“Isus le- a zis din nou:„… Cum M’a trimes pe Mine Tatăl,
aşa vă trimet şi Eu pe voi.”
Un misionar este cineva trimis de Isus Cristos exact precum El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl. Factorul de control nu este nevoia oamenilor, ci porunca lui Isus. Sursa inspirației noastre în lucrarea pentru Dumnezeu este în urma noastră, nu înaintea noastră. Din păcate tendința de astăzi este să punem inspirația înaintea noastră – să puntem totul laolaltă și să îl facem să se conformeze cu definiția noastră de succes. Totuși, în Noul Testament inspirația este pusă în urma noastră, și anume în Domnul Isus Însuși. Scopul este să îi fim Lui dedicați – să ducem mai departe planurile Sale.
Atașamentul personal de Domnul Isus și de perspectivele Sale este un lucru pe care nu îl putem pierde din vedere. În lucrarea misionară, pericolul cel mai mare este că chemarea lui Dumnezeu poate fi înlocuită de nevoile oamenilor, până acolo încât simpatia umană pentru acele nevoi va copleși tot ceea ce înseamnă să fii trimis de Isus. Nevoile sunt așa de mari și condițiile așa de dificile, încât orice putere a minții se cladină și cedează. Tindem să uităm că cel mai important motiv din spatele lucrării misionare nu este înălțarea oamenilor, educația lor, și nici măcar nevoile lor, ci în primul și în primul rând porunca lui Isus Cristos – “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…” (Matei 29:19).
Când ne uităm la viețile bărbaților și femeilor care au slujit pe Dumnezeu, tendința noastră este să zicem: “Uite ce oameni înțelepți, și ce bine au înțeles ceea ce Dumnezeu a vrut de la ei!” Totuși, mintea și inteligența din spatele lor a fost mintea lui Dumnezeu, nu inteligența umană. De multe ori dăm credit inteligenței umane în loc să dăm credit călăuzirii divine văzute în niște oameni care au devenit ca niște “copii”, destul de “nebuni” ca să se încreadă în înțelepciunea lui Dumnezeu și în echiparea Lui supranaturală.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!