Am scris despre Siyeni în repetate rânduri, atât aici pe blog dar și pe Facebook. Mulți ați urmărit povestea vieții lui, v-ați rugat și ați donat, astfel încât acest tânăr să poate avea șansa la o viață mai bună.
Dacă nu știți povestea lui, dați-mi voie să v-o spun pe scurt; am lăsat și câteva linkuri către alte postări separate pe care le-am scris de-a lungul anilor.
Anul 2016.
L-am întâlnit prima dată pe Siyeni acum 7 ani, pe când el avea 14 ani. Era anul 2016 și organizam o tabără de Evanghelizare în satul Mpyupyu. La finalul taberei, sătenii din acel loc n-au adus un băiat cu o burtă imensă. Ne-au spus atunci că ei au încercat tot ceea ce au putut, atât medicina tradițională africană, cât și clinicile locale. Nimic nu l-a ajutat pe Siyeni și acum, într-un final, l-aud adus la misionar spunând: “Dacă nici misionarii nu-l pot ajuta, atunci el va muri negreșit.”
După doar 12 zile, l-am dus pe Siyeni la spital, aceasta fiind prima din numeroasele vizite la spital de care el urma să aibă nevoie.
Câteva articole pe care le-am scris atunci doar în limba română:
Rugați-vă pentru Siyeni, 20 aprilie 2016.
Noutăți Siyeni, 23 mai 2016.
Hope Baptist Church, Ntangaleya, 21 noiembrie 2016.
Raport final de an 2016, 31 decembrie 2016.
Pe 12 aprilie, doctorii vorbeau despre o boală denumită “kwashiorkor”, o formă gravă de malnutriție. Tradus dintr-o limbă nativă din Africa, cuvântul înseamnă “boala pe care o are bebelușul atunci când vine noul copil”. Indiferent ce ar însemna, nu asta a fost problema lui.
Pe 15 aprilie Siyeni a avut prima lui consultație adevărată, și atunci se discuta de posibilitatea unei tumori în cavitatea abdominală.
Pe 26 aprilie, prima operație exploratorie a fost anulată din pricina faptului că inflamația scăzuse puțin. În acel moment doctorii au crezut că totul va trece de la sine și au hotărât să aștepte.
Poza de mai jos a fost făcută pe 20 mai, după ce burta a crescut iarăși. Acum doctorii au fost convinși că trebuie să-i deschidă abdomenul și să găsească rădăcina problemei.
După această primă operație, blocajul intestinal a fost înlăturat însă problema nu a fost identificată. În poza de mai jos eram la el acasă, imediat după operație, alături de bunica și familia lui.
După încă o operație, Siyeni s-a trezit cu o stomă și cu o pungă! I s-a spus să aștepte câteva luni și apoi să revină. Da, o singură pungă care să-l țină câteva luni. În sat. Înconjurat de mizerie. Așa l-am găsit după doar câteva zile…
Anul 2017.
Pe 24 ianuarie 2017 scriam această postare pe Facebook, într-o stare în care m-am simțit total depășit de problema lui. Postarea a fost în limba engleză, dar iată traducerea ei:
După aceea ne-am dus să-l vedem pe Siyeni, doar ca să aflăm că și-a smuls punga de colostomie și că materiile fecale se scurgeau peste tot, atrăgând sute de muște în jurul lui. Din păcate, atât el, cât și părinții lui sunt bolnavi mintal și pur și simplu nu cunosc importanța menținerii curățeniei în acel loc. Cu o rană deschisă care ajunge direct în intestin, Siyeni este în mare pericol.
Facebook, 24 ianuarie 2017.
Sunt supărat pentru că medicii au refuzat să-l vadă în decembrie, din cauza sărbătorilor, și au refuzat să-l vadă în ianuarie, din cine știe ce alte motive. Februarie este atât de departe, având în vedere starea lui, și simt că îl putem pierde.
După doar o zi am primit rezultatele biopsiei: Siyeni avea boala Hirschsprung.
3 aprilie 2017 – niște complicații de la nivelul stomei îi împiedică pe doctori să îi refacă sistemul. Aceasta a fost prima dată când doctorii au vorbit despre operația de închidere a colostomiei! Acum 5 ani!
Anul 2021.
Greu de crezut, știu, dar anii au trecut în timp ce noi am fost tot amânați. “Haideți peste 3 luni”, “Ne vedem peste 6 luni” și apoi… perioada covid, când totul s-a amânat din nou. Abia în 2021 am reușit să ajungem iarăși la spital cu el, având niște programări serioase! Până în acest moment îl dusesem la aproape toate spitalele publice sau private din zona noastră.
Vește rele iarăși: zona din jurul stomei nu este sanitară (?!?) și doctorii sunt nevoiți să-i amâne din nou operația, până pe… 13 septembrie!
Dacă vreți să aflați mai multe detalii din ziua în care i-am adus pe acești copii la spital, puteți să vă uitați la acest clip video filmat atunci. Totul este în limba engleză.
Pe 10 august 2021 am aflat de un chirurg american care ajuta în Malawi și el ne-a programat la el la clinică în ziua imediat următoare.
După ce l-a consultat pe Siyeni, doctorul ne-a recomandat o altă clinică privată, aflată la vreo 4 ore de noi. Am decis imediat să încercăm și acolo.
Pe 12 august 2021, deci în ziua următoare, eram deja acolo:
Aici Siyeni a fost internat timp de o săptămână, timp în care doctorii l-au operat în vederea prelevării de biopsii din intestinul lui gros. Medicii au vrut să afle cât anume din intestin este afectat de boala aceasta Hirschsprung. Din păcate, celălalte spitale unde l-am dus pe Siyeni în trecut nu au păstrat nici un fel de fișe medicale sau dosare, astfel încât aici totul a trebuit să fie reluat de la zero.
Anul 2022.
Zilele au devenit săptămâni, săptămânile s-au transformat în luni și 2021 a trecut la 2022. Pe 9 mai 2022 am aflat, într-un final, că biopsiile prelevate în august 2021 s-au pierdut… Așadar, Siyeni a trebuit să mai treacă printr-o operație – a 5-a deja – pentru a i se preleva țesut din intestinul gros. Boala deja se știa, însă nu se cunoștea amploarea ei.
Vă încurajez să-mi citiți postarea din ziua aceea: Noutăți Siyeni.
În 11 mai 2022 Siyeni este externat și suntem iarăși în situația în care trebuie să așteptăm rezultatele biopsiei, dacă de data aceasta nu va mai fi pierdută!
La final de lună, pe 31 mai, primim rezultatele. Atunci am scris aceste cuvinte:
Lupta pentru sănătatea lui Siyeni continuă. Astăzi, el se întoarce la spitalul Malumulo din Makwasa, Thyolo, la aproximativ 2 ore distanță de Zomba și la aproape 3 ore de satul său.
Facebook, 31 mai 2022.
Rezultatele nu au fost cele mai bune, părți din intestinul său gros nu conțin celule ganglionare. Sarcina celulelor ganglionare este de a permite intestinului gros să se relaxeze. Dacă nu se relaxează, intestinul rămâne constrâns și îngust. Scaunul nu poate trece prin acest punct al intestinului și se acumulează în intestin. Intestinul se umflă apoi dând aspectul de burtă umflată.
În următoarele 1-2 zile, medicii vor decide dacă Siyeni va putea să scape de colostomie sau va trebui să trăiască cu aceasta pentru tot restul vieții.
1 iulie 2022 – Siyeni este din nou în spital, pregătit pentru operația de închidere a colostomiei. Din motive necunoscute, doctorii fac total altceva, și anume îi mai prelevează o altă biopsie.
12 iulie 2022 – înapoi în spital, programat pentru operație. Nici de data aceasta nu se întâmplă.
Pe 18 noiembrie 2022 scriam aceste cuvinte:
Săptămâna aceasta, Samuel l-a dus la spital, la o distanță de peste 4 ore de mers cu mașina, doar dus. Când s-a întors, medicii l-au sunat că aparatul de radiografii nu funcționează și că trebuie să se întoarcă după Siyeni și bunicul său. Asta într-o perioadă în care combustibilul este foarte greu de găsit!
În orice caz, el a fost adus în Zomba pentru radiografie și sperăm că vom încheia acest capitol săptămâna viitoare.
Vă rugăm să continuați să vă rugați pentru acest băiat.
Facebook, 18 noiembrie 2022.
Anul 2023.
Într-un final, pe 17 ianuarie 2023, Siyeni este internat din nou. Planul: închiderea colostomiei.
Știu că mii de oameni deja se rugau pentru el și, în sfârșit, operația mult așteptată s-a întâmplat.
Pe 23 ianuarie 2023 scriam:
VESTE FOARTE BUNĂ: Operația de inversare a colostomiei a lui Siyeni a fost finalizată și acum totul poate funcționa normal! Ca o scurtă reamintire, pe Siyeni l-am descoperit în 2016, suferind de un stadiu avansat al bolii Hirschsprung. Sătenii ni l-au adus la noi ca ultimă soluție, “poate că misionarii pot face ceva, altfel va muri”.
Siyeni a fost în spitale de nenumărate ori și a suferit multe operații. Astăzi, el a ieșit din spital ca un om nou, putând acum să meargă la toaletă în mod normal, pentru prima dată în viața lui!
Lăudat să fie Domnul!
Luna viitoare îl vom duce la control și, până atunci, vom avea grijă de el, deoarece are nevoie de o dietă specială. Cu toate acestea, cred că pot spune: misiune îndeplinită!
Facebook, 23 ianuarie 2023.
Știu că a fost un articol lung de citit, dar gândiți-vă, noi am trăit toate acestea. Siyeni a trăit fiecare moment! Zi de zi, dus prin diferite spitale, fără să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă. De multe ori îngrijitorul său – bunicul său – a vrut să renunțe. Mama și tatăl său – care sunt bolnavi mintal – și-au bătut joc de noi pentru că încercăm să-l ajutăm, iar apoi ne-au acuzat că facem altceva cu el. Inițial, tot satul a avut nădejde, însă mai târziu și-au pierdut-o. Amânați, frustrați, supărați sau furioși – am reușit să trecem peste toate și am avut o singură dorință în inimile noastre: să salvăm viața acestui tânăr.
Faptul că nu a murit în 2016 – a fost un miracol al lui Dumnezeu. Faptul că am fost chiar acolo în acea zi – a fost miracolul lui Dumnezeu. Faptul că colostomia lui nu s-a infectat și nu a devenit septică – aceasta este cea mai mare minune dintre toate.
Totul a durat 7 ani însă drumul acesta greu pare să fi ajuns la final. Gândiți-vă, Siyeni a avut 14 ani când totul a început. Astăzi el are aproape 22 de ani!
Totuși, această poveste nu este despre supraviețuirea lui Siyeni, în ciuda tuturor motivelor pe care el le-a avut să moară. Oh, nu, ci este o poveste despre credincioșie. În primul și în primul rând, voi, cei care ne susțineți în rugăciune v-ați rugat cu credincioșie pentru Siyeni. Vă mulțumim pentru asta!
Apoi, ați donat cu credincioșie pentru lucrarea noastră și, din donațiile voastre, am reușit să-i plătim facturile medicale, să plătim transportul, să-i plătim mâncarea cât timp a stat în spital (mâncarea nu este asigurată acolo), să-i plătim mâncarea cât timp a stat acasă la recuperare, să-i plătim medicamentele și să acoperim orice cheltuială, mai mare sau mai mică, legată de îngrijirea lui în toți acești 7 ani.
Nu pot să-l uit pe Samuel, prietenul și colegul meu din Malawi, pentru că această poveste este și despre credincioșia lui. El i-a dus pe Siyeni și pe bunicul său la spital de fiecare dată când au fost nevoiți să meargă și de fiecare dată când nu am putut merge eu însumi. Samuel a fost șoferul lor în călătorii scurte și călătorii lungi, de multe ori plecând de acasă la 5 dimineața și ajungând înapoi doar după lăsarea întunericului. De mai multe ori Samuel a cumpărat haine pentru Siyeni sau a dat unele de la proprii lui copii de acasă. I-a dat bani bunicului lui Siyeni sau a cumpărat diferite lucruri de care aveau nevoie cât timp au stat în spital și niciodată nu a cerut să îi dăm banii înapoi! Samuel a spus întotdeauna că vrea să slujească și să ajute!
Nu aș vrea să îl omit pe Stanley, de asemenea un prieten și coleg de muncă în Malawi, care a gestionat aceste deplasări la diferite spitale în timp ce eu personal eram plecat din țară. El a pregătit fondurile pentru ca Samuel să poată merge. Îi sunt recunoscător pastorului Misinde, pastorul și bunicul lui Siyeni, care i-a fost alături de fiecare dată când acesta era internat în spital. Uneori nu i-a fost ușor, deoarece a obosit la un moment dat, mai ales atunci când a fost acuzat că o face pentru bani. Sistemul de sănătate din Malawi cere ca fiecare pacient să aibă un îngrijitor și, în cazul lui Siyeni, nimeni altcineva din familia sa nu a vrut să stea cu el. Nimeni. Pastorul Misinde i-a gătit mâncare, l-a spălat și l-a curățat, făcând efectiv munca unei asistente medicale.
Acest articol nu ar fi complet dacă nu L-aș lăuda pe Domnul pentru credincioșia Lui uimitoare! În tot acest timp, Dumnezeu a pregătit tot ceea ce a fost necesar, ÎN FIECARE ZI. V-a folosit pe voi, i-a folosit pe doctori, ne-a folosit pe noi, dar Dumnezeu este cel care a făcut-o. Îți mulțumesc, Doamne!
Ce urmează:
Ne așteptăm ca credincioșia lui Dumnezeu să continue, pentru că această poveste este a Lui! Siyeni se recuperează acum după operația de inversare a colostomiei și trebuie să urmeze o dietă specială, cel puțin pentru o perioadă de timp. Speranță pentru Viitor în Malawi va continua să îl ajute și, deocamdată, asta înseamnă să îi asigure acea dietă specială. Cândva, luna viitoare, el va merge la un control și sunt sigur că vor urma și altele în perioada care urmează.
Povestea lui Siyeni nu s-a încheiat încă! Deși se vindecă la nivel fizic, ne rugăm pentru vindecarea lui spirituală și mentală. Da, Siyeni suferă, de asemenea, de o tulburare mentală și are nevoie de ajutorul nostru în acest sens. Plănuim să analizăm câteva opțiuni în viitorul apropiat.
Siyeni a auzit Evanghelia de mai multe ori și, cel puțin o dată, a făcut o profesiune de credință. A fost ea autentică? Nu am nicio idee și cred că nici el nu știe. Ceea ce știu este că plănuim să continuăm să predicăm Evanghelia acolo și să continuăm să semănăm sămânța, având încredere deplină că Domnul va aduce creșterea la timpul Său.
Dacă vreți să vedeți mai multe poze, aranjate cronologic, am un album pe Google Photos: Călătoria lui Siyeni.
Dumnezeu să fie glorificat!