Au trecut exact 9 zile de la accidentul pe care l-am avut în Blantyre, atunci când mi-am dislocat genunchiul stâng, și iată care sunt noutățile și cum evoluează starea mea:
După ce mi-a fost înlăturată atela gipsată abia acum 3 zile, am început să lucrez serios la îndoirea genunchiului care a fost, așa cum vă spuneam, rigid și extrem de greu de mișcat. Acest lucru s-a întâmplat din pricina faptului că el a stat aproape 1 săptămână în ghips.
În momentul de față îmi pot îndoi genunchiul destul de ușor până la aproape 90 de grade, însă nu mai mult. Din când în când simt un oarecare discomfort care poate duce la dureri, însă acestea sunt controlate de analgezicele (medicamente împotriva durerilor) pe care le iau de trei ori pe zi. Pe lângă analgezice, de două ori pe zi îmi pun gheață pe genunchi, pentru a controla inflamația.
Inflamația se trage cel mai probabil de la unul dintre mușchii genunchiului care încă este extrem de sensibil la atingere, mai exact mușchiul care se află pe partea interioară a rotulei, mușchi care este acționat atunci când, stând pe un scaun, apăsați cu piciorul în podea. În poza de mai jos ei sunt notați cu “VMO”, denumirea lor completă fiind “vastus medialis oblique”.
Aceștia au fost mușchii care au fost întinși la maxim atunci când rotula mea a fost dislocată în sens opus, adică spre exteriorul piciorului.
Exercițiile pe care le am de făcut în fiecare zi sunt menite pentru a întări tocmai acest mușchi, deoarece el este acela care trebuie să țină rotula la locul ei în viitor. Să sperăm că va face o treabă mai bună decât până acum! 🙂
Dacă doriți să vedeți ce exerciții trebuie să fac, puteți să accesați pagina aceasta: KneeCap Exercises.
Mă uitam astăzi dimineață peste situația vizitatorilor de pe acest site, și am fost plăcut surprins să văd că, în ceea ce privește Romania, avem vizitatori aproape în fiecare județ al țării!
Mai bine de jumătate din vizitatorii noștrii din perioada 01 Ianuarie 2014 – 15 Martie 2014 au fost din România, mai exact 57,50% sau 886 persoane la număr. Restul din vizitatori provin de pe toate continentele, exceptând Arctica și Antarctica. Oare să nu aibă internet acolo?!?
Dacă ne uităm atent peste harta României, observăm că din fiecare județ avem cel puțin 1 vizitator, iar în București am avut nu mai puțin de 251!
Doar din 3 județe încă nu ne vizitează nimeni, mai exact din Bacău, Călărași și Ilfov. Dacă avem vizitatori constanți din Rusia, Brazilia, Indonezia sau Japonia, atunci mă întreb cum se poate să nu fim cunoscuți la noi acasă?
Alte statistici:
De la începutul anului, am avut 1541 de vizitatori:
1256 – Europa
124 – America
95 – Africa
59 – Asia
5 – necunoscut
Top 10 al vizitatorilor:
1. Romania – 886
2. USA – 114
3. Italia – 108
4. Malawi – 89
5. Spania – 47
6. Moldova – 46
7. UK – 45
8. Indonezia – 39
9. Franța – 29
10. Irlanda – 17
Bineînțeles, noi vă mulțumim pentru vizite iar dumneavoastră sunteți motivul pentru care acest blog continuă. Sperăm ca prin intermediul acestor postări simple să fiți încurajați la o trăire mai aproape de Dumnezeu. Noi sperăm să vă putem îndemna la rugăciune precum și la alte fapte bune!
Ieri, 12 Martie, mi-a fost scos ghipsul din jurul genunchiului, și de acum am înaintea mea câteva săptămâni bune de exerciții.
Tratamentul modern pentru dislocare de genunchi nu recomandă ghipsul, deoarece această perioadă în care articulația stă nemișcată aduce după sine o rigiditate a genunchiului care va trebui remediată separat.
Aici în Malawi, însă, genunchiul mi-a fost pus în ghips, iar acum trebuie să trec peste această rigiditate, înainte de a lucra la întărirea mușchilor care vor ține rotula genunchiului la locul ei.
“Patella” este rotula genunchiului.
Pentru următoarele 30 de zile voi fi nevoit să iau zilnic medicamente care să controleze durerea din articulație, în timp ce trebuie să îmi întrec limitele în ceea ce privește îndoirea genunchiului. Cu ajutorul Domnului și cu multă muncă din partea mea, sper ca în cel puțin 2 săptămâni să pot să îmi îndoiesc genunchiul în proporție de 100%.
În această perioadă am revenit la cârje, deoarece genunchiul nu îmi este încă destul de stabil.
Doctorul spunea că orice articulație care stă nemișcată pentru 1 săptămână devină rigidă, chiar dacă aceasta este perfect sănătoasă. Tot doctorul mi-a spus că și el a avut o problemă similară cu a mea și a avut nevoie de 8 luni pentru a-și putea îndoi genunchiul total. Eu nu am 8 luni la dispoziție.
Rămâne să vă țin la curent cu ceea ce se întâmplă.
Tablou din incinta spitalului. Isus este “Șeful Echipei Medicale”
Piciorul îmi este acum în atelă gipsată, și nu am voie să calc pe el pentru următoarele săptămâni. În tot acest timp va trebui să folosesc cârje. Miercuri am programare din nou la spital, unde mi se va scoate ghipsul și sper că voi primi o atelă specială care va ține rotula la loc până când mușchii și tendoanele din jurul ei își vor reveni la forma inițială.
Joi, când am avut accidentul, am primit doar 1 cârjă, și aceea pentru copii, deoarece spitalul “tocmai” a rămas fără. Slavă Domnului pentru niște prieteni care mi-a împrumutat un set de cârje pentru adulți. După această experiență, am decis să îmi comand de pe internet o atelă specială, ca să fiu sigur.
Atunci când rotula este dislocată, tendoanele și mușchii din zona respectivă sunt întinse la un nivel anormal. Aceștia sunt cei care țin rotula la locul ei, de aceea este nevoie ca totul să revină la normal, după care e nevoie de câteva săptămâni de fizioterapie.
Din diferite surse aici în Malawi am aflat că această fizioterapie poate dura între 6 – 16 săptămâni, timp în care va trebui să îmi îndoi genunchiul la cel puțin 90 de grade (acest lucru poate dura între 1 – 4 săptămâni), să îmi întăresc mușchiul cvadriceps și să folosesc tot mai mult piciorul.
La 95% din pacienții care au prima dislocare, cartilajul articular este afectat într-o oarecare măsură, lucru care mărește riscul unor viitoare dislocări cu 15% – 44%. Din păcate, aici în Malawi nu se poate face artroscopie pentru evaluarea problemei, cu atât mai puțin o operație de încredere pentru rezolvarea ei.
Ca și parte a fizioterapiei, va trebui să folosesc o bicicletă staționară sau de fitness (pe care nu o am) sau o bicicletă normală. Am înțeles că acestea produc cele mai bune rezultate în ceea ce privește întărirea mușchilor și a tendoanelor în zona respectivă.
Vă rog să ne susțineți în rugăciunile dumneavoastră. În această perioadă mobilitatea mea este foarte redusă. Nu pot să ies nicăieri din casă și nu pot nici măcar să stau pe un scaun normal. Dacă ar fi să exprim în cuvintele mele ceea ce simt în acest moment la genunchiul stâng, aș spune că totul este prea liber acolo și îmi simt rotula și cel puțin un tendon ca și cum nu ar fi legate de nimic.
Familia este, bineînțeles, în ajutorul meu. Jessica și Aimee mă ajută cu încălțămintea, iar soția mea scumpă îmi aduce tot ceea ce am nevoie. Prietenii și-au oferit și ei ajutorul, în special cu lucrurile necesare din oraș sau cu transportul la spital.
Nu pot să nu mă uit peste ceea ce s-a întâmplat și să văd cum cel rău încearcă iarăși să ne distragă atenția de la planul pe care îl avem pentru viitor. Din experiența anilor trecuți, am învățat că el devine extrem de activ și agitat atunci când facem pași mari în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu. Ne așteptăm la mai multe atacuri din partea lui, însă prin toate vom rămâne tari și vom fi biruitori deoarece îL avem pe Dumnezeu de partea noastră.
“Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul,
dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită”
“Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s’a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n’aveau păstor; şi a început să- i înveţe multe lucruri” Marcu 6:34
Când Domnul Isus ajunge pe țărmul Betsaidei, el părăsește Marea Galileii însă pășește într-o mare de oameni. Aduceți-vă aminte că Isus a trecut marea tocmai ca să scape de mulțimi. El voia să plângă, voia să aibă un moment de liniște împreună cu ucenicii. Voia să fie lăsat în pace cel puțin pentru un scurt timp…
Totuși, dragostea lui față de oameni este mai mare decât nevoia Lui de odihnă!
Majoritatea celor vindecați nu vor spune niciodată “Mulțumesc!”, însă El tot îi va vindeca.
Majoritatea vor căuta vindecare mai mult decât sfințire, însă El tot îi va vindeca.
Unii din cei care îi vor cere pâine astăzi, îi vor cere moartea mâine, însă El tot îi va vindeca.
Isus a avut milă de ei. *
Oare care este reacția ta la nevoile celor din jurul tău. Dacă noi suntem urmașii lui Isus, dacă noi suntem reprezentanții Lui, atunci noi trebuie să fi moștenit această “milă” față de cei pierduți. Majoritatea se vor concentra asupra lucrurilor pe care le vor primi de la noi, însă noi trebuie să fim gata să îi ajutăm. Majoritatea nu vor fi într-adevăr mulțumitori, însă noi trebuie să îi ajutăm. Mulți vor profita de noi, însă noi tot trebuie să fim gata să îi ajutăm. De ce? Pentru că făcând acest lucruri, ei îL vor vedea pe Isus în noi.
Având grijă de nevoile lor materiale, noi vom putea să ne concentrăm asupra nevoilor lor spirituale.
Ieri am fost împreună cu familia în Blantyre, la aprox. 60 km de Zomba, și primul lucru pe agenda noastră a fost să mergem la mecanic, pentru o simplă aliniere și echilibrare a roților. Drumurile din Malawi sunt destul de rele, iar acest lucru trebuie făcut la fiecare 3 luni, astfel încât să evităm uzura prematură a cauciucurilor.
În timp ce așteptam ca mecanicul să își termine lucrul, am călcat fără să îmi dau seama pe o piesă rotundă care mi-a aruncat piciorul stâng într-o parte, și așa am reușit să îmi dislochez genunchiul.
Am fost dus imediat la un spital bun din zonă, unde un doctor american s-a uitat la piciorul meu și mi-a spus că situația e destul de gravă și că trebuie să fiu pus sub anestezie generală. Pot să spun că a fost prima dată când am fost adormit pe o masă de operație, și pot să spun că a fost un somn bun :).
M-am trezit după 30-45 minute și totul a fost bine. Scumpa mea soție a condus mașina înapoi acasă, iar acum trebuie să o iau mai ușor în următoarele 2-3 săptămâni. Genunchiul îmi este în ghips, și trebuie să folosesc cârje pentru a umbla.
Cu genunchiul stâng am avut probleme de mai mult timp; în 2004 am reușit să îmi rup un tendon, iar atunci doctorii din Sighet mi-au spus că va fi întotdeauna mai sensibil decât celălalt.
A fost în ziua de 30 Mai 1792 când William Carey, considerat astăzi “Părintele Misiunii Moderne”, a predicat puternic din textul aflat în Isaia 54:2-3, despre Evanghelizarea celor pierduți.
“Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga, sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.”
Deși nu se cunoaște exact textul predicii, cei mai mulți istorici sunt deacord că aceasta a avut doar două puncte:
1. Așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu. 2. Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu.
Într-o întâlnire privată cu prietenii săi cei mai apropiați, imediat după acest serviciu divin, Carey s-a dedicat pe altarul misiunii spunând: “Voi coborî în groapă dacă voi îmi veți ține frânghiile“. Idea din spatele expresiei a fost simplă; Carey și-a imaginat misiunea ca și o coborâre într-o peșteră nouă, neexplorată. În acel moment, “Societatea Baptistă pentru Propovăduirea Evangheliei printre Păgâni” s-a născut, și ea a fost sponsorizată cu ajutorul abonărilor individuale. Mai târziu, aceasta a luat denumirea de “Societatea Misionară Baptistă”.
Pe 13 Iunie 1793, William Carey, împreună cu soția și cei 4 copii, a plecat în India unde a slujit pe Domnul timp de 40 de ani.
De aproape 2000 de ani, bărbați și femei credincioase au ținut frânghiile altor bărbați și femei credincioase care și-au dedicat viețile pe câmpul extern de misiune. Auzim, în zilele noastre, pe unii întrebând: “Unde sunt astăzi misionarii precum William Carey sau Hudson Taylor?”. Probabil cel mai puternic răspuns este: “Unde sunt astăzi cei care țin frânghiile precum Ryland, Fuller, Sutcliff sau Pearce?”, oameni care au suferit și au plătit scump pentru această slujbă nobilă.
Andrew Fuller, spre exemplu, a fost unul dintre cei care “au ținut frânghiile” pentru William Carey. Chiar dacă a suferit enorm în urma pierderii primei sale soții și a 8 dintre cei 11 copii, Fuller a continuat statornic în lucrarea la care s-a angajat. Responsabilitatea pentru sufletele pierdute a fost mare, iar prețul plătit a fost pe măsură, însă Fuller a fost unul din motivele pentru care astăzi avem cărți și povestiri despre William Carey dar și sute, poate chiar mii de suflete în cer.
Dacă știți că Dumnezeu v-a chemat să stați acasă, însă doriți să vă dedicați viața misiunii externe, atunci Andrew Fuller vă este un exemplu bun de urmat. La fel ca el, și dumneavoastră puteți să afectați în mod puternic Evanghelizarea lumii chiar dacă nu vă veți muta familia în Africa, China sau alte locuri. Dacă înțelegeți limba engleză, vă recomand cu căldură biografia lui Andrew Fuller, scrisă de cunoscutul păstor John Piper. Cartea este disponibilă gratuit, în următoarele formate:
PDF: Se poate citi pe calculatoare sau tablete: AICI EPUB: Se poate citi pe Nook, iPad, iPhone, iPod, iBooks (Mac): AICI MOBI: Se poate citi pe Kindle: AICI
“Țineți frânghiile“. Acest concept care schimbă vieți poate fi găsit pe toate paginile Scripturii. În Iosua 2:15, Rahav a coborât pe cele 2 iscoade cu o funie pe fereastră. Rahav a fost mama lui Boaz, și este în linia genealogică a Domnului Isus.
“Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.”
În 1 Samuel 19:12, Mical, fiica lui Saul, a coborât pe fereastră, tot cu ajutorul unei funii, un păstor evreu. Acest păstor a devenit “Regele David”!
“Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.”
În Ieremia 38:6, profetul Ieremia a fost lăsat aruncat în groapă ca să moară, însă prietenii lui l-au scos afară cu ajutorul funiilor, în versetul 13, salvându-i astfel viața.
“Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă.”
În Fapte 9:25 și 2 Corinteni 11:33, citim că apostolul Pavel a fost coborât pe fereastră de prietenii săi folosind o coșniță și, implicit, o frânghie, salvându-i astfel viața.
“Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coşniţă” “Dar am fost dat jos pe o fereastră, într’o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor”
Acești oameni care au “ținut frânghiile” nu au fost neaparat măreți, importanți sau bogați, însă au fost credincioși și și-au împlinit slujbele. Dumnezeu s-a folosit de ei pentru a salva vieți, pentru a schimba istoria și pentru a lucra cu putere.
“Țineți frânghiile“. Eu și Lita suntem misionari pe câmpul de misiune din Africa 2008. De atunci, Dumnezeu ne-a purtat de grijă în mod extraordinar și ne-a împlinit fiecare nevoie, folosindu-Se de slujitorii Săi. Chiar dacă suportul nostru financiar nu este la 100%, și chiar dacă banii fluctuează lună de lună, credincioșia Lui nu se schimbă.
În ultimul an am pierdut destul de mult suport financiar lunar din pricina economiei, creșterii costului de trai sau pur și simplu pentru că unii “au dat drumul frânghiilor”. Dacă 100% din suport înseamnă 100 de frânghii, atunci noi suntem astăzi susținuți de doar 60, restul de 40 de frânghii fiind lăsate jos.
“Țineți frânghiile“. În urma mesajului lui William Carey din anul 1792 a apărut o nouă zicală printre creștini: “Așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu; Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu.” Ceea ce Carey a propovăduit în urmă cu aproximativ 220 de ani, profetul Isaia a propovăduit în urmă cu aproximativ 2700 de ani:
“Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga, sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.”
Aceste cuvinte par să răsune și în rugăciunea lui Iaebeț din 1 Cronici 4:10:
“Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!… “ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”
“Țineți frânghiile“. În acest moment avem și noi nevoie de câțiva frați și surori care să se angajeze să “ne țină frânghiile”, în timp ce noi vom spune Malawienilor că Dumnezeu împărățește (Isaia 52:7):
“Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:, Dumnezeul tău împărăţeşte.“
Rugămintea noastră nu este alta decât să aduceți acest lucru înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, și să îL întrebați pe El dacă vă vrea să vă alăturați nouă și să ne “țineți frânghiile”! Timpul se scurge extrem de rapid, și fiecare zi este importantă. Zilnic, aici în Malawi, peste 200 de oameni mor, și cei mai mulți dintre ei fără Cristos. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră, și avem nevoie de el ACUM!
În anul 2011 am fost în România, pe o perioadă de 9 luni, timp în care am călătorit prin biserici și am încurajat frații și surorile la implicare în lucrarea din Malawi. Dumnezeu a lucrat și suportul nostru financiar lunar a crescut cu câteva procente bune, însă din păcate alții “au dat drumul frânghiilor” după ce ne-am întors în Malawi. Am întâlnit și unii frați care nu doar că nu au “apucat o frânghie”, ci chiar ne-au împins în groapă, ținându-ne la depărtare cu ajutorul “bețelor”.
O povestire tristă însă plină de semnificație îi are ca protagoniști pe un copil, pe un salvator și pe o mulțime de oameni.
E vorba de un sat de pescari, aflat la malurile unui râu mare. În liniștea unei după-amiezi, o voce puternică strigă: “Copil în apă! Copil în apă!”. În următoarea clipită, o mulțime de oameni se adună la marginea râului, iar fiecare mamă își căuta cu disperare copilul, întrebându-se: “Oare e copilul meu?”.
Din mulțime, cineva aduce grăbit o funie, iar un bărbat se aruncă în apa învolburată, fără să stea prea mult pe gânduri. Ajuns la băiatul sleit de puteri, eroul nostru îi leagă unul dintre capetele frânghiei în jurul taliei, după care strigă în gura mare către mulțimea agitată de pe mal: “Trageți frânghia! Trageți frânghia!”
În acest moment sătenii se uită unul la celălalt, și întrebarea firească este: “Dar cine ține frânghia?”. Răspunsul crunt a venit tot atât de repede: “Nimeni!”. În agitația de pe mal, nimeni nu s-a gândit să țină strâns capătul funiei, care acum a alunecat în apă și a dispărut. Fără să poată să mai facă nimic, întreaga mulțime a privit de pe mal cum nu una, ci două vieți, au fost răpuse doar din pricina faptului că nimeni nu și-a asumat răspunderea să țină unul dintre capetele funiei.
În ziua de astăzi, milioane de oameni mor fără Cristos tocmai pentru că creștinii uită să mai “țină frânghiile”. Peste 95% din tinerii care se dedică lucrării se dau bătuți la un moment dat, pentru că nimeni nu le “țin frânghiile”.
În planul Său măreț, Dumnezeu a rânduit ca unii să “coboare în groapă”, adică să se dedice 100% lucrării de misiune, dar și ca alții să “țină frânghiile”, adică să investească în rugăciune și financiar în cei din prima categorie. Împreună cu Dumnezeu, ei formează o echipă, o altă funie, dacă vreți, care nu se rupe!
“Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor“, spune Eclesiastul în capitolul 4 însă mai bine 3, deoarece “funia împletită în trei nu se rupe uşor“.
Dacă Dumnezeu vă pune pe inimă să “țineți frânghiile” unui misionar, noi vă încurajăm să le țineți pe ale noastre. Nu știm ce hotărâre veți lua acum, însă vrem să știți că noi suntem deja “în groapă”, iar “frânghiile” sunt la picioarele dumneavoastră!
“În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, cînd l-a văzut zăcînd, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis:„Vrei să te faci sănătos? “ „Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n’am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se turbură apa; şi, pînă să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea. „Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă. “ Îndată omul acela s’a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla” Ioan 5:2-9.
Textul acesta este arhi-cunoscut de către toți cei care citesc Cuvântul lui Dumnezeu, însă probabil puțini dintre noi ne-am gândit mai atent la întrebarea Domnului Isus. “Vrei să te faci sănătos?”. Trebuie să recunosc că la o primă vedere această întrebare este cel puțin surprinzătoare; omul bolnav de 38 de ani era acolo tocmai pentru că voia să fie sănătos. Oare de ce i-a pus Isus această întrebare retorică?
De multe ori noi suntem înlănțuiți de păcate, de slăbiciuni și de probleme pe care nu le putem rezolva. Precum bolnavul din Biblie, și noi așteptăm să se întâmple un miracol, însă eu unul aud vocea Domnului Isus: “Vrei să te faci sănătos?”. Oare chiar vreau să mă fac sănătos? Oare sunt gata să fac orice îmi va cere El, indiferent de cât de ciudat sau neașteptat pare? Într-un context în care “regula” spunea că trebuia să fii pus în scăldătoare, Domnul Isus îi cere omului … să se ridice!
Am fost pus puțin pe gânduri recent în urma unei melodii pe care am ascultat-o, cântată de grupul vocal Gaither. Melodia este inspirată din povestea omului bolnav, și mi-a plăcut enorm spre sfârșit când versul spune:
“Ever tried to fix yourself? Every time you got up, you fell.
Then you wallowed there, drowning in your own despair?
Have you gotten used to the chains? Are you so attached to the pain?
You’re afraid to part, and ask the Man for a brand new heart?”
Tradus în mod rapid, versul spune:
“Ai încercat vreodată să te vindeci? De fiecare dată când te ridici, cazi.
Apoi te tăvălești acolo, înecându-te în propria disperare?
Te-ai obișnuit cu lanțurile? Ești legat de durere?
Ți-e teamă să le lași, și să îi ceri Domnului o inimă nouă?”
Dragă cititorule,
Nu te cunosc și nu îți cunosc viața, însă Dumnezeu știe totul. El știe dacă ești într-o situație în care te zbați să “fii vindecat”. El știe prin ce treci, și deja are soluția, însă trebuie să dorești să fii ajutat. Timpul nu va șterge nimic. Mâine nu va fi neaparat mai bine. Minunile nu vin așa cum am vrea noi să vină, însă Domnul Isus Cristos este gata și vrea să ne atingă, să ne dea o viața și o inimă nouă!
Vrei să fii vindecat? Chiar vrei? Domnul Isus îți poate schimba viața chiar acum!
Verse 1 Waiting there for thirty-eight years, cried so long he ran out of tears Just a worn out man, looking for a healing hand Then one day his chance came along, a healing Man who could make him strong And he caught his eyes, but his question took him by surprise
Chorus Do you wanna be well? Really wanna be well? Are you willing to take up your mat and help yourself? Do you wanna be free? Really wanna be free? If you wanna be healed and whole, you gotta wanna be well
Verse 2 Ever tried to fix yourself? Every time you got up, you fell. Then you wallowed there, drowning in your own despair? Have you gotten used to the chains? Are you so attached to the pain? You’re afraid to part, and ask the Man for a brand new heart?
Chorus Do you wanna be well? Really wanna be well? Are you willing to take up your mat and help yourself? Do you wanna be free? Really wanna be free? If you wanna be healed and whole, you gotta wanna be well
Bridge There’s a better life waiting just for you Endless open spaces in the sun
Chorus But you gotta wanna be well, Really wanna be well. Are you willing to take up your mat and help yourself? Do you wanna be free? Really wanna be free? If you wanna be healed and whole, you gotta wanna be well
În perioada 21-25 Februarie am avut un musafir, fratele Rick F., reprezentant Africa al organizației MANNA Worldwide. Echipa MANNA a fost aceea care a găsit un frate cu inimă mare, iar el a donat banii necesari construcției clădirii orfanilor și copiilor săraci din Kachere, Hope for the Future Orphan Care & Feeding Centre.
Fratele a ajuns în Malawi Vineri, 21 Februarie, la aeroportul Chileka din Blantyre.
Sâmbătă am vizitat lucrarea cu copiii din Kachere, iar fratele a participat la un program special pregătit de cei 50 de copii de care acum avem grijă zilnic. După masa, am fost la unul dintre cluburile de copii din satul Ntyia.
Duminică, fratele Rick a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în biserica din Kachere, încurajându-i pe frați și pe surori în lucrare și în trăire.
Luni a fost o zi de muncă, în prima parte a zilei am vizitat câteva familii ale copiilor care participă la programul din Kachere, iar după masă am reparat jucăriile care s-au stricat. Satul Kachere nu este conectat la rețeaua electrică, de aceea am închiriat un generator puternic, și cu acesta am putut să ne tăiem fier și să sudăm tot ceea ce trebuia de reparat.
Zilele s-au scurs foarte repede, iar Marți dimineața fratele Rick a plecat înapoi acasă, îmbărbătat de lucrarea lui Dumnezeu de aici, și plin de râvnă pentru fapte bune … în viitor :).
Hope for the Future Orphan Care & Feeding Centre este prima lucrare din Malawi în care MANNA Worldwide a investit și va investi și în viitor. Parteneriatul este deja făcut, totul pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.
Fratele a fost o încurajare pentru noi, încă o dovadă că Dumnezeu este cu noi, binecuvântează și are planuri mari pentru viețile noastre.
MANNA Worldwide este o organizație creștină care se concentrează pe copiii săraci din toată lumea. În mod strategic, ea duce o luptă împotriva uriașilor precum boala, sărăcia, lipsa de educație și golul spiritual. Eu apreciez enorm de mult filozofia lor, și mă simt onorat să îi pot avea ca și parteneri de lucrare. Așa cum am menționat, prin MANNA un frate a donat banii pentru clădire precum și pentru copiii pe care i-am inclus la orfanii deja existenți.
Momentan MANNA este implicată în 133 de proiecte, în 39 de țări, pe 5 continente: Africa de Sud, Albania, Argentina, Belize, Brazilia, Burkina Faso, Cambodgia, Chile, China, Coasta de Fildeș, Coreea de Nord, Filipine, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Jamaica, Kenya, Laos, Malawi, Malaesia, Mexic, Mongolia, Myanmar, Nepal, Nicaragua, Nigeria, Panama, Peru, Romania, Rusia, Slovacia, Tanzania, Tailanda, Ucraina, USA, Vietnam și Zambia.
Împreună cu frații și surorile din România și din toată lumea care sunt parte cu noi în această lucrare minunată, MANNA ne ajută să atingem mai mulți copii și, prin ei, mai mulți părinți care să îL primească pe Domnul Isus ca și Domnul și Mântuitor personal. Împreună, suntem parte a Marii Trimiteri lăsate de Isus Cristos!
Următoarea vizită programată este din partea unei echipe care vor fi cu noi în perioada 27 Mai – 7 Iunie.
Dacă astăzi sunt lucrător și misionar în Africa, este pentru că Dumnezeu așa a ales să mă folosească și El a pus înaintea mea oameni și situații care să mă pregătească pentru viitor.
Una dintre aceste situații a fost Școala de Misiune din Sighetu Marmației. Cei mai mulți dintre dumneavoastră ați auzit probabil de Tabăra din Sighet, tabără începută în urmă cu multă vreme de fratele Tom Gentry. Fără să exagerez pot spune că această tabără a fost prima din România de acest fel, iar de-a lungul anilor multe alte tabere au preluat ideea.
Școala de Misiune din Sighet a jucat un rol extrem de important în viața mea și a soției mele. Tot fără să exagerez pot spune că nu aș fi aici astăzi dacă aș fi ales altfel în vara anului 2003. A fost o perioadă grea din viața mea, iar unii frați și surori din Baia Mare poate încă mai țin minte. Am fost pe punctul să fac o alegere greșită, alegere care sunt sigur că mi-ar fi fost distrus viața. Astăzi, probabil aș fi un tânăr distrus, chiar într-o închisoare. Doar Domnul a avut milă de mine.
În vara anului 2003, am fost în tabăra din Sighet, în cele două săptămâni de creștere spirituală. Viața mea nu a avut atunci nevoie de creștere, ci de o zguduire puternică. Nu eram eu marele (sau micul) pocăit care încerca să crească, ci eram un ratat în devenire. Am plecat la Sighet nu ca să învăț din Cuvânt, ci ca să scap de biserică, de părinți, de oamenii care defapt îmi voiau binele.
În acele două săptămâni Dumnezeu m-a liniștit și mi-a vorbit într-un mod în care nu am putut să nu răspund. Zguduirea de care am avut nevoie s-a întâmplat, și din băiatul care plănuia să fugă cu o fată în străinătate, am ajuns unul care s-a înscris la Școala Biblică. Wow! Nici astăzi nu îmi dau seama exact ce s-a întâmplat, însă știu fără nici o urmă de îndoială că Dumnezeu mi-a condus pașii.
Școala de Misiune din Sighet nu este mare sau foarte cunoscută, însă acolo am găsit ceva ce probabil nici o altă școală de teologie din țară nu are: foarte mult accent pe partea practică, și profesori cu picioarele pe pământ.
De la mersuri pe jos în satele din apropiere pentru a împărți tractate până la curățatul zăpezii, de la evanghelizare de la ușă la ușă și până la misiuni în toată țara, Școla din Sighet m-a pregătit pentru ceea ce viața urma să îmi aducă. Bineînțeles, nu a lipsit partea teoretică, cursuri extrem de folositoare chiar și după mai bine de 10 ani. Noul și Vechiul Testament, Evanghelizare personală, cursuri de bucătărie sau tâmplărie sunt doar câteva din aceste exemple.
În fiecare an, o generație absolvește și una nouă începe. Ca și în orice lucru bun și folositor în lucrarea lui Dumnezeu, nici aici nu se înghesuie lumea, în special tinerii creștini. În ziua de astăzi, prioritățile sunt altele și tinerii din biserici aleg Spania, Anglia, America sau poate o profesie sau o carieră. Aceste lucruri sunt bune și importante, însă nu la fel de importante precum împlinirea Marii Trimiteri, iar la Școala de Misiune din Sighet exact acest lucru este accentuat.
Și anul acesta se fac înscrieri la Școala de Misiune din Sighetu Marmației pentru diferite programe care durează între 1 și 3 ani. Programul adresat în special fetelor, Lucrarea cu Copii, durează 1 an. Educația Creștină, program simplu de pregătire pentru lucrare, durează doar 2 ani, iar programul de Misiune, special pregătit pentru cei care vor să facă misiune internă sau externă, durează 3 ani.
Condițiile de admitere sunt ușor de împlinit și sunt făcute astfel încât oricine cu o inimă pentru lucrare să poată să vină.
Foarte important, cursurile, cazarea și masa sunt gratuite prin harul lui Dumnezeu.
Dacă citiți acest blog și sunteți sau cunoașteți tineri creștini care își caută rostul în această lume, sfatul meu este să le spuneți desprea această Școală. Eu unul nu îmi pot imagina 3 ani mai bine investiți decât pregătindu-mă pentru o viață de lucrare.
Nimeni să nu- ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi:în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
(1 Timotei 4:12)
“Când lucrezi pentru Dumnezeu, poate salariul nu-ţi va fi prea grozav, însă nimic nu se poate compara cu pensia”
AnonimUn verset care mi se aplică mie:
Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m’a întărit, că m’a socotit vrednic de încredere, şi m’a pus în slujba Lui, măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor.
(1 Timotei 1:12-13)
