Banca Africană

Banca Africană

Astăzi am avut prilejul să petrec o bună bucată de vreme cu un prieten drag de-al meu, un om de afaceri de aici din Zomba. Afacerea lui e în domeniul construcțiilor și de-a lungul anilor am lucrat împreună la diferite proiecte.

Numele lui este Gift (“Cadou”) și este un băiat tânăr, inteligent, muncitor, onest și cu foarte mult potențial. Undeva în urmă cu 2-3 ani mica lui firmă de construcții s-a ridicat într-un mod neașteptat, iar anul acesta a primit mai multe contracte mari. Gift are o echipă de peste 20 de oameni care muncesc pentru el, iar recent și-a cumpărat încă o mașină de lucru, ceea ce înseamnă enorm de mult pentru un cetățean a unei țări a lumii a treia.

Banca Africană

Vorbind despre una-alta, am ajuns și la capitolul bani. Gift mi-a spus câteva lucruri extrem de interesante vis-a-vis de modul în care el lucrează cu clienții lui, iar aceste obiceiuri le-am văzut de-a lungul anilor la foarte mulți Malawieni deși, bineînțeles, la o scară mult mai mică.

Gift a început prin a-mi spune că a primit un contract mare în alt oraș, însă nu prea stă bine cu capitalul. În alte cuvinte, el va trebui să achiziționeze anumite materiale prime cu care va putea munci, iar plata va fi doar la final. Am fost surprins să aflu că, defapt, Gift are acești bani însă ei nu sunt la imediata lui dispoziție, ci în buzunarele datornicilor.

Banca Africană

Uimit de situație, l-am întrebat cum poate cineva să aibă o afacere în Africa dacă oamenii nu plătesc la timp. Răspunsul lui a fost incredibil: așa se duce o afacere în Africa!!!

Datoriile aici în Africa nu sunt altceva decât conturi de economii. Economia africană este una în care oamenii sunt dependenți unii față de alții, nu independenți precum în Europa. 1000 roni puși în bancă astăzi nu mai sunt 1000 de roni pe care îi putem scoate mâine, din pricina taxelor bancare și de administrare a contului. Prin intermediul datoriilor, banii rămân la aceeași sumă indiferent de timpul scurs.

Gift mi-a spus că unele lucrări mici pe care le are nici nu sunt plătite deloc, cel puțin nu înainte sau după terminarea lucrării. Banii sunt lăsați în buzunarele clienților pentru zile negre. În situații dificile, Gift trece pe la clienții la care a lucrat poate cu 6 luni – 1 an în urmă și își cere banii.

Nici această cerere a datoriei nu se face precum în Europa, ci mult mai politicos și diferit. Gift trebuie să își convingă datornicii că problema lui actuală este mai importantă decât nevoile lor. Aceștia, la rândul lor, îl pot convinge pe Gift că nu sunt în posesia acelor bani și că va trebui să aștepte până când “lucrurile vor fi mai bune”. Atât Gift, cât și majoritatea Malawienilor sunt perfect deacord cu un asemenea obicei și, din câte îmi dau eu seama, el funcționează perfect nu doar în Malawi ci în Africa Centrală în general.

Foarte interesant, în anumite situații Gift nici măcar nu pune un preț pe munca pe care o prestează. În momente de criză sau de nevoie, el va trece și pe la acești clienți pentru a cere niște bani. Fostul client îi va da o sumă modică, iar această situație se poate întâmpla de încă 5-10 ori, până când unul dintre ei va realiza că suma plătită este, oarecum, conform cu munca.

Banca Africană

Gift este mai mult decât mulțumit cu acest sistem, deoarece el știe că are “conturi” deschise în multe locuri. Mai devreme sau mai târziu, el își va recupera banii, însă între timp își va fi deschis alte “conturi”, în alte locuri. Așa cum spuneam, banii aceștia sunt ținuți așa pentru momente de criză, urgență sau de nevoie. Clienții, la rândul lor, par a fi bucuroși să plătească cum și cât pot, iar cu toții se simt bine să fie dependenți de alții.

Părerea mea e că acest sistem se trage din vremurile din urmă în Africa când oamenii fie nu știau să folosească băncile sau sumele datorate erau mult prea mici pentru a fi puse în cont. Un datornic este văzut ca un cont de economii de unde banii pot fi recuperați la un moment dat.

Bineînțeles, un asemenea sistem nu ar funcționa sub nici o formă în Europa. Nouă ne place să fim independenți, iar banii noștrii să fie puși bine în sigurnața băncilor. Ne place să avem acces rapid la ce este al nostru. În Africa, însă, oamenii aleg întotdeauna să depindă de alții. Africanii se simt bine dacă sunt datornici sau dacă au datornici, pentru că acest lucru le întărește sentimentul de dependență. Banii în buzunarul vecinului sunt mai în siguranță decât în buzunarul meu, de unde îi pot folosi pe lucruri lipsite de importanță. Timpul aici nu prezintă niciodată o problemă, iar lucrurile aproape că nu se fac niciodată atunci când ar trebui. Africanul nu are nevoie de viteza bancomatului, și e mai mult decât mulțumit să piardă 2-3 zile ca să își recupere datorii vechi de 6 luni.

Așa cum am menționat mai sus, am ajuns la concluzia că acest sistem funționează perfect în Africa.

Dumneavoastră ce părere aveți de această “bancă africană”?

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!

Bookmark the permalink.

Comments are closed.