Cu câteva săptămâni în urmă am fost contactat de o prietenă de familie, o soră în Domnul care ne cunoaște și știe ce facem în Malawi. Ea era interesată în ajutorarea unui copil orfan, iar în urmă cu doar câteva zile l-am adăugat pe Akon Masamba la programul cu copiii orfani din Kachere.
Așa cum bine știți, lucrarea cu copiii funcționează în modul adopției de la distanță; frați și surori din întreaga lume fiind implicați în rugăciune și financiar în viețile acestor micuți. Mai multe informații aici.
Akon Masamba este un băiat de doar 3 ani de zile, orfan și lăsat în grija neamurilor. Mama lui știm că trăiește, dar tatăl lui este de negăsit. Copii precum Akon mai sunt mulți în Kachere, și mult mai mulți în Malawi. Sărăcia este doar unul dintre motivele pentru care acești copii sunt părăsiți, părinții alegând de multe ori să dispară complet din viețile lor decât să îi vadă murind încetul cu încetul de foame.
Sora care l-a adoptat pe Akon și-a scris mărturia personală în rândurile de mai jos. E foarte interesant de observat cum Dumnezeu, prin încercările și suferințele prin care trecem, ne formează pentru a fi, mai târziu, noi înșine o binecuvântare pentru cei care trec prin aceleași dificultăți.
Iată extraordinara mărturie:
——————————————-
Am crescut intr-o familie cu 10 frati si cu doi parinti alcoolici. Mama si-a abandonat fiecare copil, rand pe rand, la maternitate. Primii copii au fost crescuti de bunica, mama mamei mele, o femeie credincioasa si cu frica de Dumnezeu; era pocaita. Si asa a devenit un ciclu; cei mai mari trebuia sa-i creasca pe cei mai mici, pana la ultimul.
A venit imediat si randul meu sa am grija de copiii. Aveam doar sase ani cand tatal meu, nemaiputand sa-si suporte viata si proprii copii, si-a luat viata sub ochii mei. Si de aici a inceput calvarul si am inteles ca ma asteapta o viata dura.
Dupa un an a venit si mezinul familiei, mama continandu-si viata mizerabila, chiar daca in urma cu un an i-a murit sotul si 2 copii.
Viata devenise pentru fiecare dintre noi o povoara. Traiam in conditii de nedescris in cuvinte; mama, ne fura alocatiile, ne fura mancarea si primeam batai zilnic cand era la betie. Traiam din ce castigau fratii mai mari si din cersit.
La un momen dat s-a deschis o cantina in orasul nostru si asta ne-a ajutat oarecum sa supravietuim cu o masa pe zi. Lucrurile deveneau din ce in ce mai grele; mancarea era putina si copiii bolnavi.
La 12 ani am vrut sa-mi iau viata, urmand exempul tatei. De data asta eram hotarata, dar am amanat pe a doua zi din cauza ca trebuia sa fac rost de mancare ca ei sa nu moara de foame in acea zi. Si a doua zi a venit salvarea mea, a noastra, bunica, si in cele din urma a reusit sa ne duca la orfelinat dar mama nu ne lasa sa plecam.
Am stat 2 ani in orfelinat si 3 ani in plasament, si in cele din urma trebuia sa ne reintoarcem acasa. Orfelinatul era crestin si aici l-am cunoscut pe Domnul.
Cand am ajuns acasa aveam doar 15 ani si trebuia sa am grija de 3 copii, eu fiind cea mai mare din ei. Cand am ajuns de la orfelinat, mama s-a pus in genunchi in fata asistentei sociale, implorand-o sa ne ia inapoi pentru ca ea nu vrea sa ne vada si nu ne doreste. Daca pana acum ma rugam in fiecare zi pentru ea, ca ea sa se intoarca la noi si sa aiba grija asa cum ar fi trebuit sa faca o mama, atunci am inceput sa o urasc. Doamne cat am ma urat-o!
Eram insetata dupa Dumnezeu, dupa dragostea parinteasca si cea oferita de Domnul. Nu credeam ca Dumnezeu ma poate iubi pe mine, sau pe fratii mei, am crezut ca si El ne abandonase. Am inceput sa merg la biserica, sa inteleg ce vrea Domnul de la mine si ce trebuie sa fac sa scap de povara ce ma apasa in fiecare zi. Nu puteam sa o iert pe mama, pe tata, si sa trec peste multe lucruri care mi-au marcat intreaga viata. Dar, am inceput sa vad raul pe care il faceam, toata mania si ura o revarsam asupra fratilor mai mici si cat de mult rau le faceam lor. Erau fratii mei, tot ce iubeam cu adevarat si nu voiam sa sufere.
Mi-am predat viata in mana Domnului si de atunci am stiut ca viata mea nu va mai fi la fel, ma simteam iubita si pretioasa in ochii Lui. Am iertat-o pe mama si stiam ca razboiul dintre noi doua nu se terminase, trebuia sa o iubesc si sa o cinstesc. Cat de mult mi-a placut sentimentul sa stiu ca am o mama care sa o pot iubi.
Imi era mila in mod special de copiii si batrani. Ori de cate ori vedeam pe strada copiii saraci, abandonati si bolnavi ma rugam sa ii pot ajuta, sa le pot fi de folos. Ia-si fi crescut asa cum am mai crescut si alti copii. Ma rugam ca Domnul sa-mi scoata in cale lucrari in care sa-l pot sluji.
Dupa ce am terminat liceul si m-am inscris la facultate, m-am angajat imediat si lucrul cel mai bine care stiam sa-l fac era sa am grija de copiii si sa ingrijesc de batrani. Si asta am facut! Asta a fost leacul pentru durerile mele, ca cei mici sa ma schimbe si sa ma invete a iubi.
Akon, este un copil cum muuulti copiii au fost si sunt abandonati de parinti, ca si mine de alfel. Stiu ca asta e lucrea mea, ca acum e vremea sa ma rog pentru ei, sa-i ajut cat pot. Acum e vremea asta! “Orice lucru isi are vremea lui!” Si orice lucru El il face frumos la vremea Lui.”
Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine Akon Masamba! Binecuvantat sa-ti fie viitorul de Cel care iti este Tata si Mama! Si El te iubeste, oh cat de mult te iubeste!
Ma rog pentru Malawi!
Ma rog pentru voi!
——————————————-
Cu privire la Domnul Isus se spune în Isaia 53:5 că “prin rănile Lui sîntem tămăduiţi“. În Evrei 2:18 citim despre Isus, ca și Mare Preot, că “… prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi“. Observăm că Domnul Isus a trecut prin suferințe, ispite și dureri iar acum noi putem să avem încredere că El ne poate ajuta, că El ne poate înțelege atunci când și noi trecem prin probleme. Într-un cuvânt, Isus ne poate înțelege și ajuta pentru că a trecut pe acolo. Întrebarea mea acum este: Oare nu se poate întâmpla la fel și în cazul nostru? Oare problemele prin care noi trecem nu ne pot face mai pregătiți în a-i ajuta pe cei care trec prin aceleași experiențe?
Răspunsul meu ar fi unul pozitiv, iar în mărturia de mai sus ați găsit același lucru. Trecând prin probleme mari în viață, sora noastră acum înțelege prin ce trec acești copii, poate mai bine decât mulți dintre noi.
Rugăciunea noastră este ca Domnul să o binecuvânteze și să îi binecuvânteze slujirea. Dacă mai mulți dintre noi ne-am lăsa formați de Dumnezeu și ne-am pune experiențele trecutului în slujba de astăzi pentru Dumnezeu, poate că lumea ar fi altfel, poate că noi, creștinii, am lăsa o amprentă mai puternică pe acolo pe unde pășim.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
