Problema banilor în lucrarea misionară este una pe cât de importantă, pe atât de puțin înțeleasă, nu doar de cei care vor să fie misionari, dar mai ales de biserici si membrii acestora.
Nu de puține ori am întâlnit frați și surori care aveau impresia că noi, ca și misionari, avem un salariu de la o oarecare organizație sau de la biserică. Adevărul este, însă, că nu avem salariu!
Din păcate, foarte mulți oameni din bisericile evanghelice au această concepție greșită că misionarii au salarii, precum orice angajat la o firmă sau chiar și la biserică. Nu știu cum e în alte biserici, însă în câteva despre care cunosc, știu că ușierii au salar, secretarii au salar, păstorii au salar, însă misionarii bisericii (dacă se întâmplă să aibă vreunul) nu au un contract de muncă sau un salar stabilit.
Organizațiile non-profit primesc donații sau fonduri din care își plătesc salariile și din care își organizează activitățile. Misionarii, pe de altă parte, nu au parte de aceste sume mari de bani.
Prin urmare, de unde au misionarii bani?
În general vorbind, misionarii se împart în 3 categorii când vine vorba de sursa lor de bani:
- Misionarii care se auto-suțin.
Aceștia sunt misionarii care nu au nevoie de nici o sursă externă de bani, nici din partea unor biserici, nici din partea unor persoane. De cele mai multe ori, acești misionari au ajuns la vârsta pensiei, iar cu această sumă de bani se pot descurca pe câmpul de misiune. Aici intră persoanele care au lucrat/trăit în țări dezvoltate, acolo unde pensiile sunt destul de mari ca să acopere cheltuielile unei vieți simple într-o țară subdezvoltată. Tot în categoria misionarilor care se auto-susțin intră și aceia care au lucrat în armată și acum trăiesc din pensiile respective sau misionarii care au o slujbă în plus în țara unde slujesc. Aceștia din urmă își petrec doar o parte din timp ca și misionari, iar în restul timpului merg la lucru ca și oricare altă persoană. Unii dintre ei predau la școli sau grădinițe de stat sau private, iar alții și-au deschis o afacere proprie, din care pot ca să trăiască și să lucreze pe câmpul de misiune.
Tot în această categorie i-aș include și pe misionarii care sunt doar parțial atot-suficienți. De obicei, ei au o sursă stabilă de bani în țara unde slujesc, însă aceasta nu acoperă toate nevoile, așadar ei sunt nevoiți să își suplimenteze fondurile cu ajutorul unor persoane sau biserici.
- Misionarii susținuți de Uniune.
Din această categorie fac parte misionarii care sunt susținuți de către o oarecare uniune, denominațiune sau convenție a bisericilor. În Statele Unite, cea mai mare de acest gen este Convenția Baptiștilor de Sud, care funcționează precum Uniunea Baptistă din România, spre exemplu.
Avantajele acestui tip de sponsorizare este că misionarii nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la suportul lor financiar și cu un anumit nivel de suport necesar. Dezavantajul este că nu mai există o legătura personală între biserici și misionari, deoarece de cele mai multe ori bisericile trimit un oarecare procent de bani pentru misiune, iar Uniunea îi distribuie așa cum crede de cuviință. Un alt dezavantaj major este că dacă comitetul acelei uniuni sau bordul de misiune decide să facă reduceri bugetare, misionarul va fi nevoit să își reducă sfera de activitate sau, mai rău, s-ar putea să fie chemat acasă din lipsă de fonduri.
- Misionarii susținuți de persoane și biserici.
La final, dar nu în ultimul rând, sunt misionarii susținuți de persoane și de biserici. În această categorie sunt incluși majoritatea misionarilor. Chiar dacă aceștia lucrează printr-o organizație, printr-un bord de misiune, strict printr-o biserică, non-denominațional sau chiar independent, responsabilitatea de a-și strânge suportul financiar le revine în mod direct.
Această responsabilitate se traduce de cele mai multe ori prin contactarea directă a persoanelor și a bisericilor în vederea sponsorizării și a rugăciunii. În puține cazuri, misionarii au “agenți” sau persoane care și asumă responsabilitatea strângerii de suport pentru aceștia. Această categorie ar putea fi împărțită, la rândul ei, în alte 3:
misionarii care se roagă, nu informează și nu cer,
misionarii care se roagă, informează dar nu cer și
misionarii care se roagă, informează și cer. Despre aceste trei categorii am vorbit într-o serie de articole intitulate “
Sunt misionarii cerșetori? (1)” și “
Sunt misionarii cerșetori? (2)” (exemplele lui George Muller, Hudson Taylor și D.L. Moody sunt în
partea a doua a articolului).
Există multă vâlvă în lumea creștină referitor la modelul biblic de a strânge suport, însă un lucru este clar: misionarii nu ar putea să facă ceea ce fac fără ajutorul financiar din partea bisericilor și a persoanelor.
Transparența
Problema banilor la misionari este una destul de complicată pentru toată lumea. Unele biserici ar vrea să aibă răspunsul la întrebări de genul, “Oare chiar are nevoie acest misionar de bani?“, “De cât are nevoie?“, “Cum vor fi folosiți banii noștri?“, “Este misionarul acesta implicat în ceva ce noi vrem să ajutăm?“, “Cum să cerem mai multe detalii despre situația finaciară fără a părea că ne băgăm nasul?“. La rândul lor, misionarii se întreabă, “Oare este biserica aceasta interesată în ceea ce facem?“, “Oare de ce ne sponsorizează cu atât și nu cu mai mult?“, “Cum aș putea să fiu mai direct când vine vorba de bani, fără să par a fi cerșetor?” Persoanele care se implică sau care vor să se implice au și ele întrebările lor, “Oare chiar are misionarul acesta nevoie de banii mei?“, “Oare banii mei vor face o diferență?“, “Oare se vor face și alte lucruri din banii aceștia?“.
Nu toată lumea are aceleași întrebări vis-a-vis de banii misionarilor, însă este foarte important ca fiecare parte să fie deschisă și să nu există preconcepții sau întrebări care să nu primească răspuns. Nu cred că există un misionar căruia să îi facă plăcere să ceară bani, însă știu un lucru, oamenii nu au cum să știe dacă nu le spunem.
Cineva spunea cam așa: “Spune despre situația ta financiară proporțional cu interesul arătat”. În alte cuvinte, dacă cineva se arată interesat să afle mai multe detalii, fii gata ca și misionar să răspunzi la orice întrebări.
Dependenți de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Există cu siguranță avantaje și dezavantaje în fiecare din aceste categorii și nu puțini sunt aceia care s-au întrebat dacă nu cumva iarba vecinului e mai verde. Totuși, modelul de strângere de suport financiar este aproape întotdeauna influențat de cultură, de biserică și de organizația prin care acel misionar merge în misiune.
Oricare ar fi metoda, fiecare misionar depinde (chiar dacă își dă seama sau nu) de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Chiar dacă o metodă poate părea mai bună în ochii noștrii, să nu uităm că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor.
Familia noastră folosește metoda a treia, noi suntem misionari susținuți integral de biserici și de persoane. În Malawi nu facem bani și, conform legii, nici nu am avea dreptul dacă vrem să ne păstrăm viza de misionari. Biserica din Baia Mare este una dintre cele mai importante surse de suport financiar dar, bineînțeles, ea nu poate acoperi întregul necesar, de aceea o bună parte din fondurile noastre provin de la alte biserici/persoane.
În biserică nu suntem nici angajați și nici nu primim salariu sau vreun alt beneficiu.
Speranță pentru Viitor, organizația non-profit prin care am ajuns în Malawi, la rândul ei nu plătește nici ea salariu.
Banii pentru lucrare, pentru hrănirea orfanilor, pentru familie, pentru asigurări medicale, pentru bilete de avion sau pentru orice alte cheltuieli trebuie strânși de către noi. Responsabilitatea noastră este să ne rugăm (cu cât mai mult cu atât mai bine), să informăm și să face cererile noastre cunoscute și înaintea oamenilor. Prin biserici, frați și surori, Dumnezeu a purtat și știm că va continua să poarte de grijă și de acum încolo.
Știm că în mâinile Lui sunt toate, și că El ne va călăuzi pașii atunci când va fi necesar să mai suplimentăm suportul nostru financiar.
“Lucrarea lui Dumnezeu, făcută în felul lui Dumneezeu, nu va duce lipsă
de purtarea de grijă a lui Dumnezeu” – Hudson Taylor
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
