Mituri cu privire la misiune

Am mai spus înainte și o voi repeta atât timp cât voi crede că e nevoie: bisericile din România nu sunt obișnuite să trimită misionari, ci să primească misionari, și acest lucru din pricina imaturității lor. Totuși, noi suntem binecuvântați să fim parte dintr-o biserică care încetul cu încetul și-a schimbat viziunea și a înțeles că Marea Trimitere este valabilă și astăzi, și pentru poporul român. Biserica Baptistă ”Sfânta Treime” a trimis anul acesta a doilea misionar, iar rugăciunea noastră este ca să trimită cât mai mulți și impactul ei să fie mare asupra cât mai multor lucrări de misiune din întreaga lume.

Majoritatea bisericilor, însă, nu au ajuns la acest nivel și continuă să creadă, chiar dacă greșesc, că activitatea lor de peste săptămână este deajuns. Aproape orice biserică are repetiții de cor, întâlniri de tineret, serviciu divin în timpul săptămânii și poate încă câteva activități bune și folositoare … bisericii, care nu ajută neaparat la propovăduirea Evangheliei în toată lumea. Mulți dintre liderii acestor biserici au ajuns să se auto-convingă că nu toți suntem chemați să fim misionari, deci fiecare cu chemarea lor. Deși în parte acest lucru e adevărat, nu se poate și nu ar fi bine ca toți creștinii să fie misionari în Africa, totuși fiecare dintre noi avem responsabilitatea să propovăduim Evanghelia la cei nemântuiți. Ca și biserică locală, însă, fiecare are responsabilitatea să influențeze, într-un fel sau altul, misiunea externă.

Deși este mai ușor să trimiți bani decât să trimiți misionari, din păcate multe biserici nu cred că e necesar să trimită nimic, iar din această cauză misiunea externă suferă așa cum suferă. Oare a cui este vina că câmpul de misiune este gata dar nu sunt lucrători? A Domnului? Sau a bisericii? Africa, India, China, țările musulmane, triburile din întreaga lume – avem sute de milioane de păgâni care încă nu au fost evanghelizați, iar creștinii noștrii trăiesc într-o lume imaginară, unde sunt convinși că totul e bine și că Isus va veni în curând și totul va fi frumos. Ei nu înțeleg că inima lui Dumnezeu este întristată de fiecare dată când unul din cei peste 66.000 de oameni care mor zilnic fără Cristos merge direct în iad. Totul NU este bine, deoarece suntem chemați la o lucrare mare. Nu avem dreptul să ne pierdem timpul, auzind de 100 de ori Evanghelia, atât timp cât alții nu au auzit-o nici măcar o dată.

Cineva spunea: ”Generația de astăzi de creștini este responsabilă pentru generația de astăzi de oameni pierduți”. Cuvânul ne spune că trebuie să le ducem Vestea Bună, și principiul biblic este că suntem responsabili dacă nu o facem. Într-un cuvânt, majoritatea creștinilor trăiesc în neascultare, dacă nu totală atunci parțială, și Dumnezeu nu poate fi glorificat în viețile lor și prin lucrările lor.

Atunci când am umblat prin biserici ca să prezint lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat, de multe ori am fost primiți ca și cerșetori, iar despre acest lucru am scris aici și aici. De alte ori, însă, am auzit câteva idei interesante, și imediat mi-am dat seama că unii cred în diferite mituri cu privire la misiune, lucruri care nu sunt adevărate, nu sunt biblice, însă sunt suficiente pentru a calma conștiința cuiva.

Iată câteva din aceste mituri:

”E nevoie de lucrători și în România”. România este o țară plină de oameni săraci care au nevoie de ajutor, România este o țară plină de creștini falși care au nevoie de Evanghelie. Statisticile spun că suntem 90% creștini, însă noi știm că acest lucru este o înșelătorie a celui rău, pentru a-i face pe oameni să creadă că merg în cer, deși acest lucru nu se va întâmpla. Într-adevăr, România are nevoie de lucrători, însă trebuie să nu uităm că nevoile sunt mai mari în alte părți ale lumii. Slavă Domnului, România are multe biserici evanghelice, Bibliile sunt disponibile și la preț rezonabil, iar lucrarea de evanghelizare se poate face în mod liber și fără frică, însă acest lucru nu este valabil pretutindeni. În Africa, spre exemplu, acolo unde sunt Biblii ele sunt scumpe, iar omul de rând nu și-o permite aproape niciodată. Aici în Malawi, o Biblie costă aproape jumătate din salariul unui lucrător cu normă minimă, iar în sate, cei mai mulți trăiesc de pe o zi pe alta. Am întâlnit oameni care nu au văzut bani de câteva luni, iar toată avuția lor este o pătură și un săpun.

Mai mult, procentul lucrătorilor în Africa, China sau India pe număr de locuitori este mult mai mic decât cel din România. Așadar, unde e nevoia mai mare?

Mergând mai departe, trebuie să nu uităm de un cuvânt cheie: ”chemare”. Dumnezeu cheamă și astăzi oameni pe câmpul de misiune, iar noi nu avem dreptul să încercăm să le schimbăm chemarea bazați pe nevoile pe care noi le vedem mai mari. Multe din bisericile române de astăzi au fost plantate prin sau cu ajutorul unor misionari din America sau alte părți ale lumii. Dumnezeu i-a adus în România la vremea respectivă, și astăzi suntem mulțumitori de lucrarea pe care au făcut-o și de ascultarea lor. Oare noi nu putem face la fel?

”Dacă vezi 10 oameni ducând o bucată grea de lemn, 9 dintre ei fiind într-o parte și doar 1 în cealaltă, unde vei sări în ajutor?” Cam așa este situația și cu procentul lucrătorilor creștini din România versus din țările lumii a treia.

”Localnicii pot face misiune”. Am auzit și această scuză, că nu e necesar ca noi să mergem în alte țări, deoarece acolo sunt deja creștini care pot face lucrare printre oamenii lor. Bineînțeles, acest lucru este adevărat și este de dorit, fiind dorința fiecărui misionar, însă haidem să nu uităm că dacă astăzi sunt creștini în Malawi, acest lucru e din pricina misionarilor de demult. Lucrarea lor a adus roade, și astăzi avem creștini, însă în ziua de astăzi creștinii din Malawi sunt precum creștinii din România – creștini doar în statistici. Majoritatea populației nu este creștină din punct de vedere biblic, ci păgână, iar diavolul a reușit să îi amăgească pe mulți. Mai mult, trebuie să nu uităm că porunca Domnului Isus a rămas și astăzi valabilă, Domnul Isus nu a anulat-o în Malawi. Sunt multe modalități de a fi implicați într-o lucrarea ca și aceasta, și este mult de lucru în câmpul de misiune. Zeci de oameni mor în fiecare zi și în Malawi fără Cristos, și ei merg în iad. Cine este responsabil?

”Duceți-vă, trimite-ți sau fiți neascultători”. Nu există o altă alternativă.

”Evanghelia a fost răspândită în toată lumea”. Din păcate, sunt unii care cred că lucrarea de misiune nu mai este necesară deoarece Evanghelia a ajuns până la marginile pământului. Greșit! Deși Biblia sau Noul Testament au fost traduse în multe limbi și dialecte, totuși mai sunt încă 1967 de limbi în care Cuvântul Domnului nu este încă tradus. Chiar dacă avem Biblia în limba arabă, mai sunt peste 850 milioane de musulmani încă neevanghelizați. Chiar dacă avem Biblia sau Noul Testament în limba chineză, mai sunt încă peste 150 de milioane de chinezi care nu au auzit despre Cristos. Cum vor auzi?

Deși mai sunt și alte mituri și scuze pentru a nu face misiune și a nu fi implicați în misiune, cred că acest articol este destul pentru a convinge pe oricine că lucrarea Domnului încă nu a ajuns la sfârșit, Evanghelia încă nu a fost propovăduită până la marginile pământului, și milioane de oameni încă trăiesc fără ca cineva să le spună despre mântuirea oferită de Dumnezeu prin Isus.

”Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor” Rom. 10:14