Crăciunul a trecut, iar cu ajutorul fraților și a surorilor care sponsorizează acești copii am reușit să le cumpărăm câteva cadouri despre care am discutat mai în detaliu în acest articol: Crăciun 2013. Totuși, două persoane s-au decis să le trimită cadouri, însă din pricina Sărbătorilor, acestea au ajuns la noi abia acum.
Astăzi am plecat în Kachere dis-de-dimineață, unde am vizitat familia Menyakanayi, după care m-am întâlnit la biserică cu restul copiilor orfani.
Bucuria a fost enorm de mare, mai ales pentru că nimeni nu se aștepta să mai primească ceva. Jucăriile și hainele pe care copiii le-au primit sunt noi-nouțe, sau aproape noi, și sunt de o calitate mult mai bună decât orice găsim aici în Malawi. Pe lângă acestea, copiii s-au mai bucurat și de câteva dulciuri specifice acestor Sărbători, iar la sfârșit toată lumea a plecat acasă cu zâmbetul pe buze, inclusiv noi!
Familia Menyakanayi a fost prima vizitată, deoarece pentru ei am avut ceva mai special. Dacă ne citiți blogul, atunci cu siguranță știți că această familie este extrem de săracă și cu foarte multe nevoi. Slavă lui Dumnezeu că de acum se vor putea bucura de ceea ce au primit. Vreau să vă aduc aminte că toată familia Menyakanayi vine la biserică în mod regulat, și pentru acest lucru Domnul merită să fie slăvit.
Nici unul dintre copii nu au văzut în viața lor un sac de dormit, de aceea a trebuit să le demonstrez eu cum să îi folosească. Acești saci vor fi extrem de folositori, deoarece îi vor proteja pe copii de frigul care se trage din pământ, sau de umezeala specifică sezonului ploios. Rogojina pe care o vedeți în poză este “patul” în care acești copilași dorm în fiecare noapte, de cele mai multe ori fără să aibă nimic cu ce să se învelească.
Așa cum era de așteptat, am avut și câteva fețe mai triste, în special această fetiță care a plâns cu foc, deoarece și ea voia un sac de dormit. Este de înțeles că nu îi putem ajuta la fel pe toți copiii din sat, însă ea este un caz special, și a primit și ea o jucărie mai mică.
După ce am terminat la casa familiei Menyakanayi, am mers la biserică și acolo am împărțit restul hainelor, jucăriilor și dulciurilor la toți orfanii prezenți. La fel ca și în cazul fraților Menyakanayi, și bucuria acestor copii a fost mare, deoarece lucrurile pe care le-au primit au fost frumoase, noi și neașteptate.
Nici aici nu am scăpat de mici curioși care au stat afară și au admirat jucăriile primite de orfani. Într-un pachet am avut 150 de soldați din plastic, așa că am decis ca să le dăm și celor care stăteau afară, câte un soldat la fiecare copil. Gestul nostru a fost bine primit, și copiii ne-au mulțumit la sfârșit prin bucuria lor.
Restul pozelor de mai jos sunt, din nou, cu copiii orfani.
Trebuie să menționez că doar 2 din cei 3 frați Menyakanayi sunt adoptați de cei care ne-au trimis cadourile, însă toți 3 au primit ceva consistent, astfel încât să nu fie probleme și gelozie în familie.
Restul copiilor au primit ceva mai puțin decât familia Menyakanayi, astfel încât să nu fie gelozie între copiii orfani.
Mulțumim, pe această cale, lui G.D. și L.C. pentru cadourile trimise, și pentru că ne-au permis să le împărțim tuturor copiilor, astfel încât toți să fie bucuroși. Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească!
Dacă ne urmăriți pe Facebook, atunci probabil deja știți că pe 25 Decembrie, tocmai în ziua de Crăciun, undeva la ora 14:00, am avut un musafir nepoftit care s-a decis să își facă propriul cadou.
Deși aceasta nu este prima dată când am fost atacați, totuși niciodată nu s-a mai întâmplat ca să fie în timpul zilei.
Fără ca să vă obosesc cu întreaga poveste, hoțul a reușit să pună mâna pe câteva obiecte care nu au prea mare valoare, însă paznicul nostru l-a văzut. Împreună cu Stanley, amândoi au fugit după hoț care între timp a lăsat tot ceea ce luase cu el. Nu au reușit să îl prindă atunci, însă astăzi, 27 Decembrie, situația s-a schimbat în defavoarea lui.
Același paznic se îndrepta dis-de-dimineață astăzi către casa lui, când l-a zărit pe hoț stând în pragul casei pe care o închiriase. Surprins că hoțul locuiește în același sat cu el, s-a dus imediat la șeful satului, și împreună cu toții l-au prins și l-au adus la poliție.
De aici lucrurile au mers mai rău pentru el, și asta din pricina faptului că el are deja antecedente. Conform unor ofițeri, bărbatul din imagine a fost eliberat din închisoare abia acum 4 luni după ce a servit 10 ani de închisoare pentru tâlhărie.
Se pare că închisoarea nu l-a schimbat, iar de Luni se va întoarce acolo.
Hoții prinși în Malawi nu sunt tratați precum hoții prinși în alte locuri. Africanii sunt extrem de violenți atunci când cineva fură de la unul de-al lor. Toți africanii sunt săraci, iar viața lor este una inter-dependentă; toți suferă împreună, toți se bucură împreună. Dacă un african fură de la un alt african, gestul este înțeles ca fiind cea mai urâtă formă de nepăsare față de sărăcia celuilalt. Am văzut hoți prinși și bătuți până la sânge, iar de alte ori chiar omorâți. În capitală, chiar anul acesta, un astfel de hoț a fost ars de viu în public, chiar în stradă!
Interesant este că, în ciuda a tot ceea ce am spus mai sus, a fura de la un om alb nu este o crimă chiar așa de mare. Un prieten alb a dus la un moment dat un astfel de hoț la poliție, iar acesta a fost eliberat după mai puțin de 1 oră. Mentalitatea lor este că omul fură de la un bogat (!!!) pentru că îi este foame, de aceea crima lui nu poate fi pedepsită.
În cazul nostru, situația este diferită; chiar dacă hoțul a venit pe proprietatea noastră, totuși Stanley l-a dus la poliție, iar hoțul a fost tratat … ca și un hoț.
Mie îmi pare rău că s-a ajuns în acest punct, însă este clar că acest bărbat nu s-a schimbat, iar locul lui este încă în închisoare. Sper totuși să îl găsesc acolo data viitoare când voi merge să predic, și chiar voi încerca să vorbesc personal cu el; vreau să știe că l-am iertat, dar vreau mai mult să știe că Domnul Isus L-a iertat acum 2000+ ani. Dacă sistemul din penitenciare nu l-a reformat (și nici nu cred că îl poate), Dumnezeu poate să îi schimbe viața pentru veșnicie.
Pe această cale vă rog să vă rugați pentru el și pentru ca Dumnezeu să lucreze în inima lui chiar începând de astăzi. Rugați-vă ca să am oportunitatea să îl întâlnesc, deoarece sunt aproximativ 3000 bărbați în Închisoarea de Maximă Securitate din Zomba, și nu toți au acces liber tot timpul.
Facă-se voia lui Dumnezeu și totul să fie spre gloria Lui!
Pentru că am primit câteva mesaje în care am fost întrebat cu privire la modul în care noi ne-am petrecut Crăciunul în acest an, m-am decis să scriu acest articol în care să prezint punctele principale, câteva poze și la sfârșit un filmuleț.
21 Decembrie Pentru noi, Crăciunul a început pe 21 Decembrie, când împreună cu buni prieteni de-ai noștrii din Mapanga, Blantyre, ne-am întâlnit la o părtășie de Crăciun. Toți cei prezenți sunt frați misionari, și împreună cu ei L-am glorificat pe Dumnezeu și I-am mulțumit pentru Darul cel mai prețios trimis pentru noi, oamenii: Isus Cristos.
Mulțumim Domnului pentru prietenii adevărați pe care ni i-a dat aici în Malawi, dar și pentru cei falși care ne-au învățat să fim mai înțelepți și să iertăm mai mult. Mulțumim și pentru dușmani (da, avem dușmani), pentru că prin ei putem să ascultăm porunca Domnului Isus să ne iubim vrăjmașii 🙂
22 Decembrie Duminică am fost în Kachere, unde am predicat un mesaj cu privire la semnificația Crăciunului (a Nașterii Domnului Isus) pentru noi. Acesta nu a fost primul meu mesaj de Crăciun; pe 15 Decembrie am fost rugat să predic de Crăciun în Muheriwa, Machinga, iar Vineri, 20 Decembrie, am predicat cu privire la același subiect și în închisoarea de maximă securitate din Zomba.
Duminica care urmează, pe 29 Decembrie, am onoarea de a avea ultimul mesaj din an, dar și de Crăciun, și în biserica baptistă “Harul” din Zomba, biserică unde Sangwani este membru.
După serviciul din biserică, împreună cu familia lui Stanley ne-am bucurat la un restaurant local, Sangalalani!
Mulțumim Domnului pentru Stanley și familia lui. S-a dovedit a fi un frate extrem de credincios Domnului și lucrării noastre, nu neaparat pentru bani, ci pentru că crede în ceea ce facem. Când am fost în România data trecută, au fost unii “prieteni” care au încercat să îl atragă la ei cu bani mai mulți și alte promisiuni, însă ei nu au înțeles niciodată că inima lui Stanley nu va putea fi niciodată cumpărată cu … bani!
24 Decembrie Dis-de-dimineață ne-am apucat de treabă și am pregătit cadourile pentru orfanii din Kachere, precum și pentru toți cei care sunt implicați într-un fel sau altul în lucrarea respectivă.
Puțin înainte de prânz am ajuns în Kachere, unde i-am găsit pe aproape toți copiii de care avem grijă. Prin harul și bunătatea lui Dumnezeu, El a pregătit câteva lucruri necesare pentru acești copii, iar cadourile au fost astfel extrem de bine primite.
Pentru că lucrarea cu acești copii este dusă pe umeri și de o echipă de frați și surori din acest sat, și bucătăresele, învățătoarele și familia păstorului au primit câte ceva.
La sfârșit, le-am avut în vedere și pe cele 4 surori văduve și bătrâne ale bisericii; bucuria de pe fețele lor nu poate fi exprimată în totalitate nici măcar prin aceste poze, cu atât mai puțin prin cuvintele mele.
După ce am terminat în Kachere, a urmat o altă lucrare și un alt fel de cadou. Dacă în Kachere am dat resurse și materiale de tot felul, în satul Ntyia II am avut ca și cadou … cunoștință sau informație!
Citeam într-o carte care descrie partea financiară a sistemului African, iar acolo autorul declara, pe bună dreptate, că în Vest (Europa, America, etc) oamenii împart cu drag informația, însă țin pentru sine resursele. În Africa, pe de altă parte, resursele sunt împărțite repede, însă de foarte mult ori informația este ținută cu mare preț. Femeilor din Ntyia II le-am dat tocmai ceea ce alții din Malawi nu le-ar da niciodată: informație și cunoștință cu privire la construirea cuptoarelor eficiente. Un proiect asemănător am început și în Kachere în urmă cu ceva vreme.
Astfel, împreună cu Stanley, toată familia am mers în Ntyia II, la casa șefului satului care se întâmplă să fie tocmai mama lui Stanley. Acolo am împărtășit câteva avantaje ale acestor cuptoare eficiente, însă și dezavantaje ale sistemului african cu foc deschis și 3 pietre. Noi am considerat această informație a fi un cadou important pentru aceste femei, deoarece ele sunt acelea care poartă de cele mai multe ori greul întregii familii.
Dacă proiectul va continua, rămâne să vedem în viitor. Mai muți factori pot afecta acest lucru: oamenii nu au înțeles sau nu cred în avantajele descrise; oamenii nu au bunăvoința să își schimbe obiceiurile vechi de generații; unii sau alții vor încerca să pună bețe în roate, deoarece cel rău nu îi vrea pe oameni să gândească sau să se schimbe.
25 Decembrie Ieri fetele s-au bucurat de câteva cadouri pe care le-au găsit sub bradul de plastic, iar după masă ne-am întâlnit cu o altă familie de misionari, prieteni de-ai noștrii de aici din Zomba, și am avut părtășie la restaurantul Ku Chawe Inn, unde ne-am bucurat și de un bufet.
Astăzi, 26 Decembrie, trebuie să dau o fugă până la aeroportul din Blantyre (aprox. 90 km distanță). Două familii din Anglia au trimis câteva cadouri pentru copiii orfani, iar ele au ajuns abia ieri.
Așa cum am menționat deja, pe 29 Decembrie voi fi în biserica baptistă din Zomba.
Per ansamblu, acest Crăciun a fost unul destul de liniștit, însă plin de bucurii și împliniri. Ne-am readus aminte de Domnul Isus Cristos, El este darul cel mai de seamă dat întregii omeniri. Nimic altceva nu contează, și nimic nu ar avea rost dacă nu ar fi El. Până și cuvântul “Christmas” din limba engleză nu ar exista fără Christ (Cristos).
Ieri mă gândeam și la cardul din partea familiei noastre, card pe care l-am pregătit și trimis între timp. Am văzut pe Facebook sau pe alte medii de socializare fel de fel de versete folosite ca și motto, și m-am tot gândit ce anume să folosesc și eu.
Ceea ce Domnul mi-a pus pe inimă este binecunoscutul verset din Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“. Deși foarte puțini dintre noi am folosi acest verset ca și motto, totuși el conține însăși esența și semnificația Crăciunului: Domnul Isus a venit ca să ne fie Calea către cer!
La sfârșit, vă mulțumim tuturor celor care ați fost parte, într-un fel sau altul, în aceste ultime zile ale acestui an. Rugăciunile dumneavoastră ne-au susținut și ne vor susține în continuare.
Mulțumim tuturor celor care ați trimis bani pentru cadouri. Vă asigurăm că toți cei care le-au primit s-au bucurat și au slăvit pe Dumnezeu.
Mulțumim fratelui care sponsorizează cele necesare pentru văduvele bătrâne din biserică. În ultimele luni am pus bani deoparte, astfel încât acum toate 4 să primească ceva consistent.
Așa cum am promis și în la începutul acestui articol, am făcut și un scurt filmuleț care arată doar ziua de 24 Decembrie:
Vă dorim și noi un Crăciun Fericit și fie ca bucuria Nașterii Domnului Isus să rămână în inimile dumneavoastră în tot anul 2014.
Niciodată nu mi-a plăcut când unii și alții criticau o versiune sau alta a Bibliei, și o desconsiderau din pricina unor greșeli care poate nu afectau deloc esența mesajului din textul respectiv. Am asistat la multe discuții în contradictoriu cu privire la care versiune a Bibliei este bună, iar încredințarea mea este că de cele mai multe ori oamenii judecă lucrurile din punct de vedere emoțional și nu neaparat rațional. O altă explicație ar fi tradiția.
Deși și eu aleg să folosesc Dumitru Cornilescu în România, totuși nu aș merge până acolo încât să declar că nici o altă versiune revizuită nu este bună. Totodată, nici nu sunt deacord cu cei care merg în cealaltă extremă, spunând că o ediție veche folosită de părinții noștri nu mai este bună.
Într-o cu totul altă tabără sunt cei care cred și declară (chiar dacă nu cu voce tare), că doar ei au Biblia originală și restul lumii au traduceri sau versiuni mai mult sau mai puțin asemenea originalului. Mă dezgustă nivelul ridicat de mândrie pe care acești cre(ș)tini îl demonstrează atunci când se pun mai presus decât restul lumii. Misionar fiind, cred că această lume are nevoie de Evanghelie, de Vestea Bună, mai mult decât o altă traducere sau ediție, cică “conform originalului”.
Sunt cu totul pentru revizuiri și pentru editări ale versiunilor existente, mai ales atunci când sunt găsite mici sau mari greșeli, sau atunci când se folosește un limbaj care nu mai este recunoscut de generația actuală, iar în articolul de față voi vorbi despre câteva din aceste greșeli găsite în Biblia din limba chichewa, Biblie folosită de aproape toate bisericile creștine din Malawi.
Înainte să merg mai departe, vreau să clarific un lucru: Biblia din Malawi este Cuvântul lui Dumnezeu. Personal, am văzut de multe ori oameni care au fost atinși de Cuvântul lui Dumnezeu, iar în lucrarea noastră cu copiii am văzut vieți schimbate pentru veșnicie. Este clar că Dumnezeu lucrează, iar Cuvântul Său este viu!
Ceea ce nu mă impresionează, însă, sunt greșelile lăsate cu voia în ediția actuală a Bibliei. În 2009 – 2010, împreună cu fratele Tom, am avut ocazia să ne întâlnim de câteva ori cu un frate care era misionar în capitala țării, Lilongwe. Fratele acesta american a avut, și probabil încă are, o dorință puternică ca să editeze Biblia din Malawi, mai ales în locurile unde greșelile sunt cel puțin batjocoritoare la adresa Cuvântului lui Dumnezeu. Fratele respectiv s-a întâlnit pe parcursul a 6 luni cu membrii ai Societății Biblice din Malawi, societate care are dreptul de a tipări și vinde Biblia în această țară. Dorința dânsului a fost ca să îi ajute cu editarea greșelilor, însă la un moment dat cei din conducere i-au spus răspicat că acest lucru nu se va întâmpla.
Actualmente în Malawi sunt două traduceri importante ale Bibliei: Buku Lopatulika (tradusă în Noul Testament în 1906, și în format complet în 1922), care folosește un limbaj vechi, și Buku Loyera (terminată după 1990), care folosește un limbaj contemporan. Buku Lopatulika, pentru Malawieni, este ceea ce Dumitru Cornilescu este pentru Români și KJV pentru americani. Buku Loyera, pe de altă parte, este mai greu acceptată, și poate fi comparată cu Noua Traducere Românească sau cu Fidela (care după părerea mea este o altă batjocură adusă Bibliei în limba română).
Iată un verset pe care îl găsim în Evanghelia după Matei, capitolul 4 și versetul 5:
“Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe straşina Templului“
Cornilescu.
Matei 4 începe cu binecunoscutul pasaj în care Domnul Isus este ispitit de cel rău. Prima ispită are de-aface cu hrana, în contextul în care Domnul Isus era flămând după postul de 40 de zile și 40 de nopți. A doua ispită, versetele 5-7, are de-aface cu partea spirituală, cu încrederea în Tatăl (Psalm 91:11-12). Diavolul îL duce pe Domnul Isus pe acoperișul Templului, de unde îi cere să sară pentru a-Și demonstra încrederea în Tatăl și dumnezeirea. În limba română și în limba engleză (singurele pe care eu le înțeleg), versetul este cât se poate de clar și chiar și un copil mic poate să înțeleagă. În limba chichewa, pe de altă parte, versetul acesta nu doar că nu are nici un sens, ci chiar este batjocoritor:
“Pamenepo mdierekezi anamuka naye ku mzinda woyera; namuika Iye
pamwamba pa cimbudzi ca Kachisi“,
Buku Lopatulika, 2009.
Literal, versetul ar putea fi tradus cam așa:
“Atunci diavolul L-a dus în orașul sfânt; L-a așezat sus, la toaleta Templului“. Traducătorii Bibliei nu au făcut diferența dintre “streașină” sau acoperiș și “toaletă”, reușind nu doar să provoace confuzie în rândul celor care citesc, ba chiar să aducă o pricină de batjocură.
Iată același verset în câteva versiuni din limba engleză:
“Then the devil taketh him up into the holy city, and setteth him on a pinnacle of the temple” King James Version.
“Then the devil took him to the holy city and set him on the pinnacle of the temple“, English Standard Version.
De ce nu, iată și versiunea Fidela:
“Atunci diavolul l-a luat sus în sfânta cetate şi l-a aşezat pe un turn al templului.“, Fidela.
Așa cum spuneam, chiar și un copil mic poate să înțeleagă locația unde Domnul Isus a fost dus, pe acoperișul templului, în văzul tuturor oamenilor și la înălțime. Totuși, în limba chichewa, textul ne arată că Domnul Isus ar fi fost dus la toaleta care era amplasată pe Templu?!? Versetul nu are nici un sens, deoarece nimeni nu pune toalete deasupra caselor, cu atât mai puțin desupra Templului. Îmi este teamă de ceea ce un creștin nou poate să înțeleagă din acest text. Dacă Domnul Isus a fost dus la toaletă, atunci unde putem să înțelegem că a fost ispitit să Se arunce?!?
Probabil că vă întrebați dacă acest verset nu a fost observat înainte și de ce nu a fost corectat? Poate unii dintre dumneavoastră veți crede că el va fi corectat într-o versiune următoare. Adevărul dureros este că acest verset A FOST observat chiar de către Societatea Biblică, însă nu s-a dorit corectarea.
Buku Lopatulika a fost inițial tradusă doar în Noul Testament, în anul 1906, și a fost tipărită de Societatea Biblică Scoțiană și Societatea Biblică a Angliei. În 1922 s-a completat întreaga Biblie, tot atunci fiind publicată prima versiune. În 1936 a apărut prima ediție reviziuită ortografic, și apoi încă una în 1966, 30 de ani mai târziu. În 1992 Buku Lopatulika a fost tipărită în format mare. Ediția pe care eu o am a fost publicată în 2009, folosind versiunea din 1992.
Întrebarea este, cum nu a observat nimeni o așa de mare greșeală timp de aproape 108 ani? Oare nimeni din Societatea Biblică din Malawi nu a citit măcar o dată Matei 4?
Iată același verset găsit în Noul Testament, ediția 1906, prima ediție și prima traducere din limba chichewa:
“Pamenepo Mdierekezi anamtenga Iye ku mzinda woyera;
namuika Iye pamwamba pa chimbudzi cha kachisi“,
Observați același cuvânt, chimbudzi?
Iată ceea ce dicționarul “Chichewa/Chinyanja – English, ediția 2, Steven Paas, 2010” spune:
chimbudzizi- 1. toilet; chimbudzi cha panja = outside toilet/ public toilet; kupita ku chimbudzi/ kuchita chimbudzi = going to the toilet/ defecating; 2. lavatory; 3. latrine; 4. loo; 5. stools; 6. faeces; 7. bog
Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu înțelegeți engleză, iată traducerea și explicația în română:
chimbudzizi- 1. toaletă; chimbudzi cha panja = toaletă de afară/ WC public; kupita ku chimbudzi/ kuchita chimbudzi = a merge la toaletă/ defecare; 2. toaletă (lavatory scrie pe ușile toaletelor din avioane); 3. latrină; 4. toaletă (loo este un cuvânt englezesc vechi, origina exactă necunoscută, însă probabil preluat de la fracezii își aruncau excrementele de la fereastră și strigau: “Gardez l’eau” adică, “Atenție la apă”. O altă teorie spune că unii europeni obișnuiau să spună “Camera 100” când se refereau la toaletă, iar de la numerele 1, 0, 0 s-au preluat literele L, O, O. ); 5. scaune. (expresia folosită și de doctori atunci când fac referire la materiile fecale) 6. materii fecale. 7. toaletă. (literal, bog înseamnă mlaștină, sau o acumulare de materie moartă, însă britancii folosesc acest cuvânt și când fac referire la toaletă. Jargon).
Sunt sigur că aproape orice traducere a Bibliei conține măcar o greșeală, dacă nu mai multe, și de cele mai multe ori greșelile sunt atât de mici încât pur și simplu nu afectează deloc înțelesul textului respectiv. Chiar dacă o greșeală majoră apare într-o ediție, ea este corectată imediat într-o ediție ulterioară, însă nicidecum trecută cu vederea timp de 100 de ani.
Problema e și mai mare, deoarece această greșeală nu este singura. În Plângerile lui Ieremia, 5:17-18, profetul declară: “Dacă ne doare inima, dacă ni s’au întunecat ochii, este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el“. În Biblia locală, versetul 17 este schimbat; în loc de “întunecat”, apare din nou cuvântul “WC”, și vă las pe dumneavoastră să îi deduceți sensul. În alte pasaje din Noul Testament, versete întregi lipsesc cu desăvârșire, până acolo încât după versetul 15 urmează versetul 17!!! În 1 Ioan lipsesc părți din versete, părți care sunt destul de importante credinței creștine.
Vreau să închei această critică prin a vă prezenta un citat cu care eu sunt în totalitate deacord:
„Noi afirmăm că inspiraţia, strict vorbind, se aplică doar textului autografic al Scripturii care, prin providenţa lui Dumnezeu, poate fi confirmat prin manuscrisele disponibile cu mare precizie. De asemenea, afirmăm că traducerilor şi copiile Scripturilor reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu în măsura în care acestea reprezintă cu fidelitate originalul. Negăm, astfel, că lipsa textelor autografice afectează vreun element esenţial al credinţei creştine. Negăm, de asemenea, că această absenţă determină ca afirmarea ineranţei Bibliei să fie invalidă şi irelevantă.”
(Declaraţia de la Chicago privind ineranţa Bibliei, 1978; citat preluat din cartea O singură credinţă, de J.I. Packer şi Thomas C. Oden, publicată la Oradea de Editura Casa Cărţii în 2008, p. 45)
Cunosc o echipă de frați, aici în Malawi, care lucrează la corectarea acestor greșeli, astfel încât poporul Malawian să aibă o traducere vrednică de Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum a fost inspirat El în original. Frații nu rescriu Biblia, și nu lucrează la o traducere după engleză, ci pur și simplu doresc să editeze versiunea actuală, modificând acolo unde trebuie să fie modificat.
Sub nici o formă nu este locul meu ca să spun că Biblia din Malawi este greșită; Cuvântul lui Dumnezeu este și va rămâne pentru veșnicie neschimbat. Problema din Malawi este că acei traducători au lucrat probabil fără binecuvântarea lui Dumnezeu, iar cei care astăzi au puterea să facă schimbările necesare sunt mai degrabă interesați de buzunarul lor. Cel rău râde și își bate joc de faptul că Biblia folosită în biserici conține greșeli atât de grave. Mulți frați și surori trăiesc probabil în confuzie cu privire la anumite aspecte ale lucrării Domnului Isus, doar pentru că textul lor nu este clar.
Mi s-a întâmplat chiar și mie să predic dintr-un text, și Stanley să îmi spună, în fața întregii biserici, că versetul din chichewa spune altceva sau chiar lipsește. Pentru a “clarifica” sau mai bine zis calma situația, la un moment Stanley a spus că “Biblia albilor conține un verset în plus” în textul respectiv. Deși comparată cu Biblia din chichewa, Biblia noastră are acel verset în plus, adevărul este că Biblia din chichewa are un verset în minus. Oricum am pune problema, oamenii vor fi derutați, iar mânia mea este către cel rău care râde și își bate joc de Cuvânt, de creștini și de Dumnezeu.
Suntem în luna Decembrie, la începutul unei perioade foarte grele pentru mulți oameni din Malawi, deoarece recolta de anul acesta este pe sfârșite sau chiar s-a sfârșit deja. Oamenii au început abia acum să planteze, iar acest lucru înseamnă că foametea va continua până undeva în Martie 2014, la următoarea recoltă.
Această situație nu este nouă, ea se repetă aproape în fiecare an, și foarte mulți oameni mor în această perioadă a anului.
În luna trecută, Noiembrie, am întâlnit primii oameni în Kachere care mâncau doar fructe mango verzi, fierte. Astăzi am citit în ziar că mulți oameni au mers mai departe, și au început să caute rădăcini sălbatice în păduri pe care apoi le vor găti în diferite feluri, astfel încât să mai poată avea o masă.
Așa cum bine știți, mâncarea de bază în Malawi este mămăliga; ei bine, în această perioadă, mulți se hrănesc cu pleava care rămâne la moară. Situația nu este una deloc ușoară, iar inima noastră este întristată. Vă asigur că nu ne este ușor să vedem așa de mulți oameni suferind de foame, mai ales atunci când știm că nu vom putea niciodată să îi ajutăm pe toți.
Dăm slavă Domnului pentru fiecare dintre dumneavoastră care sunteți implicați, într-un fel sau altul, în lucrarea cu copiii orfani. Fără ajutorul dumneavoastră, acești copii ar mânca rădăcini sau frunze, precum mulți alții ca și ei. Nu îi putem ajuta pe toți oamenii, acest lucru este clar, însă putem să îi ajutăm pe acești orfani, și acest lucru contează! Domnul să vă binecuvânteze.
Atașat acestei postări este o poză făcută unui articol din ziarul de astăzi, care vorbește mai în detaliu despre ceea ce v-am scris mai sus. Conform articolului, o familie de 6 membrii ar avea nevoie de peste 60,000 MWK (aprox. 460 lei) pe lună, și asta doar pentru strictul necesar: porumb, măcinatul la moară, pește uscat și ulei de gătit. Imaginați-vă viața unei familii care trăiește cu echivalentul a 25 lei pe lună.
În perioada imediat următoare, Ianuarie – Martie, se estimează că aproximativ 1,8 milioane de oameni vor avea nevoie urgentă de ajutor. Aceste 3 luni sunt cele mai dificile.
Sâmbătă seara am primit trista veste că Amos Clement, un adult de care aveam grijă în Kachere, a plecat la Domnul. Ieri, duminică, a avut loc înmormântarea.
Amos a avut 28 de ani, și a suferit toată viața lui din cauza problemelor mentale și fizice. Așa cum vă spuneam și cu altă ocazie, Amos nu era în stare să lege două cuvinte sau să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Societatea l-a marginalizat, iar fratele lui mai mare l-a închis într-un fel de coteț pentru animale, din care îl scotea rar, și atunci sub strictă supraveghere.
Amos nu era în stare nici să umble, ci se târa pe genunchi iar din pricina deficiențelor mentale era tot timpul în pericolul de a se accidenta.
Sper și cred că Amos este acum în cer, unde umblă, vorbește și îL glorifică pe Dumnezeu. Din toate punctele de vedere, Amos este într-un loc mult mai bun.
“Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într’un sat. Şi o femeie, numită Marta, L- a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s’a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I- a zis:„Doamne, nu- Ţi pasă că soru- mea m’a lăsat să slujesc singură? Zi- i dar să- mi ajute. “ Drept răspuns, Isus i- a zis:„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi- a ales partea cea bună, care nu i se va lua” Luca 10:38-42
În zilele acestea citesc o carte intitulată “Worship” (Închinare), scrisă de binecunoscutul autor John MacArthur. Cred din toată inima că Dumnezeu a lucrat prin frații musafiri pe care i-am avut, deoarece știu că acest domeniu – închinarea – este unul la care am nevoie să fiu atent în viața mea.
Pasajul pe care l-am prezentat mai sus, din Luca 10, este unul cunoscut de noi toți. Aici le vedem pe cele două surori, Maria și Marta, active în slujba Domnului Isus. Marta, ne spune Biblia, era cu slujirea, pe când Maria a ales închinarea. Foarte interesant este modul în care Isus a privit slujba celor două surori. Pentru El, închinarea este acel singur lucru “care trebuiește“, “partea cea bună“. Este clar faptul că închinarea este prioritară în ochii lui Dumnezeu, și ar trebui să fie la fel și în ochii și viața noastră. Închinarea este punctul central în voia lui Dumnezeu.
Un alt pasaj pe care trebuie să îl luăm în considerare este acesta:
“Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I- au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I- a şters picioarele cu părul ei; şi s’a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să- L vîndă, a zis: „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor? “ Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis:„Lasă- o în pace; căci ea l- a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna” Ioan 12:1-8
Din nou, Marta era ocupată cu slujirea și acțiunea cea mai importantă se întâmplă în viața Mariei. Aceasta și-a ales din nou partea cea mai bună în relație cu Domnul Isus, iar închinarea ei a fost pe deplin acceptată de Dumnezeu. Maria a înțeles și în această situație care sunt prioritățile.
Precum Iuda, mulți dintre noi – lucrătorii – suntem oameni pragmatici, oameni de acțiune. Precum Marta, suntem și noi atât de ocupați cu slujirea lui Dumnezeu, încât uităm să îL adorăm. Autorul cărții pe care o citesc declară, pe bună dreptate, că foarte mult din ceea ce se face astăzi în biserici (sau în lucrările creștine, aș adăuga eu) în Numele lui Isus, defapt îL dezonorează. Avem multe activități, și foarte puțină închinare. Creștinismul de astăzi are prea multe “Marta” și extrem de puține “Maria”.
Mă uit nu mai departe decât în propria viață și lucrare aici în Malawi. Fiecare zi nouă aduce noi oportunități și noi provocări. Mă trezesc dimineața devreme, și aproape imediat sunt plecat undeva sau sunt ocupat cu ceva. Doar ieri, spre exemplu, a trebuit să mă împart între două înmormântări (una în Kachere și una în Mpyupyu) și serviciul de biserică din Muheriwa unde eram deja programat. De multe ori nici nu am timp să servesc micul dejun, și totul în numele slujirii lui Dumnezeu. Sunt ca și Marta și, de foarte multe ori am simțit că nu mi-am ales partea cea mai bună.
Duhul Sfânt mi-a vorbit prin Cuvânt de foarte multe ori cu privire la acest subiect. M-am simțit și eu de multe ori cercetat citind pasajul din Matei 7:22-29.
Fiecare dintre noi, creștinii, și în special cei care suntem chemați la o slujire permanentă, trebuie să ne analizăm bine viața și lucrarea. Trebuie să avem grijă să nu punem activitatea mai presus decât relația personală cu El. Trebuie să învățăm să dăm prioritate închinării, adorării la picioarele lui Isus.
Două întrebări:
Care sunt lucrurile din viața noastră care ne distrag atenția de la închinarea înaintea lui Dumnezeu?
Cum poate trăirea de zi cu zi sau lucrarea noastră creștină sta în calea închinării adevărate?
Ultimele noutăți cu privire la clădirea copiilor orfani și malnutriți din Kachere le-am postat în Octombrie, iar atunci vă spuneam că 1 m din clădire a fost construit. De atunci lucrarea a mers înainte, și acum vin să vă dau o veste bună: clădirea este gata în exterior, cel puțin în ceea ce privește construcția!!!
Deși speram ca să fim complet gata, totuși sunt mulțumit că Dumnezeu a avut grijă de noi și ploile nu au venit înainte să punem acoperișul și să tencuim.
Avem în continuare nevoie de rugăciunile dumneavoastră, de aceea vă îndemnăm să fiți parte a lucrării din Malawi mijlocind pentru noi și pentru ceea ce face pentru Dumnezeu!
Astăzi a fost bucurie mare în casa familiei Menyakanayi, și acest lucru deoarece luna aceasta a fost rândul lor ca să primească haine și papuci noi.
Cu ajutorul unei familii din România, noi am început un proiect în care vom cumpăra haine și papuci noi la toți copiii de care avem grijă în Kachere, prin rotație, astfel încât la fiecare să le vină rândul și fiecare dintre ei să se bucure.
Chisomo, Aubrey și Khulupirirani au fost la rând de această dată, și așa cum puteți vedea și în poze, garderoba lor a avut nevoie urgentă de lucruri noi. Împreună cu Stanley, azi le-am cumpărat tricouri, pantaloni scurți (în cazul băieților), rochițe (în cazul fetiței), și papuci noi.
În prima dintre poze îi puteți vedea pe cei 3 frați, cu hainele vechi și fără papuci, exact așa cum i-am găsit astăzi când am mers în sat. Menționez că am mers neanunțat.
În poza următoare îl vedeți pe Stanley distribuind hainele și papucii, și mai apoi pe fiecare dintre copii ținându-și hainele în mâini.
În poza următoare, îi vedeți pe copii îmbrăcați în noile haine și bucuria de pe fețele lor spune totul.
Mulțumim Domnului pentru purtarea lui de grijă. Activități ca și acestea îmi aduc mie personal foarte multă bucurie, deoarece văd bucuria și mai mare de pe fețele acestor copii. Mulțumim și familiei fratelui C.C. pentru implicarea financiară în acest proiect.
Zilele acestea am avut ceva de lucru aici la casa misiunii, și avut nevoie de pietriș sau piatră de carieră.
De mulți ani de zile deja știu cum se prelucrează pietrișul aici în Malawi, însă nu cred că am scris despre acest lucru până acum, când am avut nevoie să cumpăr.
Pentru foarte mulți bărbați, prelucrarea pietrișului este o muncă pe care o pot executa fără a avea nevoie de aprobări sau de prea multe cunoștințe în domeniu. Practic, oricine poate găsi un bolovan mare undeva pe marginea drumului, și de acolo până la un profit cinstit drumul este clar, dar anevoios, si asta deoarece efortul depus este foarte mare.
Așa cum vedeți și în pozele atașate acestui articol, acești bărbați stau toată ziua pe marginea drumului și folosind ciocane grele, ei sparg bucăți mari de piatră. Unul dintre ciocane era distrus la un capăt, și asta din pricina multor ani de folosință.
Aici în Malawi am văzut tot felul de îndeletniciri, unii prind pești, alții îi uscă și alții îi vând în piețe. Unii fac munci mai grele, precum munca cu ziua în grădini sau ferme, însă nu cred că vreo altă muncă este mai grea decât cea prezentată de mine aici.
La final, lucrul cel mai important este că profitul este unul cinstit, iar investiția este foarte mică.
.JPG)
.JPG)
