În perioada când predicam Evanghelia în închisoarea de maximă securitate din Zomba am cunoscut, printre alții, un tânăr a cărui poveste m-a impresionat. El fusese închis pentru o faptă destul de minoră, însă suferința lui din închisoare a fost pe deplin nemeritată.
S-a întâmplat într-o zi când toți deținuții s-au revoltat din pricina condițiilor mizere din închisoare. Nu aveau săpunuri, nu aveau periuțe, nu aveau pastă de dinți, nu aveau medicamente și nu aveau mâncare, decât o dată pe zi. În mijlocul acelei mici revolte, Chimombo a fost atacat de unul dintre gardieni. Bănuiesc că și el a fost printre cei care s-au revoltat, însă brutalitatea cu care a fost bătut este greu de înțeles. Gardianul respectiv s-a năpustit asupra lui și l-a lovit de nenumărate ori în același loc, peste brațul stâng. Loviturile au fost așa de puternice, încât brațul i-a fost rupt în mai multe locuri.
În orice țară normală, acest deținut ar fi dus la infirmerie pentru tratament de urgență sau chiar la spital. Închisoarea de maximă securitate din Zomba nu are o infirmerie normală, ci doar un loc gol unde cei bolnavi sunt ținuți “sub observație”. Practic, vorbim despre o carantină severă, fără medicamente, fără paturi, fără haine de schimb, fără nimic. Cineva mi-a spus că, în aceea “infirmerie”, cei care mor sunt cei mai norocoși. Cei bolnavi trebuie să se facă bine de la sine, iar acest proces de multe ori nu se întâmplă sau dacă are loc el este foarte greoi și dureros.
În cazul lui Chimombo, el nu a fost dus nicăieri pentru a primi atenție medicală. Cu brațul fracturat în câteva locuri, el a continuat să fie ținut în închisoare cel puțin câteva zile. Numai după ce brațul a început să se gangreneze, Chimombo a fost dus la spital, însă a fost mult prea târziu. Brațul lui drept a trebuit să fie amputat deasupra cotului. După operație, el a fost dus înapoi în închisoare unde și-a terminat de executat pedeapsa.
Când l-am întâlnit prima dată în închisoare, Chimombo era deja fără o mână, și m-a rugat mult să îl ajut cu o mână prostetică. Din pricina birocrației din închisoare, nu am reușit să îl ajut. Era nevoie ca el să fie văzut de un doctor specialist pentru ca măsurile să îi fie luate, însă cei din închisoare nu au lăsat ca acest lucru să se întâmple.
În urmă cu câteva luni, Chimombo și-a ispășit pedeapsa și și-a recăpătat libertatea. Deși între timp am pierdut legătura, acesta m-a căutat în tot orașul Zomba și, într-un final, m-a găsit. A știut că am vrut să îl ajut în trecut, și a vrut să vadă dacă încă sunt disponibil. Acum că este libr, Chimombo trebuie să se întrețină. El locuiește într-un sat la marginea orașului Zomba, și are o mică grădină pe care, însă, nu o poate lucra bine din pricina handicapului. Rugămintea lui a fost să îl ajut să își cumpere un braț prostetic, astfel încât el să poată să țină sapa în mână. Vrea să se pună pe picioare și vrea să se reintegreze în societate. Dorește să nu mai fure niciodată, ci să lucreze cu mâinile lui – așa cum spune Scriptura.
În zilele trecute l-am ajutat pe Chimombo să ajungă în capitală, în Lilongwe, unde a fost examinat de un specialist. În aceeași zi i-au făcut o mână care să i se potrivească, iar el s-a întors bucuros că va putea lucra mai bine.
Aici în Malawi nu există mâini bionice sau alte lucruri de genul acesta. Mâna aceasta este de tip vechi, însă îi va fi de ajutor în viața de zi cu zi.
Acestea fiind spuse, vă mulțumim tuturor celor care, într-un mod sau altul, vă implicați în lucrarea din Malawi. Suportul dvs. financiar și rugăciunile înălțate fac posibilă viața și misiunea de aici. Oameni de tot felul sunt ajutați, fie ei orfani, văduve, copii, adulți sau oameni cu handicap. Investind în noi și în lucrarea de aici, dvs. investiți și ajutați oameni în nevoie.
Noi vă mulțumim și ne rugăm ca Domnul să vă răsplătească!
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!