Înainte ca Domnul Isus să Se înalțe la cer, El a adresat ucenicilor următoarele cuvinte: ”Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). Cei mai mulți creștini o numesc ”Marea Trimitere”. Eu o numesc ”Ultima Poruncă”. Evanghelizarea, în viața creștinului, nu este o opțiune, ci o necesitate!
Mâine și poimâine, 14 și 15 octombrie, vom organiza două zile de tabără de evanghelizare în satul Muheriwa, iar pentru acest lucru avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră.
Satul este departe de orașul Zomba, de aceea va trebui să înnoptez acolo. Vom începe luni la ora 07:00 dimineața, și vom termina marți, la ora 16:00, după care ne vom întoarce acasă.
Tema taberei este: Cristos în noi. Nădejdea slavei. Versetul-cheie: Tit 2:11
În prima zi voi vorbi despre păcat, despre starea omului în fața lui Dumnezeu, apoi despre Dumnezeu și sfințenia Sa. În a doua zi voi recapitula rapid ceea ce am spus cu o zi în urmă, după care voi continua cu iertarea lui Dumnezeu, iadul și cerul, darul fără plată a lui Dumnezeu și, bineînțeles, cu o chemare!
Rugați-vă pentru putere și înțelepciune peste mine, peste învățătorii care vor preda lecțiile biblice și pentru toți liderii implicați într-un fel sau altul.
Rugați-vă pentru mântuirea acestor copii.
Rugați-vă și pentru Lita și fetele, care vor rămâne singure acasă două zile și o noapte.
La final, fie ca Numele lui Dumnezeu să fie glorificat.
Pe Aubrey M. vi l-am prezentat în luna Mai a anului acesta, atunci când ultimii copii au fost primiți în programul cu orfanii din Kachere, iar acum vă spun că el a fost ”adoptat” de către o soră româncă.
Aubrey este fratele mai mic al lui Khulupirirani, care a fost ”adoptat” și el cu doar câteva zile în urmă.
Acești doi copii sunt fără părinți și fără bunici, ei locuind doar cu un al treilea frate mai mare, singurul care muncește și face tot posibilul să îi întrețină. Situația lor este una extrem de dificilă, așa cum deja v-am prezentat-o aici, băiatul nu își știa nici măcar vârsta, și acest lucru deoarece nimeni niciodată nu i-a spus un ”La Mulți Ani” și nu i-a dat vreun cadou.
Păstorul bisericii din Kachere l-a întâlnit pe fratele lui mai mare în urmă cu ceva vreme, și de la el a aflat că Aubrey are ”aproximativ” 10 ani, însă nici el nu a fost 100% sigur.
Lucrul cel mai important acum este că Aubrey este parte a programului nostru din Kachere, iar dorința noastră este viața lui să fie schimbată înspre bine din toate punctele de vedere, mai ales pe plan spiritual.
După anunțul de ieri, cum că Khulupirirani Menyakanayi a fost ”adoptat”, iată că astăzi vă mai aduc o veste bună, și anume că încă un băiat v-a avea pe cineva căruia să îi pese de el, chiar dacă totul e de la distanță.
Da, și Yamikani a fost astăzi ”adoptat” de către o prietenă de-a familiei noastre, pe care am cunoscut-o cu mulți ani de zile în tabăra ”Speranță pentru Viitor”, din Sighetu Marmației.
Despre Yamikani am scris un articol destul de scurt cu ceva vreme în urmă, iar acum rămâne să mai completez faptul că el este un băiat foarte timid și cuminte, care nu crează probleme deloc.
Yamikani, 13 ani, este orfan de ambii părinți, însă acum cineva din România îl va ajuta și se va ruga în mod constant pentru el, și pentru mântuirea lui.
Vă readuc aminte de scopul final al lucrării noastre, nu doar din Kachere, ci din Malawi: gloria lui Dumnezeu. Nu pot să spun că reușim 100%, însă este dorința noastră puternică ca Domnul să fie glorificat prin TOT ceea ce facem aici în Malawi, în general, și în Kachere, în particular. Toată partea materială a lucrării noastre cu copiii orfani are scopul de a putea ajunge la adevărata nevoie a lor: salvarea sufletelor lor din iad. Domnul Isus a murit și pentru ei, iar El (Isus) îi merită și pe acești copilași. Dorința noastră este să îi aducem la El pe aceia pentru care S-a jertfit, iar Yamikani este și el inclus. Dumnezeu nu poate fi glorificat de oameni morți din punct de vedere spiritual, de aceea dorim ca Yamikani să ÎL primească pe Isus ca și Domnu și Mântuitor iar în felul acesta doar, Dumnezeu va putea să Își primească gloria pe care o merită.
Deși îi iubim mult pe acești copii, deși iubim enorm lucrarea pe care o facem, vrem ca scopul final să fie gloria lui Dumnezeu, deoarece pe El îL iubim cel mai mult.
Cu doar câteva zile în urmă vă spuneam povestea unei surori de-a noastre în credință, viața grea pe care dânsa a avut-o dar mai ales implicarea pe care o dorește, și iată că acum aceeași soră a început să ajute un copil orfan, și anume pe Khulupirirani Menyakanayi.
Pe Khulupirirani vi l-am prezentat cu ceva vreme în urmă, iar despre el și despre viața lui puteți citi mai multe pe aceea pagină: Khulupirirani Menyakanayi.
Cu această ocazie vă spun că au mai rămas doar 2 copii ”neadoptați”, din totalul de 26 de care avem momentan grijă în Kachere.
Pentru lista completă a copiilor orfani, vă rugăm să vizitați această pagină: Orfanii adoptați.
Domnu să o binecuvânteze pe sora noastră care a făcut și va face un sacrificiu destul de mare, astfel încât și acești copii să aibă parte dragoste și îngrijire.
Rugați-vă ca Domnul să continue să își reverse binecuvântările Lui peste lucrarea din Malawi!
”Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
Întrebarea din titlul acestui articol poate va uimi pe mulți dintre dumneavoastră, însă ea este una cât se poate de reală și cu care ne-am lovit de multe ori aici în Malawi. Am întâlnit străini, oameni albi, care se întrebau același lucru, dar am întâlnit și africani care trăiesc cu aceeași frică. Este oare Africa într-adevăr blestemată de Dumnezeu?
Întrebarea aceasta nu este nouă și nu a fost inventată de generația noastră. Atunci când englezii au cucerit Malawi, ei au luat sclavi de aici, iar pentru mulți pretextul a fost că rasa africană este blestemată de Dumnezeu, deci inferioară rasei caucaziene (albe).
Poate vă întrebați de unde au înțeles ei că Dumnezeu ar fi blestemat rasa africană, iar răspunsul este simplu: din Biblie, mai bine zi, dintr-o interpretare greșită a acesteia.
Pasajul cu pricina se găsește în Geneza 9, imediat după ce Noe și cei trei fii si săi au coborât din corabie, după ce apele potopului s-au retras.
Versetul 18 ne face cunoștință cu fiii lui Noe care au coborât din corabie: Sem, Ham și Iafet. Un lucru foarte interesant, și foarte des omis, este faptul că dintre toți fiii lui Noe, doar Ham avea copii în acel moment. Versetul 18 se termină cu expresia: ”Ham este tatăl lui Canaan”.
Trecem mai departe, iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Noe a sădit o vie, a băut vin, după care s-a îmbătat și s-a desbrăcat în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan (încă o dată, singurul cu copii în acel moment), face o greșeală fatală și se uită la goliciunea tatălui său. Sem și Iafet, pe de altă parte, merg cu capul întors, îl acoperă pe Noe cu o manta însă fără ca să se uite la goliciunea lui.
Greșeala lui Ham a fost că, uitându-se la goliciunea tatălui său, el defapt l-a desconsiderat pe liderul pus de Dumnezeu peste omenire. Noe a fost slujitorul lui Dumnezeu, cel pe care Însuși Creatorul l-a ales pentru a restarta omenirea. Orice ofensă la adresa lui Noe a însemnat o ofensă la adresa lui Dumnezeu.
Povestea continuă cu Noe care se trezește din beția lui și află ceea ce s-a întâmplat. Înainte să merg mai departe, trebuie pe scurt să vă reamintesc că în Noe și familia lui, Dumnezeu a păstrat toată informația genetică necesară raselor pe care le avem astăzi. Părerea mea personală este că cei trei fii ai lui Noe erau de diferite rase.
Înapoi la povestea Biblică, Noe proclamă un blestem din pricina celor întâmplate, și de aici începe problema noastră. Foarte mulți creștini (sau mai puțini creștini) au impresia greșită că Noe l-a blemstemat pe Ham, fiul care a păcătuit, însă Cuvântul lui Dumnezeu este cât se poate de clar când ne spune că cel blestemat defapt a fost Canaan, fiul lui Ham, nepotul lui Noe: ”Blestemat să fie Canaan!” (versetul 25).
De ce l-a blestemat Noe pe Canaan și nu pe Ham? Este foarte probabil că Noe a observat comportarea rea a lui Canaan încă de dinainte, iar blestemul nu este altceva decât o profeție a pedepsei pe care Dumnezeu o va aduce asupra canaaniților. Așa după cum bine știți, canaaniții au fost inamicii poporului lui Dumnezeu, iar porunca Domnului a fost ca ei să fie omorâți și pământul lor (Canaanul) să fie cotropit de evrei.
Blestemul lui Noe continuă: ”Să fie robul robilor fraţilor lui!”. Sute de ani mai târziu, poporul Israel nu a reușit să îi anihileze pe toți canaaniții, iar cei rămași au devenit robi evreilor.
Întrebarea: ”Este Africa blestemată?” sau ”Sunt africanii un popor blestemat?” își are rădăcina în pasajul de mai sus. Așa cum vă spuneam, fiii lui Noe au purtat toată informația genetică pentru formarea raselor pe care le avem astăzi. Astfel, Sem este tatăl asiaticilor, Ham este tatăl negrilor iar Iafet este tatăl caucazienilor (albilor europeni). Blestemul lui Noe, însă, a căzut asupra lui Canaan. Ham nu a fost nici blestemat dar nici binecuvântat, Noe l-a trecut complet cu vederea în pasajul din Geneza 9:25-27.
Așadar, cine este Canaan și care este legătura lui cu Africa? Răspunsul este simplu: nici o legătură.
Cuvântul ne spune că Ham a avut 4 fii (Geneza 10:6): ”Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan”.
Cuș a format Etiopia de astăzi, Mițraim a format Egiptul, Put a stat la baza Libiei, iar Canaan s-a dus înspre Est, în Palestina de astăzi, nicidecum în Africa.
Așa cum bine puteți vedea, Africa nu este parte a blestemului lui Noe.
Mai departe, dacă studiem puțin Cuvântul lui Dumnezeu din Legământul cel Nou, vom observa clar care este atitudinea lui Dumnezeu cu privire la oameni.
”Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. 1 Tim. 2:3b-4. Observați că nu contează rasa, naționalitatea sau culoare pielii, Dumnezeu îi dorește și îi primește pe toți cei care vin la El.
Ioan 3:16, un verset foarte bine cunoscut, spune: ”Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică”. Din nou, observați cuvântul cheie pentru situația noastră: oricine.
Dacă vrem să intrăm mai adânc în acest subiect, putem observa că Dumnezeu dă o șansă egală tuturor Neamurilor: ”Căci, dacă lepădarea lor ( a evreilor) a adus împăcarea lumii”. Moartea lui Isus Cristos pe cruce a pregătit tot ceea ce este necesar pentru mântuirea oricărui om, din orice rasă sau naționalitate. Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă că toți sunt mântuiți automat, ci că oricine dintre Neamuri are acces la iertarea lui Dumnezeu.
Așadar, este Africa blestemată? Cum putem explica sărăcia și problemele mari găsite pe acest continent? Răspunsul meu ar fi din pricina răzvrătirii lor împotriva lui Dumnezeu. Rom. 1:18-32:
”Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le- a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L- au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I- au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat. S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i- a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i- a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i- a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac”
Ca multe alte popoare înaintea lor, și africanii de astăzi nu au căutat să îL păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, iar cei care au avut prilejul să vină în Africa vor înțelege ceea ce spun. Conform statisticilor, africanii ar fi trebuit să fie mântuiți deja de 2 ori, dacă ar fi să dăm crezare tuturor rapoartelor scrise de predicatorii și evangheliștii care au venit aici de-alungul anilor, însă trăirea lor este una încă cât se poate de păgână.
Și aici în Malawi am întâlnit de prea multe ori ”creștini” care amestecă credința lăsată de Isus cu ritualuri și practici care mai de care mai păgâne, iar Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată astfel de oameni. Problema și mai mare este că multe dintre aceste practici păgâne sunt parte a culturii africane, iar cultura cu greu se schimbă.
Africa nu este singura care aparent nu are parte de binecuvântări economice și sociale; India, China, alte țări din Asia, triburile indigene din Australia și America au sau au avut parte de aceleași probleme. Multă lume nu înțelege că indienii americani au fost niște oameni extrem de păgâni, iar cei care au colonizat America de astăzi, și au format poporul american, au fost instrumentele de care Dumnezeu S-a folosit pentru eradicarea lor. Acei europeni au fugit pe motive religioase, din pricina persecuției împotriva creștinilor.
De-alungul generațiilor, Dumnezeu a dat multe șanse fiecărui popor păgân să se întoarcă la El. Refuzul lor constant a atras după sine judecata lui Dumnezeu, orbirea lor spirituală.
Acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu a fost prețuit, Dumnezeu a dat înțelegere și înțelepciune, iar ceea ce a urmat este ceea ce noi astăzi numim progres. America a fost clădită pe baze biblice, constituția lor fiind chiar și astăzi unică în lume. Europa, deși a avut perioade negre de-alungul istoriei, totuși a reprezentat locul de unde reforma de sub jugul Catolic a pornit.
Realitatea zilei de astăzi este că nici America și nici Europa nu mai au frică de Dumnezeu, iar când spun acest lucru nu mă refer la oamenii în sine, ci la liderii aleși de acei oameni. Fiecare dintre noi poate observa cu ochiul liber declinul Statelor Unite; dintr-o națiune unde fiecare clasă începea cu rugăciune, acum s-a ajuns ca creștinii să fie incluși de FBI în lista extremiștilor. Dintr-o națiune ”sub Dumnezeu”, America a ajuns să îL dea pe Dumnezeu afară din școli și din societate, iar știrile de zi cu zi ne confirmă acest lucru.
Europa, la rândul ei, a ajuns într-o decădere spirituală mai rar întâlnită. Omul alb a ajuns astăzi în fruntea păcatului. Bisericile unde păcatul și imoralitatea sunt acceptate sunt predominant formate din oameni albi.
Cuvântul lui Dumenzeu ne dă un principiu foarte clar; acolo unde lumina evangheliei a strălucit – și acum ea este respinsă – judecata va fi și mai mare. Celui ce i se încredințează mult, i se va cere mult.
În concluzie, DA, Africa este ”lăsată în voia sorții” de către Dumnezeu, însă nu din pricina lui Ham, ci din pricina propriilor păcate. Totuși, Africa nu este singura de acest gen, deoarece sărăcia și ignoranța este întâlnită și în multe alte țări din Asia sau din America de Sud, iar problema este întotdeauna aceeași: Oamenii nu au căutat să îL păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor.
Interpretări greștite, precum cea cu Noe și Ham, au creat multe probleme de-alungul istoriei. De la rasism și până la Inchiziție și nu numai, oamenii s-au urât și s-au războit unii cu alții, iar singurul care s-a bucurat a fost satan.
Deși Africa este un tărâm arid și generația de astăzi este aproape imposibil de schimbat, din Cuvânt noi înțelegem că Dumnezeu este întotdeauna gata să ierte pe oricine care dorește acest lucru. Cei care îL caută pe Dumnezeu îL vor găsi, ne spune Scriptura, iar dorința și misiunea noastră este ca să îi îndrumăm pe oameni către Isus, nu din pricina lor, ci din pricina lui Isus. El a murit și pentru malawieni, și tot El merită să îi aibă la Sine pe toți cei pentru care S-a jertift.
În zilele trecute construcția pentru copiii orfani și malnutriți din Kachere a ajuns la nivelul de 1 m, acolo unde se vor începe a pune și ferestrele.
Mâine, luni, voi duce cele peste 100 de blocuri de ciment care vor forma ferestrele sălii principale, precum și ramele și geamurile pentru celălalte camere.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm ca zidurile să ajungă la 3 m înălțime până la sfârșitul lunii acesteia, iar după aceea ne vom concentra la ceea ce este necesar pentru acoperiș.
Am început lucrarea cu copiii orfani în anul 2012, fără să știu modul în care Dumnezeu va lucra în noi și prin noi, pentru ca Numele Său să fie glorificat. La început nu am știut cum va purta Dumnezeu de grijă, însă El a făcut-o într-un mod minunat, folosindu-Se de copiii Săi din toată lumea.
Inițial m-am îngrijorat cu privire la mâncarea de zi cu zi pentru acești micuți, deoarece nu am vrut să întrerupem activitatea de acolo deloc. M-am îngrijorat puțin și cu privire la banii care vor veni (sau nu), însă Dumnezeu a avut grijă de fiecare lucru și de fiecare detaliu.
În zilele acestea am purtat mai multe conversații cu o soră tânără în credință, însă plină de dragoste pentru copii, în special pentru copiii orfani. M-a impresionat să văd din nou ”dragostea dintâi”. M-a impresionat cum experiența dânsei o ajută acum să facă decizii corecte.
Dumnezeu ne duce de multe ori prin probleme și necazuri, astfel încât să ne pregătească pentru o situație din viitor. De cele mai multe ori nu primim așa cum ar trebui lecțiile lui Dumnezeu, cârtim și încercăm să căutăm comfortul și liniștea. Adevărul este, însă, că Dumnezeu ne pregătește ca să Îi fim de folos aici pe pământ.
Dacă veți citi mărturia de mai jos, veți vedea că această soră a trecut prin perioade de greutate, probleme și chiar foame, iar acum dânsa înțelege ce înseamnă acest lucru și vrea să fie folosită de Dumnezeu tocmai pentru a ajuta copiii care trec prin situații similare.
Veți mai observa că sora nu are mulți bani, ba încă are extrem de puțini. Să fiu sincer, eu-l meu a vrut să îi spună acestei surori să NU trimită bani, această situație fiind prima de acest gen când eu sunt tentat să refuz banii cuiva, însă Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod tranșant și mi-a spus că eu nu am DREPTUL să opresc pe cineva care vrea să slujească Lui. M-am pocăit de acest gând umanistic, și rugăciunea mea este ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt parte a lucrării lui Dumnezeu din Malawi.
“Sincera sa fiu, gandul care nu mi-ar da pace ar fi acela sa stiu ca un copil s-ar culca cu stomacul gol daca nu ii trimit si eu ceva din putinul meu! N-am nici eu prea mult…sa nu credeti ca daca poftesc ceva bun, ma duc sa cumpar. Ii cumpar Evei si mananc si eu pe langa ea, cum s-ar zice. Dar pentru mine nu e ceva nou. Cand eram in ultimul an de liceu, ambii parinti au fost dati afara de la serviciu. S-au mutat departe la tara, iar eu am ramas in oras sa termin liceul. Mancam de 2 ori pe zi, aceeasi mancare. Imi numaram cartofii si-i impartem pe zile sa vad cati imi permit sa fierb in fiecare zi. Pe la ora 4 dupa-amiaza ma bagam in pat sa ma ia somnul ca sa nu simt cum ma doare stomacul de foame. Si problema foamei nu a disparut cand am venit la tara la parinti. Ai mei, la fel, fara serviciu, fratele abia se angajase profesor, iar eu acasa, nu aveam bani de scoala sau sa ies din curte si asta cativa ani, pana tot fratele m-a ajutat sa fac scoala de asistenti medicali. Asa greu ne era cu banii ca painea era un fel de prajitura cand o aveam…dar nu regret deloc anii aceia…au fost scoala vietii pentru mine in multe aspecte. Pe vremea aceea ma incuraja cuvantul de la Evrei 13:5, si chiar daca am dus-o greu, nu vreau sa am bani mai mult decat considera Domnul ca imi trebuie…asa ca stiu ce inseamna sa suferi de foame si vreau bucata mea de paine s-o impart cu un copil de la d-voastra…poate,prin intermediul d-voastra ma pot imprietenii cu el,si “vorbi”cu el. M-as bucura. Pe 11 primesc banii pentru Eva, indemnizatia. O sa va trimit 100 lei, pentr a sprijini un copil care are nevoie. Multumesc!“
Domnul să lucreze în inimile noastre și să înlăture orice urmă de egoism. De cele mai multe ori nu ne deschidem portofelele deoarece vrem ca puținii (sau mulții) bani pe care îi avem să ne ajungă nouă prima dată.
Deși am putea fi o binecuvântare pentru cineva, ne închidem ușile și ferestrele inimii, astfel încât să nu vedem nevoile de afară. De alte ori, căutăm scuze ca să nu ajutăm.
Dragi frați și surori care citiți aceste rânduri, haideți să nu ne închidem ochii la cei care sunt mai nevoiași decât noi. Dacă nu în Malawi, atunci în Românai, însă avem nenumărate oportunități ca să ÎL slujim pe Dumnezeu, slujind pe cei din jurul nostru. România este plină de copii orfani. România este plină de bătrâni închiși în aziluri și nevizitați de nimeni. România este plină de văduve care nu au pe nimeni care să le dea o mână de ajutor în grădină sau la tăiatul lemnelor. România este plină de oameni care merg la culcare pe stomacul gol în timp ce noi avem tot ceea ce ne dorește inima.
La toți ne este greu, însă la unii le este extrem de greu. Haideți să fim mâinile, picioarele și gura Domnului Isus aici pe pământ!
În urmă cu câteva zile am fost vizitat de un bun prieten de-al meu, angajat al Departamentului de Închisori din Malawi. Împreună cu el am început lucrarea din închisoare în 2009, iar acum el a fost transferat, însă prietenia noastră a rămas la fel de puternică.
Printre altele, el mi-a adus un DVD cu o ceremonie care a avut loc în închisoare cu ceva vreme în urmă. Mi-a dat permisiunea să copiez și să folosesc acest DVD, iar eu am folosit această oportunitate pentru a face o scurtă prezentare a închisorii, precum și a modului în care cultura Malawiană influențează viața din închisoare.
Malawienii sunt un popor pașnic, iar acest lucru se poate vedea foarte clar în prezentarea de mai jos. În toate filmele sau chiar și în realitate, deținuții nu sunt deloc prietenoși față de paznici, pe care îi privesc cu dispreț, însă aici lucrurile sunt altfel. Deși închiși pentru tot felul de fapte rele (crime, violuri, tâlhării etc), iată că acești deținuți se pot bucura împreună cu paznicii și ofițerii, ba încă chiar dansa cu ei.
Bineînțeles, oricine poate spune că acești oameni nu sunt chiar atât de pașnici dacă sunt închiși pentru crime sau violuri, însă adevărul este că aceste fapte rele sunt făcute în întuneric, acolo unde probabil ei au crezut că nu îi vede nimeni. Când vine vorba de distracție, însă, criminalul poate dansa cu ofițerul!
Prezentarea de mai jos este alcătuită din diferite clipuri video și poze. Clipurile video au fost filmate de către cei care au organizat ceremonia de absolvire. Nici pozele nu sunt făcute de mine, deoarece încă nu am primit aprobarea pentru a face acest lucru.
La final, vă spun că Speranță pentru Viitor nu a avut nici o legătură cu ceremonia sau activitatea din aceea zi și din acel loc. Prezentarea este pusă aici doar cu scopul de a vă bucura, privind bucuria lor, și de a vă arăta cultura Malawiană exprimată prin muzică și dans, și influența acesteia chiar și într-o închisoare de maximă securitate unde, vorba aceea, securitatea ar trebui să fie prioritatea numărul 1.
Așa cum bine știți din articolul anterior, fundația construcției pentru copiii orfani și malnutriți este gata, iar acum muncitorii și frații din Kachere lucrează la zidurile propriu-zise.
Ieri, 30 septembrie, am avut prima zi de ploaie, lucru pe care nu îl așteptam așa de devreme. Aici în Zomba ploaia a fost una măruntă, însă în Kachere ea a fost torențială, ceea ce i-a determinat pe cei care muncesc să se oprească. Astăzi, din nou, plouă însă ceva mai puțin, dar ne așteptăm ca ea să se oprească după câteva zile. Sezonul ploios ar trebui să înceapă abia în luna Noiembrie, însă Domnul știe mai bine.
În ciuda ploii, noi sperăm ca să mergem înainte cu construcția, astfel încât totul să fie gata până la termenul meu limită: 25 decembrie 2013. Dorința mea este ca să organizez deschiderea oficială tocmai în ziua în care creștinii sărbătoresc nașterea Domnului Isus, iar această construcție să fie cadoul nostru, al tuturora, pentru acești copii.
Avem în continuare nevoie de rugăciunile dumneavoastră, de aceea vă rugăm să nu uitați de noi oridecâteori mergeți în prezența lui Dumnezeu în rugăciune.
Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu aveți sau nu ne urmăriți și pe Facebook, am mai jos câteva poze din Kachere, mai exact de la construcția clădirii orfelinatului și copiilor malnutriți de acolo.
În urmă cu doar câteva zile vă spuneam că am început lucrul la fundația clădirii, și iată că astăzi fundația a fost terminată, iar de acum încolo urmează zidurile, podeaua, ușile, ferestrele și, bineînțeles, acoperișul.
Cei pe care i-am angajat acolo lucrează cu spor, iar frații și surorile din biserică sunt în fiecare zi în ajutorul muncitorilor.
Chiar dacă nu aveți cont de Facebook, la acest link veți găsi albumul complet cu construcția de acolo. Acest album va fi completat pe măsură ce zidurile se înalță: Hope for the Future, Orphan Care & Feeding Centre.
Pe această cale, doresc să vă reamintesc să continuați să ne susțineți în rugăciunile dumneavoastră. Avem nevoie de înțelepciune, călăuzire și putere de lucru, astfel încât, prin tot ceea ce facem, Dumnezeu să fie glorificat.
