Am început lucrarea cu copiii orfani în anul 2012, fără să știu modul în care Dumnezeu va lucra în noi și prin noi, pentru ca Numele Său să fie glorificat. La început nu am știut cum va purta Dumnezeu de grijă, însă El a făcut-o într-un mod minunat, folosindu-Se de copiii Săi din toată lumea.
Inițial m-am îngrijorat cu privire la mâncarea de zi cu zi pentru acești micuți, deoarece nu am vrut să întrerupem activitatea de acolo deloc. M-am îngrijorat puțin și cu privire la banii care vor veni (sau nu), însă Dumnezeu a avut grijă de fiecare lucru și de fiecare detaliu.
În zilele acestea am purtat mai multe conversații cu o soră tânără în credință, însă plină de dragoste pentru copii, în special pentru copiii orfani. M-a impresionat să văd din nou ”dragostea dintâi”. M-a impresionat cum experiența dânsei o ajută acum să facă decizii corecte.
Dumnezeu ne duce de multe ori prin probleme și necazuri, astfel încât să ne pregătească pentru o situație din viitor. De cele mai multe ori nu primim așa cum ar trebui lecțiile lui Dumnezeu, cârtim și încercăm să căutăm comfortul și liniștea. Adevărul este, însă, că Dumnezeu ne pregătește ca să Îi fim de folos aici pe pământ.
 |
| Pagina Facebook: Copiii nostri |
Dacă veți citi mărturia de mai jos, veți vedea că această soră a trecut prin perioade de greutate, probleme și chiar foame, iar acum dânsa înțelege ce înseamnă acest lucru și vrea să fie folosită de Dumnezeu tocmai pentru a ajuta copiii care trec prin situații similare.
Veți mai observa că sora nu are mulți bani, ba încă are extrem de puțini. Să fiu sincer, eu-l meu a vrut să îi spună acestei surori să NU trimită bani, această situație fiind prima de acest gen când eu sunt tentat să refuz banii cuiva, însă Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod tranșant și mi-a spus că eu nu am DREPTUL să opresc pe cineva care vrea să slujească Lui. M-am pocăit de acest gând umanistic, și rugăciunea mea este ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt parte a lucrării lui Dumnezeu din Malawi.
“Sincera sa fiu, gandul care nu mi-ar da pace ar fi acela sa stiu ca un copil s-ar culca cu stomacul gol daca nu ii trimit si eu ceva din putinul meu! N-am nici eu prea mult…sa nu credeti ca daca poftesc ceva bun, ma duc sa cumpar. Ii cumpar Evei si mananc si eu pe langa ea, cum s-ar zice. Dar pentru mine nu e ceva nou. Cand eram in ultimul an de liceu, ambii parinti au fost dati afara de la serviciu. S-au mutat departe la tara, iar eu am ramas in oras sa termin liceul. Mancam de 2 ori pe zi, aceeasi mancare. Imi numaram cartofii si-i impartem pe zile sa vad cati imi permit sa fierb in fiecare zi. Pe la ora 4 dupa-amiaza ma bagam in pat sa ma ia somnul ca sa nu simt cum ma doare stomacul de foame. Si problema foamei nu a disparut cand am venit la tara la parinti. Ai mei, la fel, fara serviciu, fratele abia se angajase profesor, iar eu acasa, nu aveam bani de scoala sau sa ies din curte si asta cativa ani, pana tot fratele m-a ajutat sa fac scoala de asistenti medicali. Asa greu ne era cu banii ca painea era un fel de prajitura cand o aveam…dar nu regret deloc anii aceia…au fost scoala vietii pentru mine in multe aspecte. Pe vremea aceea ma incuraja cuvantul de la Evrei 13:5, si chiar daca am dus-o greu, nu vreau sa am bani mai mult decat considera Domnul ca imi trebuie…asa ca stiu ce inseamna sa suferi de foame si vreau bucata mea de paine s-o impart cu un copil de la d-voastra…poate,prin intermediul d-voastra ma pot imprietenii cu el,si “vorbi”cu el. M-as bucura. Pe 11 primesc banii pentru Eva, indemnizatia. O sa va trimit 100 lei, pentr a sprijini un copil care are nevoie. Multumesc!“
Domnul să lucreze în inimile noastre și să înlăture orice urmă de egoism. De cele mai multe ori nu ne deschidem portofelele deoarece vrem ca puținii (sau mulții) bani pe care îi avem să ne ajungă nouă prima dată.
Deși am putea fi o binecuvântare pentru cineva, ne închidem ușile și ferestrele inimii, astfel încât să nu vedem nevoile de afară. De alte ori, căutăm scuze ca să nu ajutăm.
Dragi frați și surori care citiți aceste rânduri, haideți să nu ne închidem ochii la cei care sunt mai nevoiași decât noi. Dacă nu în Malawi, atunci în Românai, însă avem nenumărate oportunități ca să ÎL slujim pe Dumnezeu, slujind pe cei din jurul nostru. România este plină de copii orfani. România este plină de bătrâni închiși în aziluri și nevizitați de nimeni. România este plină de văduve care nu au pe nimeni care să le dea o mână de ajutor în grădină sau la tăiatul lemnelor. România este plină de oameni care merg la culcare pe stomacul gol în timp ce noi avem tot ceea ce ne dorește inima.
La toți ne este greu, însă la unii le este extrem de greu. Haideți să fim mâinile, picioarele și gura Domnului Isus aici pe pământ!
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
