Matei 18:11-13. ”Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut. Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită? Şi, dacă i se întîmplă s’o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.”
Pilda Domnului Isus din versetul de mai sus este cât se poate de simplă însă plină de semnificație. Scopul pentru care Domnul Isus a venit pe pământ este ca să caute și să mântuiască ce era pierdut. Acest lucru s-a putut întâmpla doar pe cruce, acolo unde păcatele tuturor au fost purtate.
În aceeași pildă găsită în Luca 15, nu putem să nu observăm bucuria păstorului atunci când și-a găsit oița pierdută. El o pune pe umeri, o duce acasă și își cheamă prietenii și vecinii pentru a fi parte la bucuria lui. Comparând situația de față cu lumea spirituală, Domnul Isus declară foarte clar că este mai mare bucurie pentru acel 1 păcătos se întoarce la Dumnezeu decât pentru cei 99 neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
Lucrul interesant din pilda aceasta este faptul că păstorului îi pasă enorm de mult pentru aceea 1 oaie rătăcită. El își folosește toate resursele disponibile pentru a o căuta, lăsând pe cele 99 care deja sunt în siguranță. Dacă ar fi să ne uităm la creștinismul din ziua de astăzi, atunci nu putem să nu observăm că la noi lucrurile sunt pe dos. Majoritatea resurselor creștine sunt folosite pentru a purta grijă de turma de acasă, și foarte foarte puțin este destinat găsirii oilor pierdute.
Mai mult de 90% din lucrătorii evanghelici sunt implicați printre cei deja creștini sau printre popoarele care au fost deja evanghelizate și care au acces la Cuvântul lui Dumnezeu.
Lucrul cel mai dureros este că pentru fiecare 1 dolar de resurse creștine disponibile, mai puțin de 1 cent este folosit pentru a duce Evanghelia la cei pierduți. Dacă vreți, pentru fiecare 1 leu de resurse financiare ale bisericilor noastre, mai puțin de 1 ban este folosit pentru misiunea printre popoarele neevanghelizate.
Atât timp cât Domnul Isus ne-a demonstrat cât de mult îi pasă pentru cei pierduți și cât de mult a fost gata să facă pentru a-i căuta și a le aduce mântuirea, nu cred că e normal ca noi să fim indiferenți față de milioanele de oameni care trăiesc fără Dumnezeu și fără speranță.
Nu degeaba a spus William Borden aceste cuvinte, după ce a analizat procentul dintre lucrătorii din America (printre creștini) comparat cu procentul lucrătorilor din China (printre necreștini): ”Dacă vezi 10 bărbați care duc pe umeri un trunchi de copac – 9 dintre ei la capătul mai subțire și doar 1 la capătul gros – și vrei să ajuți, la care capăt vei ajuta?”
Domnul să ne dea o viziune mai mare pentru a răspândi Evanghelia. Domnul să dea bisericilor noastre o viziune globală când vine vorba despre misiune.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Ai mare dreptate frate drag.Si eu cred ca noi crestinii secolului 21 am pierdut mult din mandatul si viziunea care ne-a dat-o Dumnezeu pe acest pamant si ne-am creiat noi o viziune noua cu cladiri mari si pompoase si conditii cat mai bune pentru a ne simti cat mai bine acele cateva ore care le petrecem la biserica si cu care vrem sa ne linistim constiinta ca am facut ceva pentru Domnul.Ma rog Domnului sa ma scoata si pe mine din acest ritual si sa ma faca de folos pentru largirea imparatiei Sale.Apreciez din toata inima ce faceti acolo si rostesc binecuvantarea Lui peste voi in tot ce faceti sa-i glorificati Numele.Ma voi ruga pentru voi