A fost în ziua de 30 Mai 1792 când William Carey, considerat astăzi “Părintele Misiunii Moderne”, a predicat puternic din textul aflat în Isaia 54:2-3, despre Evanghelizarea celor pierduți.
“Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri!
Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga,
sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.”
Deși nu se cunoaște exact textul predicii, cei mai mulți istorici sunt deacord că aceasta a avut doar două puncte:
1. Așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu.
2. Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu.
Într-o întâlnire privată cu prietenii săi cei mai apropiați, imediat după acest serviciu divin, Carey s-a dedicat pe altarul misiunii spunând: “Voi coborî în groapă dacă voi îmi veți ține frânghiile“. Idea din spatele expresiei a fost simplă; Carey și-a imaginat misiunea ca și o coborâre într-o peșteră nouă, neexplorată. În acel moment, “Societatea Baptistă pentru Propovăduirea Evangheliei printre Păgâni” s-a născut, și ea a fost sponsorizată cu ajutorul abonărilor individuale. Mai târziu, aceasta a luat denumirea de “Societatea Misionară Baptistă”.
Pe 13 Iunie 1793, William Carey, împreună cu soția și cei 4 copii, a plecat în India unde a slujit pe Domnul timp de 40 de ani.
De aproape 2000 de ani, bărbați și femei credincioase au ținut frânghiile altor bărbați și femei credincioase care și-au dedicat viețile pe câmpul extern de misiune. Auzim, în zilele noastre, pe unii întrebând: “Unde sunt astăzi misionarii precum William Carey sau Hudson Taylor?”. Probabil cel mai puternic răspuns este: “Unde sunt astăzi cei care țin frânghiile precum Ryland, Fuller, Sutcliff sau Pearce?”, oameni care au suferit și au plătit scump pentru această slujbă nobilă.
Andrew Fuller, spre exemplu, a fost unul dintre cei care “au ținut frânghiile” pentru William Carey. Chiar dacă a suferit enorm în urma pierderii primei sale soții și a 8 dintre cei 11 copii, Fuller a continuat statornic în lucrarea la care s-a angajat. Responsabilitatea pentru sufletele pierdute a fost mare, iar prețul plătit a fost pe măsură, însă Fuller a fost unul din motivele pentru care astăzi avem cărți și povestiri despre William Carey dar și sute, poate chiar mii de suflete în cer.
Dacă știți că Dumnezeu v-a chemat să stați acasă, însă doriți să vă dedicați viața misiunii externe, atunci Andrew Fuller vă este un exemplu bun de urmat. La fel ca el, și dumneavoastră puteți să afectați în mod puternic Evanghelizarea lumii chiar dacă nu vă veți muta familia în Africa, China sau alte locuri. Dacă înțelegeți limba engleză, vă recomand cu căldură biografia lui Andrew Fuller, scrisă de cunoscutul păstor John Piper.
Cartea este disponibilă gratuit, în următoarele formate:
PDF: Se poate citi pe calculatoare sau tablete: AICI
EPUB: Se poate citi pe Nook, iPad, iPhone, iPod, iBooks (Mac): AICI
MOBI: Se poate citi pe Kindle: AICI
“Țineți frânghiile“. Acest concept care schimbă vieți poate fi găsit pe toate paginile Scripturii. În Iosua 2:15, Rahav a coborât pe cele 2 iscoade cu o funie pe fereastră. Rahav a fost mama lui Boaz, și este în linia genealogică a Domnului Isus.
“Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.”
În 1 Samuel 19:12, Mical, fiica lui Saul, a coborât pe fereastră, tot cu ajutorul unei funii, un păstor evreu. Acest păstor a devenit “Regele David”!
“Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.”
În Ieremia 38:6, profetul Ieremia a fost lăsat aruncat în groapă ca să moară, însă prietenii lui l-au scos afară cu ajutorul funiilor, în versetul 13, salvându-i astfel viața.
“Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă.”
În Fapte 9:25 și 2 Corinteni 11:33, citim că apostolul Pavel a fost coborât pe fereastră de prietenii săi folosind o coșniță și, implicit, o frânghie, salvându-i astfel viața.
“Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coşniţă”
“Dar am fost dat jos pe o fereastră, într’o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor”
Acești oameni care au “ținut frânghiile” nu au fost neaparat măreți, importanți sau bogați, însă au fost credincioși și și-au împlinit slujbele. Dumnezeu s-a folosit de ei pentru a salva vieți, pentru a schimba istoria și pentru a lucra cu putere.
“Țineți frânghiile“. Eu și Lita suntem misionari pe câmpul de misiune din Africa 2008. De atunci, Dumnezeu ne-a purtat de grijă în mod extraordinar și ne-a împlinit fiecare nevoie, folosindu-Se de slujitorii Săi. Chiar dacă suportul nostru financiar nu este la 100%, și chiar dacă banii fluctuează lună de lună, credincioșia Lui nu se schimbă.
În ultimul an am pierdut destul de mult suport financiar lunar din pricina economiei, creșterii costului de trai sau pur și simplu pentru că unii “au dat drumul frânghiilor”. Dacă 100% din suport înseamnă 100 de frânghii, atunci noi suntem astăzi susținuți de doar 60, restul de 40 de frânghii fiind lăsate jos.
“Țineți frânghiile“. În urma mesajului lui William Carey din anul 1792 a apărut o nouă zicală printre creștini: “Așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu; Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu.” Ceea ce Carey a propovăduit în urmă cu aproximativ 220 de ani, profetul Isaia a propovăduit în urmă cu aproximativ 2700 de ani:
“Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga, sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.”
Aceste cuvinte par să răsune și în rugăciunea lui Iaebeț din 1 Cronici 4:10:
“Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!… “ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”
“Țineți frânghiile“. În acest moment avem și noi nevoie de câțiva frați și surori care să se angajeze să “ne țină frânghiile”, în timp ce noi vom spune Malawienilor că Dumnezeu împărățește (Isaia 52:7):
“Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:, Dumnezeul tău împărăţeşte.“
Rugămintea noastră nu este alta decât să aduceți acest lucru înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, și să îL întrebați pe El dacă vă vrea să vă alăturați nouă și să ne “țineți frânghiile”! Timpul se scurge extrem de rapid, și fiecare zi este importantă. Zilnic, aici în Malawi, peste 200 de oameni mor, și cei mai mulți dintre ei fără Cristos. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră, și avem nevoie de el ACUM!
În anul 2011 am fost în România, pe o perioadă de 9 luni, timp în care am călătorit prin biserici și am încurajat frații și surorile la implicare în lucrarea din Malawi. Dumnezeu a lucrat și suportul nostru financiar lunar a crescut cu câteva procente bune, însă din păcate alții “au dat drumul frânghiilor” după ce ne-am întors în Malawi. Am întâlnit și unii frați care nu doar că nu au “apucat o frânghie”, ci chiar ne-au împins în groapă, ținându-ne la depărtare cu ajutorul “bețelor”.
O povestire tristă însă plină de semnificație îi are ca protagoniști pe un copil, pe un salvator și pe o mulțime de oameni.
E vorba de un sat de pescari, aflat la malurile unui râu mare. În liniștea unei după-amiezi, o voce puternică strigă: “Copil în apă! Copil în apă!”. În următoarea clipită, o mulțime de oameni se adună la marginea râului, iar fiecare mamă își căuta cu disperare copilul, întrebându-se: “Oare e copilul meu?”.
Din mulțime, cineva aduce grăbit o funie, iar un bărbat se aruncă în apa învolburată, fără să stea prea mult pe gânduri. Ajuns la băiatul sleit de puteri, eroul nostru îi leagă unul dintre capetele frânghiei în jurul taliei, după care strigă în gura mare către mulțimea agitată de pe mal: “Trageți frânghia! Trageți frânghia!”
În acest moment sătenii se uită unul la celălalt, și întrebarea firească este: “Dar cine ține frânghia?”. Răspunsul crunt a venit tot atât de repede: “Nimeni!”. În agitația de pe mal, nimeni nu s-a gândit să țină strâns capătul funiei, care acum a alunecat în apă și a dispărut. Fără să poată să mai facă nimic, întreaga mulțime a privit de pe mal cum nu una, ci două vieți, au fost răpuse doar din pricina faptului că nimeni nu și-a asumat răspunderea să țină unul dintre capetele funiei.
În ziua de astăzi, milioane de oameni mor fără Cristos tocmai pentru că creștinii uită să mai “țină frânghiile”. Peste 95% din tinerii care se dedică lucrării se dau bătuți la un moment dat, pentru că nimeni nu le “țin frânghiile”.
În planul Său măreț, Dumnezeu a rânduit ca unii să “coboare în groapă”, adică să se dedice 100% lucrării de misiune, dar și ca alții să “țină frânghiile”, adică să investească în rugăciune și financiar în cei din prima categorie. Împreună cu Dumnezeu, ei formează o echipă, o altă funie, dacă vreți, care nu se rupe!
“Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor“, spune Eclesiastul în capitolul 4 însă mai bine 3, deoarece “funia împletită în trei nu se rupe uşor“.
Dacă Dumnezeu vă pune pe inimă să “țineți frânghiile” unui misionar, noi vă încurajăm să le țineți pe ale noastre. Nu știm ce hotărâre veți lua acum, însă vrem să știți că noi suntem deja “în groapă”, iar “frânghiile” sunt la picioarele dumneavoastră!
Domnul sa va binecuvanteze ! Strasnic articol !!!