Category: Uncategorized

  • Înțelegând suferința lui Cristos

    Romani 1:14-17

    Fiecare dintre noi cunoaștem și știm că Domnul Isus a murit pe cruce, însă ceea ce nu prea înțelegem sunt implicațiile suferințelor Sale. De ce a suferit? Ce trebuie eu să fac?

    • Să înțeleg valoarea unui suflet.
    Matei 16:26 – Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?
    • Să înțeleg valoarea unei slujiri.
    Matei 6:33 – Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra
    • Să înțeleg valoarea unei porunci.
    Marcu 16:15 – Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură
    • Să înțeleg valoarea unei răsplătiri.

    1 Corinteni 15:58 – De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică

  • O viață dedicată Lui!

    ”Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”

    Psalmul 136:1
    Într-adevăr, Dumnezeu merită să fie lăudat pentru că a făcut lucruri mărețe cu viețile noastre și în viețile noastre, și va continua să facă, dacă nu punem viețile la dispoziția Lui.
    Era anul 2003, un an tulburat în viața mea. Ajunsesem să fiu în conflict cu toți cei care aveam un anume impact în viața mea: din pricina unor relații greșite, aveam probleme cu părinții și cu biserica, iar la școală am fost amenințat că voi fi dat afară. Am ajuns la punctul în care voiam să fac ceva diferit, voiam să plec undeva unde nimeni nu mă va mai cunoaște și să uit de toți și de toate. 
    Când am fost pe punctul de a face o decizie greșită, care ar fi afectat toată viața mea, Dumnezeu a lucrat astfel încât, încă o dată, să aud chemarea Lui: chemare la devotament, chemare la slujire, chemare de a fi și acționa ca și un copil de Dumnezeu. 
    A fost mijlocul anului 2003 când mi-am dedicat în totalitate viața lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că nu este nimic mai urgent și important de făcut. 
    Cineva spunea: ”Este uimitor ce poate face Dumnezeu cu o viață dedicată în totalitate Lui”, și dacă lipsește ceva din creștinismul de astăzi, lipsește dedicarea. Și aceasta lipsește pentru că noi nu mai auzim glasul lui Dumnezeu (”Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine”). Creștinul modern nu mai este interesat prea mult în vocea de Sus, ci mai mult în lumea aceasta. 
    Dacă am fi mai atenți și mai ascultători, poate am ințelege mai bine durerea din inima lui Dumnezeu: durerea pentru cei care mor și merg în iad. Un predicator vorbea în biserică și spunea: ”Voi ziceți că Dumnezeu e aici cu noi – și aveți dreptate, însă inima Lui nu este aici, este afară”. 
  • Prezentare misiune Malawi
  • Planuri 2011 – 2012

    Pace si salutari din Malawi!

    Iata ca in sfarsit Domnul a gasit cu cale ca este timpul potrivit ca noi sa facem o vizita Romaniei. Cu voia Lui, vom fi departe de Malawi pentru 9 luni de zile, timp in care ne dorim mult sa reusim sa vizitam cat mai multe biserici, cu scopul de a cauta suport pentru lucrarea, misiunea si nevoile de aici.

    Rugati-va pentru un timp binecuvantat. Rugati-va pentru frati si surori cu inimi deschise pentru lucrarea Domnului din Africa Centrala; inimi deschise pentru Marea Trimitere, porunca care, din pacate, nu prea mai este “la moda”.

    Cand ne intoarcem inapoi, dorim sa terminam constructia bisericii din Kachere, precum si sa achizitionam un cort pentru a putea avea tabere mobile.

    Rugati-va pentru noi!
    Rugati-va pentru Malawi!

  • Absolvire 2010 – Mpyupyu

    Astăzi, 4 Decembrie 2010, prin bunăvoinţa şi cu ajutorul bunului Dumnezeu, am ajuns la finele Şcolii Biblice din Mpyupyu.

    Începută cu aproximativ 2 ani în urmă, Şcoala Biblică din acest sat malawian uitat de mulţi (şi chiar neştiut de unii) a ajutat, încurajat şi îmbărbătat Biserica Baptistă de acolo.

    În cuvintele lui, păstorul mi-a spus că dacă n-ar fi fost Şcoala Biblică ca să ajute biserica, biserica nu ar fi fost ceea ce e acum. Noi ştim că Dumnezeu este Cel care merită toată gloria şi lauda şi că, fără El, noi nu am fi fost niciunde.

    “Îţi mulţumim, Doamne, pentru aceşti 2 ani în care am avut onoarea să Te slujim în Mpyupyu. Aceşti doi ani sunt doar primul pas pe drumul lor, acela de a se maturiza, de a creşte şi de a se lăsa modelaţi pentru a fi tot mai asemănători Chipului Fiului Tău, Isus Cristos. Ajută-i să continue să Te slujească şi să-i slujească pe cei din jurul lor”

    Pentru a vedea pozele, vă rugăm să urmaţi link-ul de mai jos. Se va deschide o pagină nouă, pagina de Facebook a Speranţei pentru Viitor Malawi!

    Graduation 2010 pe Facebook!

    Numai binecuvântări!

  • Ndipereka (I surrender)

    Ndipereka (I surrender; Eu dau)
    Artist: Chisomo Pasadi, Malawian, cu reşedinţa în Blantyre
    Album: Nenera (Propovăduind)
    Limba: Chi-chewa

    Melodie bazată pe Psalmul 23, cu subtitrări în limba engleză.

  • Veşti!!!

    “Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare
    dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!“
    –Plângerile 3:22-23– 
     
     
    Pace şi salutări calde din Malawi, inima caldă a Africii!
     
    Sperăm ca, citind aceste puţine rânduri, inimile dumneavoastră să fie umplute de fericire şi încurajare. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu şi real, mai real chiar decât lucrurile pe care noi le considerăm reale. Până aici, El a fost cu noi, ne-a binecuvântat şi ne-a purtat de grijă; de fiecare dată.
     
     
    Dacă în urmă cu ceva timp vă spuneam că plănuim să mergem acasă pentru 6 luni, iată că lucrurile şi planurile noastre s-au schimbat. Ne-a fost arătat clar că misiunea de aici are încă nevoie de prezenţa noastră continuă şi, chiar dacă ne-ar fi plăcut să fim cu cei dragi din România pe perioada Crăciunului, Dumnezeu ne vrea să mai stăm aici. Bineînţeles, acceptăm cu bucurie planul şi voia Lui şi suntem onoraţi că putem să îL slujim.
     
    Şcoala Biblică din Mpyupyu este pe ultima sută de metri; prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, am terminat toate cursurile şi astăzi, 20 Noiembrie 2010, studenţii au susţinut examenul final. Săptămâna viitoare, dacă va fi cu voia Lui, vom avea ceremonia de absolvire şi înmânare a diplomelor. Suntem mulţumitori Domnului pentru Stanley, învăţătorul fără de care Şcoala Biblică nu era nici pe departe ceea ce este acum.
     
     
    Dorinţa noastră este să ducem aceste cursuri într-un alt sat, Bwanali, acum că am terminat în Mpyupyu. Bwanali este un sat cam la o oră distanţă de unde locuim, 20 min. cu maşina pe drum asfaltat şi 40 min. cu maşina pe drum neasfaltat. Am început să lucrăm acolo anul acesta, atunci când am descoperit un mic grup de credincioşi care aveau nevoie de ajutor pentru o clădire. Mai multe grupuri creştine şi nu-aşa-de-creştine se adunau sub acelaşi acoperiş, împreună, duminică de duminică. Din cauza păcatelor acceptate în biserică de către grupul majoritar, câţiva au decis să se separe şi să trăiască aşa cum vrea Dumnezeu: în sfinţenie şi curăţie. Aşadar, ei au rămas fără clădire şi pentru câteva luni se adunau la unul din ei acasă şi se rugau neîncetat Domnului ca El să îi ajute şi să le dea o biserică.
     
    Am auzit de ei şi Domnul mi-a pus pe inimă să îi vizit în mod regulat şi să îi ajut. De atunci, am reuşit să construim un mic “cort” din bambus şi iarbă, loc în care ne întâlnim duminica. Această clădire temporară oferă umbră şi protecţie împotriva ploilor. Fraţii din biserică au făcut cărămizile cu mâna, şi acum aşteptăm şi ne rugăm ca Dumnezeu să ne trimită banii necesari pentru acoperiş.
     
     
     
    Cluburile de copii merg bine. Cu două săptămâni în urmă Sangwani, un învăţător de copii, a făcut o invitaţie şi 7 copii au declarat că au nevoi de Domnul Isus să vină în inimile lor pentru că sunt păcătoşi. Sangwani s-a rugat împreună cu ei, şi fiecare din aceşti micuţi L-a rugat pe Domnul Isus să vină în inimile lor şi să îi mântuiască. Ne-am bucurat mult să vedem modul minunat în care Dumnezeu lucrează chiar şi în aceşti micuţi.
     
     
    Scumpi fraţi şi surori, avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră.
     
    • Rugaţi-vă pentru studenţii din Mpyupyu care vor absolvi. Dorinţa noastră este ca fiecare dintre ei să aplice în viaţa de zi cu zi ceea ce au învăţat la şcoală şi să ducă lumina Evangheliei şi altora.
    • Rugaţi-vă pentru Bwanali. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu banii pentru acoperiş şi cu înţelepciune pentru Şcoala Biblică pe care vrem să o începem acolo.
    • Rugaţi-vă pentru cluburile de copii. Momentan lucrăm în 7 cluburi, cu peste 200 de copii săptămânal.
    • Rugaţi-vă pentru Stanley şi Sangwani, doi tineri care sunt deosebit de lipiţi de Domnul şi care vor să îL slujească.
    • Rugaţi-vă pentru o propovăduire clară şi simplă a Evangheliei pentru ca mulţi să audă şi să îl accepte pe Domnul.
    • În ultimul rând, rugaţi-vă şi pentru noi. Avem nevoie de înţelepciune pentru conducerea misiunii, înţelepciune ca să ne creştem cele două fetiţe în frică de Domnul. Avem nevoie de protecţia şi călăuzirea Lui!
    Vă mulţumim şi vă invităm să ne contactaţi:
     
    facebook: Facebook
    Hope for the Future (misiunea): Hope for the Future
     “Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca,
    prin puterea Duhului Sfant, să fiţi tari în nădejde!”
    (Romani 15:13)
  • Doi ani de misiune in Malawi!

    Pana aici, Dumnezeu a fost cu noi!

    Timpul zboara asa de repede; parca Octombrie 2008, luna de cand am inceput pregatirile pentru venirea in Malawi a fost abia ieri.

    Cu multa bucurie ne aducem aminte de multele ore petrecute in masina fratelui Tom, in timp ce calatoream de la o biserica la alta pentru a spune fratilor si surorilor despre misiunea la care Dumnezeu ne-a chemat. Ne aducem aminte de frumoasa partasie avuta in toate bisericile in care am fost. Ne aducem aminte de frati si surori scumpe care s-au rugat atat de viu si cu putere pentru noi, pentru ca Dumnezeu sa ne aiba in grija Lui. Apoi, ne aducem aminte de ultima zi petrecuta in Romania, de cum ne-am facut bagajele in ultima seara, pana la miezul noptii. Ne aducem aminte de sentimentele care ne-au trecut, lasandu-i pe cei dragi in spate. Nu vom uita momentul in care am pasit in aeroport in Budapesta si ne-am luat la revedere de la familiile noastre. Dupa multe ore de zbor am ajuns in Kenya si tinem minte de prima impresie de a fi singurii oameni albi printre asa de multi africani. In Romania era rece, in Kenya era spre sfarsitul sezonului uscat, deci foarte cald.

    Apoi am ajuns in Malawi, tinem minte cum am ramas gura-casca la bananieri, palmieri, case africane, copaci specifici africani (care nu stiu nici azi ce nume poarta) si animale.

    Dumnezeu ne-a ajutat sa ne adaptam climei, culturii si vietii de aici. El ne-a dat o misiune si o lucrare. El ne-a dat oameni capabili care sa lucreze alaturi de noi in toate domeniile: cluburi de copii, inchisoare, tabere, biserici. El ne-a purtat de grija, astfel incat intotdeauna am avut tot ceea ce am avut nevoie. Slava Lui!

    Doresc sa dedic acest scurt video Celui care ne-a adus aici, care ne-a purtat de grija si care ne binecuvanteaza – Domnul Dumnezeu. El merita toata gloria!

    Dumneavoastra, cei care ati facut si faceti posibila sederea si lucrarea noastra de aici – Domnul Dumnezeu sa va rasplateasca potrivit cu harul Sau. Dorim sa stiti ca aveti o parte importanta in toata lucrarea din Malawi.

  • Mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.

    Împăratul Siriei, Ben-Haded, era în război cu Israel. Împreună cu slujitorii lui, a făcut planuri secrete pentru a ataca poporul lui Dumnezeu prin surprindere. De trei ori, însă, omul lui Dumnezeu – Elisei – a anunţat pe împăratul lui Israel despre planurile “secrete” ale lui Ben-Haded.

    Ben-Haded, furios şi suspicios că ar putea avea un trădător în tabăra lui, îşi ameninţă slujitorii, probabil cu moartea. Unul dintre ei, însă, s-a apropiat de împărat şi i-a spus: “Împărate, nu e nici unul dintre noi, ci omul lui Dumnezeu – Elisei – spune împăratului lui Israel tot ceea ce tu spui şi gândeşti înainte de culcare”.

    Şi mai furios, Ben-Haded trimite un mare număr de soldaţi, de cai şi de care ca să îl prindă pe Elisei şi să îl readucă la tăcere. Soldaţii se apropie de cortul lui Elisei, în mijlocul nopţii, şi înconjoară cetatea.

    În dimineaţa următoare, slujitorul lui Elisei a ieşit afară şi a văzut numărul impresionant de oameni, care şi cai care împrejmuiau cetatea. Speriat, s-a întors înapoi la Elisei şi i-a spus: “Ah, domnul meu, ce ne vom face acuma?”

    Elisei, calm şi încrezător, îi răspunde: “Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.”. După aceasta, omul lui Dumnezeu s-a rugat ca Domnul să îi deschida ochii tânărului ca şi el să vadă realitatea. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Elisei, iar slujitorul a putut să vadă muntele plin de cai şi cară împrejurul lui Elisei, stând gata să îl apere.

    —————————————————

    Aproape fiecare creştin ştie că Dumnezeu este mai puternic şi mai mare decât orice război al celui rău, însă atunci când suntem într-o situaţie asemenea lui Elisei realizăm că credinţa noastră este asemenea slujitorului lui Elise; ne temem, suntem speriaţi şi ne pierdem orice speranţă.

    Într-o asemenea situaţie s-a găsit şi bisericuţa noastră din Bwanali. În urmă cu câteva zile, credincioşii de acolo s-au adunat împreună, cam pe la ora 2 după-amiaza, pentru a face şi întreţine focul necesar arderii cărămizilor pentru construcţia bisericii. O asemenea operaţiune de obicei durează toată după-amiază şi toată noapte până dimineaţa devreme. Cam pe la ora 6, după doar 4 ore de muncă, toţi cei prezenţi au fost puternic cutremuraţi de ceea ce credem noi că a fost un atac al celui rău. Conform spuselor celor prezenţi, parcă de nicăieri, un vârtej de vânt şi nisip s-a abătut tocmai peste cuptorul unde ei ardeau cărămizile. De mai multe ori, focul a fost stins de către vânt şi nisip şi la sfârşit, vântul a reuşit să dărâme aproape o jumătate din cuptor, oprind astfel orice activitate.

    Credincioşii din acest loc au fost speriaţi chiar şi astăzi când i-am vizitat, deşi au trecut câteva zile bune de la incident. Au spus că nu au mai văzut niciodată aşa ceva şi că ei cred că cineva i-a blestemat.

    Astăzi dimineaţă, “ceva” în mine m-a îndemnat să mă duc să îi vizitez pe aceşti oameni. Acest “ceva” a fost vocea Duhului Sfânt care îmi spunea să mă duc în Bwanali pentru că este nevoie de mine acolo. Şi a fost nevoie, pentru că cred că i-am încurajat spunându-le că Dumnezeu este mai mare şi El este de partea noastră. Deşi ceea ce s-a întâmplat este groaznic, le-am zis să fie bucuroşi, pentru că cel rău atacă doar atunci când se simte ameninţat de ceea ce copiii lui Dumnezeu fac şi, un locaş de închinare în care Numele Domnului să fie înălţat şi propovăduit, este exact lucrul de care el se teme cel mai mult.

    Cel care este cu noi şi de partea noastră este mult mai mare decât cei care sunt împotriva noastră. Împreună cu Dumnezeu, noi formăm majoritatea, şi nimeni şi nimic nu poate birui împotriva noastră.

    Ceea ce Elisei i-a spus slujitorului său, este adresat fiecărui slujitor şi copil al lui Dumnezeu astăzi, atunci când sunt lupte în exterior şi temeri în interior. Nu te teme, căci teama distruge. Cel care este pentru noi, ca să ne protejeze, este mai puternic decât cel care este împotriva noastră ca să ne distrugă. Când ochii fizici ne sunt deschişi, vedem pericolul. Când ochii credinţei ne sunt deschişi, vedem Mâna Lui protectoare. Cu cât vedem mai clar Suveranitatea şi Puterea Cerească, cu atât ne vom teme mai puţin de orice va fi în jurul nostru. Cel rău doreşte ca noi să fim orbi, şi astfel să ne distrugă, însă Dumnezeu vrea ca ochii credinţei să ne fie larg deschişi şi să vedem şi să credem că nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să nu ştie.

    Haideţi să nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul prin bine.

    Rugaţi-vă pentru bisericuţa din Bwanali.
    Rugaţi-vă pentru protecţie divină peste tot lucrul pe care îl avem înaintea noastră.

  • Quotes by Leonard Ravenhill

    Quotes by Leonard Ravenhill:

    One of these days some simple soul will pick up the Book of God, read it, and believe it. Then the rest of us will be embarrassed.

    Notice, we never pray for folks we gossip about, and we never gossip about the folks for whom we pray! For prayer is a great deterrent.

    No man is greater than his prayer life. The pastor who is not praying is playing; the people who are not praying are straying. The pulpit can be a shop window to display one’s talents; the prayer closet allows no showing off.

    Many of us are hunting mice – while lions devour the land.

    To be much for God, we must be much with God. Jesus, that lone figure in the wilderness, knew strong crying, along with tears. Can one be moved with compassion and not know tears? Jeremiah was a sobbing saint. Jesus wept! So did Paul. So did John…Though there are some tearful intercessors behind the scenes, I grant you that to our modern Christianity, praying is foreign.