Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…
Isus Cristos nu a zis “Duceți-vă și mântuiți suflete” (mântuirea de suflete este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu), dar a zis “Duceți-vă … faceți ucenici din toate neamurile …” Totuși, nu poți face ucenici dacă nu ești tu însuți ucenic mai întâi. Atunci când ucenicii lui Isus s-au întors din prima lor misiune, toți au fost
umpluți de bucurie pentru că până și dracii le erau supuși. Isus, însă, cu privire la acest lucru a spus “Nu vă bucurați că ați făcut o lucrare măreață – adevăratul secret al bucuriei este că aveți o relație corectă cu Mine” (conform Luca 10:17-20). Lucrul cel mai esențial în viața unui misionar este să rămână credincios chemării lui Dumnezeu, și să realizeze că singurul și cel mai important scop al său este să ucenicizeze oameni pentru Isus. Aduceți-vă aminte că există o pasiune pentru suflete care nu vine de la Dumnezeu, ci din dorința noastră de face convertiți unui anume punct de vedere.
Provocarea misionarului nu vine din faptul că este greu să îi aduci pe oameni la mântuire, sau că cei care dau înapoi revin cu greu, și nici măcar pentru că foarte mulți trăiesc în indiferență. Nu, provocarea vine din perspectiva relației personale cu Isus Cristos – “Credeți că pot face lucrul acesta?” (Matei 9:28). Domnul nostru ne pune această întrebare fără să ezite nici o clipă, și ne confruntă în fiecare situație pe care o a avem. Marea provocare pentru noi este – Îl cunosc eu pe Domnul meu cel înviat? Cunosc eu puterea Duhului Său cel Sfânt? Sunt eu oare destul de înțelept în ochii lui Dumnezeu, dar destul de nebun comform înțelepciunii acestei lumi, astfel încât să mă încred în ceea ce Isus Cristos a zis? Ori poate renunț la chemarea măreață de a mă încrede fără limite în Isus Cristos, lucrul care este adevărata chemare pentru un misionar? Dacă urmez orice altă metodă, mă îndepărtez de metodele prescrise de Domnul nostru – “Toată puterea mi-a fost dată… Duceți-vă…” (Matei 28:18-19).
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!