“Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit. “Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris:, Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice:, Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră? ` Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.” Romani 10:13-17
După ce a demonstrat că mântuirea este aceeași atât pentru Iudeu cât și pentru Grec, Pavel menționează versetul din Ioel 2:32 și insistă că “oricine va chema numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10:13). În continuare Pavel vorbește despre un subiect interesant, și anume misiunea bisericii. Prima lui întrebare este cum poate cineva să îL cheme pe Domnul dacă nu a crezut în El? Nu îi pot cere mecanicului meu să mă salveze de păcate, pentru că nu cred că el poate să facă acest lucru. Asemănător, înainte să să îi cer Domnului să mă mântuiască, trebuie să știu despre El și să cred că El poate să facă ceea ce îi cer.
Mai departe, Pavel întreabă cum poate cineva să creadă în El dacă nu a auzit despre El? Acest lucru este foarte clar, o persoană trebuie să audă despre Isus înainte ca să poată să creadă în El. Din păcate, mesajul lui Pavel scapă din perspectiva multor biserici din ziua de astăzi. Mulți frați și surori se plâng de fiecare dată când cineva le cere bani pentru o oarecare misiune. Unii îi văd pe misionari ca pe niște imperialiști care distrug culturile păgâne vechi. Ei spun: “Lăsați-i să se închine lui Dumnezeu în felul lor”.
Din păcate acest argument nu este biblic. Acest argument nu ar fi fost nici pe placul lui Pavel. Pentru a fi mântuit, omul trebuie să creadă în Isus; nu există nici o altă cale! Misionarii trebuie trimiși pe câmpul de misiune pentru a-i avertiza pe păgâni de mânia care vine.
Continuând, Pavel întreabă cum poate cineva să audă fără propovăduitor? Propovăduirea Evangheliei este o însărcinare critică a Bisericii Creștine. Este singura cale ca oamenii pierduți să fie mântuiți.
La final, Pavel întreabă cum vor fi propovăduitori dacă nimeni nu îi trimite? Este sarcina fiecărui creștin, și implicit a bisericilor, să se asigură că trimit propovăduitori. Poate că tu nu ești chemat să predici sau să înveți pe alții, sau să fii un misionar, însă ești cu siguranță chemat să îți folosești banii, zeciuiala, timpul și energia pentru ca să trimiți sau să ajuți la trimiterea propovăduitorilor în lumea întreagă.
Lucrarea pastorală și propovăduirea Evangheliei sunt probabil cele mai grele slujbe din lume. Diavolul atacă cu înverșunare biserica locală, deoarece ea are un potențial enorm înspre schimbarea lumii.
Din păcate observăm că foarte mulți creștini și-au uitat scopul pe acest pământ. Înainte să Se înalțe la cer, Domnul Isus le-a poruncit urmașilor Săi, zicându-le: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură“. Astăzi avem alte “misiuni” în viață, alte priorități și alte planuri, iar de cele mai multe ori ele sunt pe placul celui rău.
Acest comfort a afectat și bisericile locale care, la fel, și-au uitat și ignorat scopul. Ne interesează mai mult culoarea scaunelor decât sufletele pierdute. Ne interesează mai mult să avem aer condiționat decât mai mulți misionari. Unele biserici au o oarecare formă de misiune, vizitând aceleași biserici de la țară, duminică de duminică, lună de lună, an de an. Domnul Isus a spus că lucrarea de misiune trebuie să fie nu doar locală, ci globală: “şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului“.
Orice biserică locală care nu are cel puțin un misionar trimis sau sponsorizat, nu are dreptul să existe. Dacă ea nu este implicată direct în propovăduirea Evangheliei atât local cât și global, atunci mai bine și-ar închide porțile.
Mă rog ca Domnul să ne dea fiecăruia o viziune vrednică de Numele Său!
Când eram student în Școala Biblică, eram deseori ispitit să fiu preocupat cu alte lucruri, însă pe una dintre ușile de pe coridorul dormitoarelor era un afiș care spunea ceva de genul: “Nu uita scopul pentru care ești aici!” De multe ori acest mesaj mi-a fost ca un duș rece și m-a ajutat să îmi analizez viața și să revin pe calea pe care trebuia să o urmez. Haideți să nu uităm scopul pentru care suntem aici pe pământ.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
