţi la el pînă veţi pleca. La intrarea voastră în casă, uraţi- i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea

Observați că apostolii practic trebuiau să caute ospitalitate și familii gata să aiba grijă de ei. Din pricina lor, Dumnezeu urma să binecuvânteze, dar este foarte interesant de notat faptul că ucenicii trebuiau să aibă destul curaj ca să ceară o locuință.

În Epistola sa către Romani, Pavel a fost destul de clar și de direct că avea nevoie de alții ca să îl ajute să predice Evanghelia în Spania. Nici lui Pavel nu i-a fost rușine să ceară ajutorul pentru ca să poată să ducă Evanghelia mai departe. Romani 15:24:

nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi

Așa cum explică și fratele Beniamin Fărăgău, dorința lui Pavel a fost ca să implice cât mai mulți în lucrare. El s-ar fi bucurat ca mai mulți misionari să se ridice din Roma pentru melagurile sud-vestice ale imperiului.

Dorința lui Pavel, însă, nu este strict pentru co-lucrători în lucrare, ci și pentru ajutor din partea bisericii din Roma.

Celebrul comentator Biblic William MacDonald explică ”Planul său era de a face o escală la Roma, în drumul său către Spania. Prin urmare, nu va putea sta suficient de mult timp pentru a se bucura de toată părtășia de care ar dori să aibă parte cu ei, dar, cel puțin în parte, își va fi astâmpărat dorul de a fi cu ei. Iar mai departe, el era încredințat că ei îi vor da tot ajutorul de care va avea nevoie pentru a-și continua călătoria în Spania”

Traducerea New King James Version a limbii engleză spune: ”whenever I journey to Spain, I shall come to you. For I hope to see you on my journey, and to be helped on my way there by you, if first I may enjoy your company for a while.”

Pavel face o altă cerere directă pentru ajutor în 2 Corinteni 1:15-15:

În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har. Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, şi să fiu petrecut de voi în Iudea.

Al doilea har probabil face referire la daruri duhovnicești sau binecuvântări pe care el le avea pentru ei. Observați că Pavel explică clar că are nevoie de ei pentru a ajunge mai departe în Iudea. Un studiu mai amănunțit al textului va scoate la iveală faptul că Pavel avea nevoie de ajutor material.

Tot Pavel, în Filipeni 4:10-20 vorbește despre darurile pe care le-a primit din partea bisericii, și observați cu atenție versetul 17; deși Pavel a apreciat mult partea materială, el declară că cei mai câștigați sunt cei care le dau.

Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrşit, aţi putut să vă înoiţi iarăş simţimintele voastre faţă de mine. Vă gîndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m’am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea. Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea şi „primirea afară de voi. Căci mi- aţi trimes în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîştigul care prisoseşte în folosul vostru. Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi- aţi trimes,- un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu. Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.

În alte cuvinte, Pavel nu căuta doar darurile lor, ci mai mult ceea ce ei aveau de câștigat atunci când dăruiau.

Dacă Dumnezeu te cheamă în lucrare, și vrea să te dedici full-time, atunci tot El te cheamă și să cauți suport financiar. Planul Său automat este ca alți creștini să te susțină financiar. Acesta nu este planul misionarului, sau planul bisericii, ci planul lui Dumnezeu.

Trăim zile în care dragostea pentru lucrare se răcește. Oamenii au nevoie să audă despre nevoile din lucrare, și au nevoie să fie provocați.

Strângerea de suport este o oportunitate pentru cei care se implică ca să fie binecuvântați mai mult prin roadele tale. Dacă un copil își predă viața în mâna Domnului aici în Malawi, atunci răsplata nu este doar a misionarului, ci și a fratelui sau a surorii care a dat bani pentru ca misionarul să poată sta și lucra în Malawi.

Deși misionarul are responsabilitatea și chemarea să provoace pe cei care sunt în stare să ajute, totuși trebuie de ținut minte că Dumnezeu este Acela care poartă de grijă. Pavel spunea ”și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre…”. De-a lungul secolelor, Dumnezeu a purtat de grjiă în diferite feluri de copiii Lui, iar acest lucru ridică alte întrebări:

Trebuie să spunem altora despre nevoile noastre?
Este în regulă dacă cerem bani?

Sau trebuie să ne rugăm și să așteptăm că Dumnezeu va lucra?

Voi continua și răspunde la aceste întrebări în articolul viitor.

Aștept comentariile dumneavoastră mai jos.

Click pentru partea a doua.

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!

3 Comments

Anonim
June 9, 2013 at 6:52 am

Pace Fratilor
Din pacate imaginea de Cersetori a fost creata de uni asa zisi misionari , care in loc sa creada asa cum spuneti in atotputernicia Domnului SI SA-I SPUNA LUI (vezi George Muler) sau apucat de cersit pe la adunari si alte locuri s-au sa trimia raport de activitate cu scopul ca poate se misca inima oamenilor (cu subanteles) metode firesti ce au creat imaginea aceasta .
Justificarile din vechiul testament cu zeciueli leviti au cazut in noul testament , aici avem exemplul lui pavel care se deprindea sa traiasca in belsug si in lipsa , cand nu vroia sa fie povara nimanui , care nu aducea apropouri de zeciuieli si altele ca sa primeasca ceva , si cand spunea ca putea trai spunea nu sa i se faca aceasta ci ca sa arate ca nu sa folosit . Deci eu cred ca mai multa Credinta , sinceritate si cel ce poarta de grija pasarilor si daca El a trimis pe cineva misionar , nu va purta El de grija ? De ce trebuie sa fim cersetari la Oameni .
NU UITATI DOMNUL MISCA INIMA OMULUI , IAR NOI MISCAM INIMA DOMNULUI
Ovi Cornea
June 9, 2013 at 11:09 am

Pace frate/sora,

In primul rand va multumesc pentru ca ati citit articolul si ati scris opinia dumneavoastra. Noi apreciem acest lucru, chiar daca in anumite privinte nu suntem deacord. Acest articol este doar partea 1, iar in urmatoarea parte voi detaila mai mult ceea ce va voi spune aici. Pentru inceput, chair daca nu ii mai avem pe leviti propriu-zisi din VT, totusi principiul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Lucratori dedicati 100% avem si azi (pastori sunt doar un alt exemplu). Pavel intr-adevar a spus ca este multumit in orice stare, insa el nu a spus nicaieri ca e gresit sa ceri; chiar El insusi a avut nevoile sale si a cerut bisericilor sau indivizilor sa il ajute. De foarte multe ori, sensul de a-l "petrece" nu inseamna doar companie, ci si ajutor. Asa cum spuneam, noi romanii inca nu am inteles ce inseamna misiune si misionari, iar multe biserici cred ca singura misiune este inauntru in cladire. Mai spun ca daca fratii si surorile si-ar face datoria fata de Marea Trimitere, asa cum vrea Domnul de la fiecare in parte, atunci misionarii nu ar mai trebui sa "cerceasca". Articolul meu nu e doar pentru cei care dau ci si pentru misionarii care cer/primesc. E un drum cu doua sensuri, uneori misionarul se poate simti ca un cercestor, alteori alti frati il vad ca si un cercetor. Dumnezeu, intr-adevar, are grija de oameni si are grija si de pasari, insa nu in acelasi fel. Nu cred ca veti vedea lucrare care sa se faca pe seminte. Aici trebuie sa vedem principiul lui Dumnezeu: ca El va purta de grija. Modalitatile sunt diferite, iar Dumnezeu lucreaza prin oameni pentru alti oameni si totul pentru slava Sa. Multi crestini se folosesc de anumite versete ca si scuza ca sa nu dea sau sa nu faca misiune. Cand milioane de oameni mor fara Cristos, cine se va duce sa le spuna? E mai usor sa ne scuzam decat sa ascultam, si aici nu bat apropos la dvs, ci vorbesc in general. George Muller este doar un exemplu, el intr-adevar se ruga pentru nevoile sale si atat. A fost un om mare a lui Dumnezeu si un exemplu. Insa la fel a fost si Hudson Taylor, iar el se ruga dar si informa pe cei care aveau putere sa dea bani. Sa fi fost batut de apropos, nu stiu, dar Taylor a fost si el un om mare a lui Dumnezeu. Ce facem cu D.L. Moody, care este cunoscut pentru ca se ruga pentru nevoi, informa pe altii, insa mergea mai departe si chiar cerea. Este arhicunoscuta povestea in care a dat buzna in biroul lui om de afaceri si a refuzat sa plece pana cand nu a primit un cec de 5,000 dolari. Oare nu a fost Moody un om al lui Dumnezeu?!? Observati, nu toti vom fi Muller, si fiecare misionar trebuie sa isi gaseasca locul si sa stie modul in care Dumnezeu vrea sa il foloseasca. Am cunoscut un misionar care a vrut sa il copieze pe Muller si nu a avut bani nici sa vina in lucrare, a trebuit ca cineva sa ii plateasca biletul in ultima clipa.

Am incercat sa fiu foarte concis, insa deja lucrez la a doua parte in care voi vorbi mai pe larg despre acesti 3 oameni ai lui Dumnezeu. Generatia de astazi de crestini e responsabila pentru generatia de astazi de oameni pierduti. Fiecare putem face ceva pentru raspandirea Evangheliei, rugaciune, bani, sau chiar sa mergem in Africa, China, India, etc. Porunca e pentru noi, iar daca toti am face tot ceea ce putem, atunci misiunea ar fi altfel. Din pacate, insa, nu este asa.
Dan din Iasi
July 29, 2013 at 10:59 am

Frate Ovidiu,fii binecuvantat mai departe de Domnul nostru in tot ce faceti acolo si sa nu va poticniti niciodata de vorbe de acestea care vin din partea unor oameni care dupa parerea mea au inteles foarte putin sau deloc din crestinismul care ar trebui sa-l traim toti cei care ne-am intalnit intr-un mod real cu Dumnezeul care ne-a schimbat inima si mintea sa vedem lucrurile din perspectiva largirii imparatiei Lui pe acest pamant.Mantuirea omului este intradevar prin har ,prin credinta si noi nu facem nimic pentru a o merita,dar rasplatirile vin acum si in slava viitoare pentru orice copil a lui Dumnezeu in functie de ce lucram si cat ne sacrificam si ostenim si suferim si bagam mana in buzunar si renuntam la confortul nostru pentru al onora pe Dumnezeul Mare si sfant care a facut mult bine sufletelor noastre.Deci continuati sa fiti ,,cersetori ''(din perspectiva unora)pentru Hristos si largirea Imparatiei Lui si Domnul va rasplati toata osteneala voastra.

Comments are closed