Prieteni africani și aspecte legate de bani, CONCEPT 1

Am avut privilegiul recent să fac cunoștință cu o familie de misionari proaspeți veniți în Malawi. Ei sunt niște oameni minunați, îl iubesc pe Domnul și iubesc oamenii, la fel ca și noi. Tot la fel ca și noi, și ei au trecut prin niște experiențe foarte neplăcute cu africanii și banii.

Fratele mi-a recomandat o carte intitulată ”Prieteni africani și aspecte legate de bani”, scrisă de un autor care, la fel ca și noi, a experimentat pe pielea lui cultura africană atât de diferită de a noastră când vine vorba de bani și de finanțe.

Cartea este extrem de folositoare în special pentru străinii care vin și stau în Africa. Culura africană este foarte diferită de a noastră, a românilor, însă și mai diferită de cultura occidentală. În ceea ce privește banii, însă, culturile nu sunt doar diferite ci chiar diametral opuse. Până recent nu am putut pune în cuvinte ceea ce am experimentat, însă acum, odată cu ideile principale ale aceste cărți, pot să vă împărtășesc și cu dumneavoastră aceste concepte. Acolo unde voi putea, voi adăuga și câteva experiențe proprii (ale mele, nu ale autorului), pentru a clarifica eventual lucrurile.

Voi încerca să expun câte un concept în fiecare articol, A însemnând modul în care Africanul gândește, iar S, modul în care Străinul gândește. Străin poate fi oricine din afara Africii, European sau American.

Așa cum am spus, majoritatea acestor lucruri le-am experimentat pe propria piele, atât eu cât și alți misionari din Africa. Ceea ce voi expune sunt pur și simplu ideologii și concepte africane, parte din cultura și gândirea africană.

CONCEPT 1:

A: Nevoia financiară care apare prima, are prioritate la resursele disponibile.

În alte cuvinte, ”primul venit, primul servit”. Africanii foarte rar, dacă nu chiar deloc, știu să facă o listă de priorități atunci când vine vorba de modul în care trebuie cheltuiți banii.

De cele mai multe ori în viață, nevoia care apare imediat nu este și cea mai importantă.

Exemplu 1:

Acum suntem în perioada secerișului și aproape fiecare om are câte o grădină sau două de unde își culege porumbul, hrana de bază a fiecărei familii. În mod logic, fiecare părinte ar trebui să știe câte kilograme de porumb familia lui are nevoie în fiecare lună, și de câte kilograme sau de câți saci au nevoie pentru un an întreg, până la următorul seceriș. Dacă o familie are nevoie de 1 sac de 50 kg în fiecare lună, cum este cazul familiei lui Stanley, atunci logica ne spune că aceea familie va folosi 12 saci într-un an. În mod normal, familia ar mai putea pune 1 sau 2 saci extra, pentru situații de urgență. Așa ar fi normal, însă în fiecare an malawienii fac una din cele mai mari greșeli posibile: nu calculează, nu pun deoparte destul, iar cu câteva luni înainte de următorul seceriș, toată lumea suferă de foame, iar acest lucru se întâmplă în fiecare an, fără excepție.

Chiar dacă familia respectivă recoltează, spre exemplu, 20 de saci și ar putea ușor să vândă doar 6 saci pentru a avea bani pentru alte nevoi, în realitate nimeni nu calculează și nu plănuiește nimic. Dacă tatăl are nevoie de un telefon nou, el va vinde 1 sau 2 saci și își va cumpăra un telefon. Dacă își dorește o bicicletă, el poate vinde chiar și 10 saci pentru a și-o cumpăra. După prima lună după seceriș, familia din exemplul nostru poate rămâne cu doar 4 sau 5 saci de porumb, care sigur nu vor fi îndeajuns până la secerișul următor.

Exemplu 2 + Rezolvare: 

Voi mai da încă o dată exemplul traducătorului meu, Stanley, însă de data aceasta și povestea adevărată este tot despre el. Până în anul 2011, Stanley a trăit o viață de nesiguranță și instabilitate financiară, în fiecare an. Deși Stanley are două grădini, nici una nu este îndeajuns de mare pentru a-i acoperi nevoia de 12 saci de porumb pe an. Anul trecut, Stanley a strâns 8 saci. Anul acesta, fiind unul mult mai sărac, Stanley crede că va avea doar 5 sau 6 saci, cu 50% mai puțin decât e necesar.

Până nu demult, Stanley făcea greșeala să înceapă să își folosească propriul porumb imediat după recoltă. Apropo, aceeași greșeală o fac majoritatea malawienilor. După cum vă spuneam în alt articol, în luna recoltei și imediat după, prețul porumbului este cel mai mic. În lunile înainte de seceriș, prețul porumbului este cel mai mare, pentru că nevoie este mare.

În fiecare an, după recolta din luna Aprilie, Stanley și familia lui începeau să își consume propriul porumb proasăt recoltat, fără să se gândească că acesta nu va fi deajuns până la sfârșitul anului, Undeva către sfârșitul anului, acel porumb se termina, iar acum Stanley era nevoit să facă tot posibilul pentru a găsi bani pentru a cumpăra porumbul care acum se vindea mult mai scump. În felul acesta, în fiecare an familia lui trecea prin probleme foarte mari, iar de multe ori se duceau la culcare fără să mănânce. De alte ori, Stanley era nevoit să ceară împrumuturi pe care cu greu le putea plăti înapoi, sau să muncească cu ziua pentru bani de nimic.

Soluția? În 2011 am stat cu Stanley la o discuție serioasă cu privire la modul în care își administrează finanțele. L-am învățat că ar fi mai bine ca, după recoltă, să nu își consume propriul porumb, ci să continue să cumpere din piață, deoarece prețul este încă cât de cât rezonabil. Dacă, spre exemplu, într-un an el recoltează doar 8 saci, și știind că are nevoie de 12 saci pe an, atunci ar fi bine ca în următoarele 4 luni să cumpere porumb din piață, iar când prețul acestuia începe să crească, abia atunci el poate să înceapă să își consume din propria recoltă. În felul acesta, el cumpără cei 4 saci necesari atunci când prețul e mai mic, și își poate consuma propria recoltă atunci când prețul porumbului este prea mare.

Stanley m-a ascultat și la următoarea recoltă a făcut exact cum i-am spus. Când și-a dat seama că totul funționează, Stanley mi-a mulțumit mult și mi-a spus că de acum așa va face în fiecare an. În plus, mi-a promis că va spune și altora acest plan fantastic 🙂

Pentru noi, poate totul pare logic și normal, însă aici lucrurile stau altfel.

Cum gândește străinul?

S: Finanțele și resursele sunt planificate pe categorii și sunt folosit doar pentru scopurile destinate. 

Banii sunt limitați, și ne gândim la următoarea inspecție tehnică la mașină, spre exemplu, chiar dacă ea se afltă la 5 luni depărtare. S-a întâmplat să stau cu laptopul stricat și 5 luni de zile, și asta nu pentru că nu erau bani să îl repar, ci pentru că banii pe care îi aveam erau deja destinați și programați spre alte nevoi mai imporatante. Străinii, de cele mai multe ori, au priorități și își cheltuiesc banii conform acelor priorități.

Ce părere aveți?

Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!