Vă spuneam de câteva zile că am început lucrul în satul Kachere, acolo unde construim clădirea pentru copiii orfani și malnutriți, și iată că frații și surorile vin în fiecare zi și începem să facem progrese.
Pozele de mai jos sunt făcute azi dimineață, atunci când am fost în sat și am dus câteva materiale necesare. Așa cum puteți vedea, nu sunt prea mulți frați la lucru, însă nici prea puțini, undeva la 10-12 la număr. Avem și surori, vreo 4, care pregătesc ceaiul de dimineață și prânzul, însă ele fac și o treabă puțin mai grea. În Malawi, și conform culturii de aici, numai femeile și copiii aduc apă de la râu sau de la fântână, în fiecare dimineață sau chiar de mai multe ori pe zi. Cele 4 surori care au venit astăzi au făcut tocmai acest lucru dis-de-dimineață, înainte de orice altceva. Fiecare dintre ele au mers pe jos, cu ligheanele pe cap, și au adus apă în butoiul pe care îl avem acolo, până când acesta s-a umplut. Doar după aceasta ele s-au pus să facă ceaiul de dimineață.
Apa este necesară pentru a face munca fraților care sapă mai ușoară; pământul este extrem de uscat în această perioadă, iar zona respectivă este și pietroasă pe alocuri, iar apa ajută astfel încât munca să meargă mai ușor.
Lucrul cel mai important este că fiecare dintre ei (cu excepția a 2 constructori care vor clădi totul) lucrează fără să fi făcut vreo învoială cu mine sau cu altcineva. Ei ajută pentru că iubesc lucrarea și sunt siguri că Dumnezeu va purta de grijă și nevoilor lor. În această perioadă frații și surorile din biserică sunt aceia care sapă fundația, aduc nisipul și apa și aduc cărămizile aproape de fundație. Atunci când cei 2 constructori vor începe să clădească, tot frații vor fi aceia care vor da la mâna lor fiecare cărămidă, astfel încât totul să meargă ca pe roate.
Vă spuneam într-un articol anterior despre planul nostru de a achiziționa o motocicletă pentru lucrare, pe care Stanley să o poată folosi anul viitor când noi plănuim să mergem în vizită în România, și acum vă spun că aceea oportunitate a dispărut, însă cu Domnul suntem încredințați că vom avea ceva și mai bun.
Proprietarul acelei motociclete Yamaha nu a mai avut răbdare să aștepte, și a decis că va încerca să o vândă la altcineva.
De atunci, mai multe motociclete au ajung în mâinile noastre, motociclete pe care le-am putut testa și verifica, astfel încât să putem face o alegere bună, iar acum am rămas cu cea mai bună variantă de care sperăm să putem profita până când nu e prea târziu.
Motocicleta pe care o avem acum este o Suzuki 125, cu motor mai bun decât Yamaha precedentă, însă partea cea mai frumoasă este că aceasta este o motocicletă de teren, spre deosebire de Yamaha (sau oricare alta pe care am încercat-o). Deoarece Stanley nu o va folosi doar pentru a merge la piață și acasă, ci ca să poată ajunge în sat și în locuri greu accesibile, noi credem că o motocicletă de teren este mult mai avantajoasă pe termen lung.
Dacă Yamaha a costat 500 euro, iată că acest Suzuki ne va costa 700 euro, preț extrem de bun cel puțin aici în Malawi, unde aceste motociclete, probabil în condiții foarte bune, pot depăși suma de 2500 de euro.
Astăzi am plătit un depozit de 110 euro, urmând ca luni să mai dau 110 euro, și apoi restul de 480 până la începutul lunii Octombrie. Depozitul a fost plătit deoarece sunt convins că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru lucrarea noastră.
Până acum am reușit să strângem 200 de euro, și acum avem încă un motiv important de rugăciune, cel puțin până la începutul lunii viitoare.
Nu uitați, puteți fi parte a lucrării Domnului din Malawi, investind chiar și în acest lucru; motocicleta îi va da șansa lui Stanley, co-lucrătorul meu, să fie mult mai implicat și eficient în misiune chiar și atunci când eu nu pot sau mașina este stricată.
Ca într-o paranteză, Stanley este implicat în fiecare zi de Miercuri în Biserica Baptistă ”Harul” de aici din Zomba, acolo unde el predă muzică creștină. Biserica respectivă are câteva probleme în ceea ce privește închinarea, iar ei l-au rugat pe Stanley să îi ajute. Este în opinia mea că această motocicletă îi va deschide noi oportunități lui Stanley.
Ziua mult așteptată a venit, și iată că de astăzi va începe construcția propriu-zisă a clădirii copiilor orfani și săraci din satul Kachere.
O scurtă aducere aminte a lucrării cu copiii orfani din Kachere: 18 iunie 2012 – Dumnezeu îmi dă o viziune cu privire la o lucrare în Kachere care să îi glorifice Numele și care să îi maturizeze pe frații și surorii din biserică.
17 iulie 2012 – Am luat decizia să încep a hrăni 17 copii orfani, cu mâncare luată împrumut, însă 100% sigur că sunt în voia Lui.
23 iulie 2012 – Prima zi. Încă un copil este inclus în program astfel încât numărul lor este de 18.
29 iulie 2012 – Prima duminică în biserică. Copiii orfani țin un scurt program.
17 martie 2013. Patru copii orfani sunt botezați.
01 aprilie 2013 – Noi copii orfani sunt incluși în program. Numărul total: 25.
11 mai 2013 – Amos, un adult de 28 de ani este inclus în programul nostru. Amos este handicapat fizic și mental, dar este și orfan de ambii părinți. Numărul total: 26.
26 iulie 2013 – În urma mamei sale, Jonathan James a rămas orfan de ambii părinți și a fost inclus în programul din Kachere. Numărul total de orfani de care avem grijă: 27.
26 iulie 2013 – 15.000 cărămizi sunt terminate. Încă nu avem fonduri, însă avem încredințare din partea Domnului că El va purta de grijă.
14 august 2013 – cele 15.000 cărămizi sunt arse în foc și gata pentru a fi folosite. Așteptăm să vedem mâna lui Dumnezeu la lucru.
23 august 2013 – Speranță pentru Viitor Malawi intră în parteneriat cu MANNA Worldwide.
26 august 2013 – MANNA Worldwide trimite toți banii necesari construcției.
12 Septembrie 2013 – Prima zi la lucru. Rugați-vă pentru frații/surorile și toți cei care sunt implicați într-un fel sau altul.
Iată schița finală a proiectului și cum va arăta el atunci când va fi terminat. Vreau să menționez că acest plan și această viziune este din partea lui Dumnezeu.
Pentru a vizualiza pozele la mărimile lor originale, și pentru a observa fiecare detaliu, vă rog să dați click pe fiecare dintre ele în parte.
În urma ploilor anormale de la începutul anului acestuia, marea majoritate a Malawienilor au rămas fără (destul) porumb, mâncarea lor de bază.
Dacă mergi pe stradă, în special în orașul Blantyre, se poate observa clar pe fețele oamenilor o anumită stare de nervozitate, și acest lucru din pricina problemelor pe care aproape fiecare cetățean le are acasă.
Ieri am fost în Blantyre împreună cu familia, și la întoarcere, un grup de 6-7 tineri s-au decis să blocheze drumul principal cu bucăți mari de piatră. Intenția lor a fost ca să forțeze pe fiecare șofer să oprească și să dea bani, un fel de taxă de drum în stil african. Toată acțiunea a fost clar ilegală, însă nimeni nu a putu să facă nimic, deoarece acești tineri au fost extrem de agitați și supărați. Multe mașini au fost lovite cu mâna sau cu piciorul, în special acolo unde șoferii au protestat sau au refuzat să dea câțiva mărunți.
Tâlhăriile au ajuns să fie la ordinea zilei, iar de multe ori vieți sunt curmate pentru sume infime. De foarte multe ori, cauza acestor probleme este foamete și disperarea oamenilor. Vă reamintesc că în anii trecuți și noi am fost atacați de câteva ori, doar din pricina faptului că aveam câteva găini, care au fost de altfel și furate.
Situația de mai sus nu face decât să confirme starea în care Malawienii sunt la ora actuală, și am înțeles că lucrurile se vor înrăutăți, mai ales deoarece ne apropiem de anul 2014, atunci când vor fi alegerile prezidențiale.
Vă spuneam că Malawienii nu prea au porumb, și lucrurile sunt mai complicate, mai ales că cel puțin până acum, ADMARC-ul din Zomba, un fel de magazin pentru porumb, sponsorizat de guvern, nu avea porumb deloc pentru vânzare. Din când în când, câte o mașină sau două mai aduceau această mâncare de bază, iar oamenii mergeau cu sutele și petreceau chiar și câteva zile la coadă, iar mulți doar își risipeau timpul.
Malawieni așteptând la cozi lungi pentru a primi puțin porumb
De multe ori, aceste cozi sunt formate cu zile înainte să vină porumbul și pot fi formate din câteva sute de oameni.
Într-un articol recent din unul dintre ziarele locale, am înțeles că guvernul a decis ca să raționalizeze porumbul și așa greu de găsit, la nu mai mult de 10 kg per persoană. Motivul invocat de ei este ca oamenii de afaceri, care cumpără zeci sau sute de saci odată, să nu mai poată să facă acest lucru, în schimb, omul sărac să poată să își găsească mâncarea necesară lui și familiei lui.
Partea bună este că fiecare cetățean poate să meargă oridecâteori dorește, partea rea este că va trebui să stea la o coadă infernală mult mai des. 10kg de porumb ajung unei familii de 4 persoane aproximativ 1 săptămână, deci vorbim despre o raționalizare făcută fără rațiune, însă din păcate așa merg lucrurile într-o țară din lumea a treia.
Femeie gătind ”nsima”, mâncarea de bază a Malawienilor
La ora actuală, Malawi are aproximativ 2 milioane de persoane care nu au destul porumb până la următoarea recoltă, și nici puterea financiară necesară ca să își poarte singuri de grijă. Acest lucru înseamnă, așa cum am menționat deja, cozi infernale pentru foarte mulți, însă și o perioadă de foamete pentru unii.
Deocamdată, un sac de porumb costă aproximativ 15 euro (sau 70 lei), și ajunge unei familii o lună întreagă. Ne așteptăm ca prețul porumbului să crească așa cum ne apropiem de sezonul ploios, astfel încât prin Decembrie el să ajungă la suma de 22 euro (sau 100 lei) pe sac de 50 kg.
”Nsima”, sau mămăligă din porumb alb
Lunile Decembrie și Ianuarie sunt considerate lunile cele mai grele din pricina faptului că porumbul ajunge la prețul său maxim în această perioadă.
Rugați-vă pentru Malawi și pentru această situație îngrijorătoare. Rugați-vă ca Domnul să poarte de grijă. Rugați-vă în special pentru oamenii printre care noi lucrăm și, dacă va fi necesar, să le putem întinde o mână de ajutor.
În lumina tuturor celor ce se întâmplă în aceste zile în România, am căutat și am încercat să înțeleg care este opinia Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece el este cea mai mare autoritate în viețile copiilor lui Dumnezeu.
E normal ca fiecare dintre noi să avem opinii, însă trebuie să încercăm să lăsăm emoțiile deoparte și să vedem ce spune Biblia.
Înainte de toate, însă, ceea ce voi scrie mai jos reprezintă opinia mea proprie, bazată pe înțelegerea mea a Cuvânului lui Dumnezeu.
Deși nu găsim nimic în Biblie cu privire la eutanasierea câinilor fără stăpân, totuși găsim principii clare cu privire la relația dintre oameni și animale, și în urma acestor principii, putem să deducem clar care ar fi voia lui Dumnezeu și ce atitudine trebuie să avem.
Vreau să vă spun experiența mea. Am crescut la bloc, la etajul 4, într-un cartier destul de periculos din orașul Baia Mare, cartierul Vasile Alecsandri, pe atunci numindu-se ”Hatvan”. Cei care cunosc orașul Baia Mare, știu că la începutul anilor ’90, cele mai multe furturi și crime se petreceau în acest cartier. La intersecția străzilor Grănicerilor cu Melodiei se găseau acele blocuri cunoscute de toată lumea, blocuri care au fost încredințate țiganilor fără case și fără slujbe. La scurt timp după ce țiganii au preluat acele apartamente, zona respectivă a devenit coșmarul fiecărui copil. Eu personal trăiam în frică de fiecare dată când trebuia să merg și să vin la școală. Pe lângă toate acestea, mai erau și haitele de câini fără stăpân care ne terorizau în fiecare zi.
Câinele Pariah, sau de Canaan, considerat fiind acela care exista pe vremurile bibilce
În blocul nostru, la parter, trăia o familie care purta de grijă unui câine maidanez. Din când în când, îl mai duceau și în casă, iar el s-a obișnuită să stea tot timpul la ușă, pe preș, în așteptarea unei coji de pâine sau a altor bunătăți. Din păcate, însă, restul vecinilor erau nevoiți să suporte capriciile acestui câine, deoarece el nu dădea voie nimănui să treacă pe lângă ușă. Adulții sunt alfel, și lor nu le era frică, însă pentru noi, copiii, situația era altfel. Țin minte cum stăteam pe scări și câte 30 de minute, în speranța că ușa vecinilor se va deschide și câinele va fi lăsat în casă. De alte ori, așteptam ca un adult să coboare scările și să pot să merg împreună cu el.
Odată ieșit afară din bloc, lucrurile nu erau neaparat mai bune, deoarece pe ruta mea către școală întâlneam deseori alți câini maidanezi, care mai de care mai agresivi.
V-am spus această poveste a vieții mele pentru a vă arăta că am o oarecare experiență cu acești câini maidanezi, și știu prea bine de ce sunt ei în stare. Personal, eu nu am fost mușcat niciodată, însă fratele meu, Mihai, a fost, chiar de către câinele vecinilor noștri.
Revenind acum la subiect, am încercat să aflu care este opinia Cuvânului lui Dumnezeu, și iată ce am înțeles eu:
1. Dumnezeu a dat oamenilor autoritate peste toate animalele.
”Apoi Dumnezeu a zis:„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt” Geneza 1:26
Omul este coroana creației lui Dumnezeu, el fiind creat în chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus omul pe locul întâi aici pe pământ, deoarece în el a investit enorm. În el Dumnezeu a suflat viață, și pe el l-a creat cu propriile mâini, după asemănarea Sa. Tot pentru om, Dumnezeu Și-a trimis singurul Său Fiu, pentru a muri și plăti astfel pedeapsa pentru păcate (Ioan 3:16). Isus nu a luat locul nici unui animal pe cruce, ci a luat locul nostru, al oamenilor. Mai departe, știm că Dumnezeu caută părtășia cu noi, oamenii, și El dorește ca noi să umplem cerul.
Așadar, avem autoritate peste toate animalele, iar în această autoritate este inclus dreptul de a omorî animale pentru mâncare.
”Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde” Geneza 9:3. În versetul 2, Cuvântul ne spune că este normal ca animalelor să le fie frică de om:
”S’apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le- am dat în mînile voastre”
2. Animalele trebuie tratate cu milă.
Deși avem autoritate de la Dumnezeu peste toate animalele, în special câinii în cazul articolului de față, totuși Biblia ne învață că omul neprihănit tratează animalele cu milă.
”Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă” Proverbe 12:10. În alte cuvinte, dacă unui om îi face plăcere să bată sau să chinuie animalele, acel om are o problemă gravă de caracter. Dumnezeu ne vrea să fim neprihăniți, iar această neprihănire se vede și în modul în care tratăm animalele. Dumnezeu ne-a dat autoritate peste ele, însă tot Dumnezeu ne-a pus și administratori peste toată natura. Un administrator lucrează cu înțelepciune, atunci când știe să facă diferența între ceea ce este rău și ceea ce este bun.
3. Dreptul omului la viață este mai important decât dreptul animalului la viață.
În situația în care dreptul omului la viață și siguranță este amenințat de către un animal, Biblia ne-a învățat că acel animal trebuie înlăturat, și acest lucru fiind parte a slujbei de administratori pe care o avem și a autorității noastre.
”Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit” Exod 21:28
În trecut, toate animalele aveau un scop precis în relația lor cu omul. Boul era pentru jug, mielul pentru jertfă, etc. Atunci când animalul nu își mai împlinea scopul pentru care a fost creat, el era înlăturat. Omul a fost dintotdeauna mai important.
Deși trebuie să arătăm milă animalelor în felul în care le tratăm, această milă nu se aplică atunci când ele devin un pericol pentru noi. Cred din toată inima că omul are dreptul să omoare un animal care este periculos.
România are probleme cu câinii vagabonzi, iar Africa de Sud, în unele locuri, are probleme cu elefanții. În mod regulat, autoritățile vânează și omoară elefanți tocmai pentru a le controla numărul. În același timp, un anumit număr de elefanți este ținut în grădini zoologice și parcuri naționale, tot pentru bucuria oamenilor.
Și aici în Malawi avem elefanți și lei, însă ei sunt ținuți în spații protejate, departe de oameni. Din când în când, însă, se mai întâmplă ca ele să intre în contact direct cu oamenii, și aproape în fiecare caz, animalul respectiv este împușcat. Omul are autoritate peste animale.
4. În Biblie, câinii maidanezi nu erau iubiți și acceptați de către societate.
Biblia nu vorbește foarte mult despre câini, însă găsim câteva versete interesante cu privire la câinii maidanezi, și de fiecare dată ei erau asociați cu ceva rău.
”Cînii vor mînca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape” 2 Împărați 9:10. Acestea sunt cuvintele lui Elisei, trimise printr-unul dintre slujitorii lui, și auzite de Iehu. A lăsa un trup neînsuflețit afară pe timpul nopții, pentru a fi devorat de animale, era cel mai dur mod de a pedepsi pe cineva.
Deși nu este spus clar, cei mai mulți cred că în acest text câinii sunt defapt câini fără stăpân, îndeajuns de flămânzi pentru a mânca un om mort. Ca și astăzi, probabil că și atunci unii câini erau fie alungați de acasă pentru că erau nefolositori ori, altfel, fugeau singuri și formau o haită care mai apoi era într-o veșnică căutare de hrană. Câinii care sunt ținuți cu scop primesc și mâncare în mod regulat, astfel încât nu sunt nevoiți niciodată să devoreze un om.
Bineînțeles, în Biblie mai găsim și alte versete cu privire la câini, și de fiecare dată găsim câte ceva negativ despre ei. La un moment dat, David îi compara pe dușmanii lui care îl urmăreau cu niște câini (Psalm 22:16). Isus spunea să nu dăm câinilor lucrurile sfinte (Matei 7:6). Ca și metodă de a exprima sărăcia lucie a cuiva, Biblia vorbește despre prezența câinilor:
”La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi- i lingeau bubele” Luca 16:28
În Filipeni 3:2, vorbind despre proorocii mincinoși și făcând probabil referire la Isaia 56:10, Pavel îi aseamănă cu niște câini:
”Păziţi- vă de cînii aceia; păziţi- vă de lucrătorii aceia răi; păziţi- vă de scrîjilaţii aceia”
”Toţi păzitorii lui sînt orbi, fără pricepere; toţi sînt nişte cîni muţi, cari nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuş sînt nişte cîni lacomi, cari nu se mai satură. Sînt nişte păstori cari nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere”
Nu în ultimul rând, în Apocalipsa citim că afară sunt cei murdari și întinați, comparați din nou cu niște câini:
”Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună” Apocalipsa 22:15
Cu riscul de a mă repeta, eu nu cred că Biblia declară că toți câinii sunt răi, ci mai degrabă se referă la câinii străzii, cei fără scop și fără stăpân. Acei câini erau atunci, și sunt și acum, periculoși, răi, agresivi și murdari.
Deci, ce facem cu câinii maidanezi din ziua de astăzi? Cum ar trebui să reacționeze societatea și liderii orașelor? Cine este de vină pentru acești câini? Este eutanasierea o metodă corectă?
Iată care este părerea mea:
a. De foarte multe ori, vina pentru prezența câinilor maidanezi o au oamenii. Unii își aduc câini acasă de la sate sau primiți de prin diferite locuri, și după o perioadă scurtă de timp își dau seama că nu le pot purta de grijă și îi lasă afară sau pe scara blocului.
Trebuie însă să nu uităm că acești câini fără stăpân sunt la dispoziția liberă a instinctelor, iar unul dintre acestea este instinctul de reproducere. O cățea poate da naștere la câte 6-7 căței, de câte două ori pe an. Bineînțeles, nu toți puii vor supraviețui, însă de foarte multe ori majoritatea dintre ei ajung la o vârstă adultă. În felul acesta, nu putem da vina doar pe oameni, tot așa cum nu putem spune că oamenii sunt de vină pentru că există malarie, deși dacă toată lumea ar cumpăra spray și plasă de țânțari timp de 1 an, probabil că malaria ar fi extinsă.
b. Câinii maidanezi sunt pe jumătate sălbatici. De-alungul generațiilor, câinii de companie au fost crescuți astfel încât majoritatea instinctelor lor naturale să fie anihilate. Atunci când sunt lăsați liberi, însă, acele instincte revin la suprafață și câinii devin animale periculoase atât pentru copii, cât și pentru oamenii adulți.
Un câine de companie este (sau ar trebui să fie) crescut cu un set de reguli stricte. El trebuie să știe că familia este pe locul întâi, iar el este pe ultimul loc. Câinele nu are voie să ia mâncarea de pe masă sau din mâna copiilor. El știe care este mâncarea lui și știe când trebuie să își aștepte rândul. Un câine de companie este spălat în mod regulat, este tratat împotriva purecilor și îi sunt date medicamente împotriva rabiei, astfel încât să nu prezinte nici un pericol pentru oameni.
Un câine maidanez, pe de altă parte, este exact opusul celor de mai sus. El este murdar și infectat de tot felul de paraziți și microbi dăunători omului. El nu mai are mâncare destulă și în mod regulat, astfel încât instinctul de supraviețuire îi spune că trebuie să vâneze. El nu mai este antrenat și corectat, de aceea nu mai știe cum să se comporte cu oamenii și/sau cu ceilalți câini. În felul acesta, câinele maidanez nu este altceva decât un animal semi-sălbatic, periculos și agresiv.
c. Bazați pe principiile biblice, câinii maidanezi ar trebui înlăturați din preajma oamenilor. În primul rând, nimeni nu ar mai trebui să le dea de mâncare, deoarece acest lucru nu este spre binele lor pe termen lung. O coajă de pâine nu îi va sătura, ci le va prelungi agonia. Primăriile au dreptul să îi adune și să le dea șansa să fie adoptați. Acest lucru se numește milă. Dacă nimeni nu îi adoptă, eu cred că acei câini trebuie să fie eutanasiați, tot din milă. Nu sunt deacord cu bătăile, nici cu alte forme de cruzime. În ziua de astăzi sunt destule metode rapide, eficiente și fără prea multă durere.
d. Oamenii sunt mai importanți. Orice iubitor de animale trebuie să fie iubitor de Dumnezeu mai întâi. Nu poți iubi cu adevărat creația, fără să îL iubești pe Creator, iar Creatorul a pus mai multă valoare pe om. Un iubitor adevărat de animale va iubi oamenii și mai mult. Restul, sunt doar niște închinători la idoli, iubind creația mai mult decât pe Creator. Dacă în orașul X oamenii sunt terorizați de câini, atunci câinii sunt aceia care trebui să fie înlăturați. Un câine maidanez care atacă oamenii nu este cu nimic mai diferit decât un șarpe veninos pe un teren de joacă, sau un țânțar cu malarie aici în Africa. Nu trebuia să fie așa, însă din pricina păcatului tot pămânul a fost blestemat, și multe animale sunt împotriva noastră, însă noi continuăm să avem autoritate peste ele.
e. Atitudinea creștinilor. Creștinii ar trebui să aibă o atitudine vrednică de Dumnezeu. Mesaje gen ”Oamenii sunt bestii, nu câinii”, nu sunt vrednice de cineva care se declară copil de Dumnezeu. Creatorul ne-a dat autoritate peste întregul pământ, iar câinii au un scop bine definit de Dumnezeu: pază, protecție, păstorire sau pur și simplu pentru plăcerea omului, însă ei nu vor înlocui niciodată o persoană.
f. Ce facem cu câinii noștrii? Banii cheltuiți pe tot felul de prostii pentru câini sunt bani risipiți, pentru care vom da socoteală. Câinele nu are nevoie de haine, nu are nevoie de depilare pentru că nu transpiră subsoară, ca și omul. Câinele nu are nevoie de pastă de dinți, și nici de hoteluri pentru câini. Câinii de casă pot trăi cu resturile de mâncare de la om, mâncarea de câini nu este neaparat necesară. Creștinii nu trebuie să investească mai mult în câinii lor decât în propovăduirea Evangheliei, așa cum din păcate fac mulți astăzi.
La sfâșitul acestui articol, trebuie să vă spun că și noi avem câini aici în Malawi, și unul mai special în casă. Toți câinii noștrii au un scop foarte bine definit și își cunosc locul. Jimmy (câine african) este liber tot timpul și ne anunță primul atunci când cineva vine. El este un câine de pază. Lex (Rottwailer mix) stă în cușcă pe timpul zilei și în lanț pe timpul nopții. Scopul lui este să intimideze pe oricine ar veni să ne atace. Lex are o statură impunătoare și un glas gros. Lanțul lui ajunge până la poartă, astfel încât nici un străin să nu poată sparge ușa pe timpul nopții. Rajah este al treilea și ultimul nostru câine. El este un ciobănesc german care stă aproape tot timpul în casă. El este un câine de protecție. Rajah știe să facă diferența între un vizitator și cineva cu gânduri rele. Fiind un câine care stă cu noi, el este cu ceva mai special decât ceilalți și pot să spun că îl iubim, însă ca și pe un câine. El este și va fi întotdeauna pe ultimul loc, deoarece câinii gândesc în acest fel. Într-o haită, există un conducător și există supuși, și fiecare dintre supuși au un rol mai mare sau mai mic. Fiind domesticiți, câinii pot demonstra un oarecare devotament față de familie, însă instinctele sunt adormite și oricând gata să revină la suprafață dacă nu suntem atenți.
Domnul să ne dea înțelepciune ca să avem o atitudine corectă față de El, Creatorul, față de ceilalți oameni, ca și ființe create după asemănarea lui Dumnezeu și pentru care Isus a murit, și față de animale peste care suntem administratori și stăpâni.
Orice lucrare creștină va fi judecată și autentificată în cer, de către Domnul Dumnezeu, însă și aici pe pământ putem vedea o oarecare roadă care să confirme faptul că Dumnezeu este, sau nu, parte a acelei lucrări.
Am început lucrarea cu copiii orfani din Kachere pe data de 23 iulie 2012 și mâna lui Dumnezeu a fost deasupra noastră, pentru binecuvântare, în tot acest timp. De la 18 orfani, pe care îi aveam în prima zi, acum avem 27 pe care îi hrănim de două ori pe zi și cărora le predăm lecții din Cuvântul Domnului. Pe 17 martie 2013 am avut un botez în Kachere, iar din cei 70 care au primit botezul, 4 au fost orfani: Stella, Robert, Richard și Lines.
La serviciul divin din aceeași zi, copiii din biserică au avut un program special, iar copiii orfani au participat pentru prima dată. De atunci, copiii orfani sunt parte a copiilor bisericii, iar rugăciunea și dorința noastră a fost ca toți cei dragi lor de acasă să vină la biserică.
Duminica trecută a fost o zi care va fi ținută minte, cel puțin de familia noastră, deoarece a fost prima zi când toată casa unor copii orfani au avut program în biserică.
V-am prezentat Familia SANDIKONDA (”nu mă iubește”) într-un articol trecut, iar acum vă spun că pentru prima dată au cântat în fața bisericii, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru dragostea Lui și harul Său nemăsurat. Esther, Esnati și bunica lor au venit în mod regulat la biserică de ceva vreme, dar duminica trecută a fost pentru prima dată când L-au lăudat pe Dumnezeu împreună, în fața tuturor.
Una dintre cele mai mari probleme ale creștinismului din Malawi este faptul că acesta este amestecat cu diferite ritualuri și credințe tradițioane păgâne, iar cei mai mulți creștini trăiesc în ignoranță totală față de modul în care Dumnezeu privește această situație. Ce e și mai grav, este că foarte mulți oameni sunt înșelați de cel rău, crezând că sunt creștini însă trăind într-o beznă spirituală de neimaginat.
Recent am fost extrem de supărat pe unii creștini care au ales să fie parte a sărbătorii care simbolizează sfârșitul ritualului de inițiere pentru băieți. Aici în Malawi, acest ritual este practicat de către cei din tribul Yao, deși unori băieți din alte triburi iau parte. Tribul Yao este preponderent musulman, însă ritualul în sine este amestecat cu unele tradiții africane care ar fi contrare până și religiei islamice.
Deși șefii de trib încearcă să țină totul în ascuns, iar băieții care iau parte la aceste ritualuri sunt amenințați cu fel de fel de boli și pedepse dacă spun altora ce s-a întâmplat, totuși unii au adus la lumină această practică păgână.
Așa cum spuneam, ritualul tăierii împrejur și a inițierii este parte a tribului Yao. Acesta simbolizează trecerea dintre perioada copilăriei la perioada adultă. Băieți între vârstele de 7-12 ani sunt duși într-un loc în afara satului sau a cumunității, unde stau o lună de zile departe de familie. În acest loc, un Inițiator îi taie pe toți împreujur, după care urmează câteva săptămâni de recuperare, timp în care băieții sunt învățați diferite lucruri care au de aface cu vârsta adultă. Printre altele, băieții sunt învățați cum să se compoarte ca și noi membrii adulți ai tribului Yao, cum să se compoarte cu soțiile și diferite detalii cu privire la viața sexuală.
De cele mai multe ori presiunea anturajului este cea care îi împinge pe băieți să ia parte la aceste ceremonii de inițiere. În alte ocazii, familiile îi forțează pe băieți deoarece aceștia vor avea un alt status odată ce au fost inițiați.
Aici în Malawi este foarte rar ca fetele să fie inițiate, deși această practică poate fi întâlnită în alte culturi africane.
Problema cea mai mare este nivelul ridicat de păgânism asociat cu aceste ritualuri. Așa cum spuneam, tribul Yao amestecă islamul cu diferite practici tradiționale africane, iar rezultatul este perfect pe placul celui rău. La începutul inițierii, șeful de trib este cel care invocă spiritele pentru a supraveghea toată situația, și făină de porumb este presărată în timp ce se invocă numele strămoșilor. În alte ocazii, se întâmplă ca același șef de trib să presare făină pe prepuțurile băieților, pe post de medicament.
Când acel inițiator posedat îi duce pe băieți în tufișuri, diferite discuții care nu sunt de urechile băieților de 7-8 ani au loc. În timpul circumciziei, se folosesc tobe care produc zgomote puternice, astfel încât țipetele băieților să nu poată fi auzite. De multe ori, uneltele folosite pentru această operațiune sunt rudimentare, și provoacă infecții grave, și chiar moartea. La sfârșitul perioadei (uneori aproape 1 lună de zile), băieții sunt duși la râu, unde se spală și primesc un botez din partea unui lider musulman, Sheikh.
După botez, toată adunarea se reîntoarce în sat, și acum urmează sărbătoarea despre care scriam mai sus. Părinți, rude, toți cu mic cu mare, se bucură, dansează și aruncă cu bani, deoarece băieții au devenit acum adulți. Proaspeții ”adulți” nu au voie să zâmbească sau să râdă pe tot parcursul acestei sărbători, și nu au voie să destăinuie nimănui cele întâmplate în acele săptămâni.
Bineînțeles, dacă privim lucrurile din punct de vedere creștin, problemele sunt multe. Băieți de 7-12 ani NU sunt adulți, chiar dacă au fost circumscriși sau chiar dacă li s-au spus cum să se comportă cu o soție. Ritualul în sine are o duhoare de păgânism nemaipomenit, și durerea mea este și mai mare când văd că unii ”creștini” iau parte. Ce legătură are Dumnezeu cu demonii care îi înșeală pe acei copii? De ce creștinii nu au destul discernământ spiritual ca să înțeleagă că acolo e mâna celui rău?
Rugați-vă pentru înțelepciune peste noi și peste lucrarea pe care o facem aici în Malawi. De multe ori suntem dezamăgiți, însă Dumnezeu ne întărește și ne dă putere în continuare. Rugați-vă și pentru cei cu care intrăm în contact, astfel încât lumina Evangheliei să îi lumineze și să îi aducă într-o stare în care Domnul să poată fi glorificat prin viețile lor.
Deaceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi- vă de ei, zice Domnul
Deși a durat puțin mai mult decât ne-am așteptat, iată că proiectul clădirii orfelinatului din Kachere merge înainte, și Dumnezeu a purtat de grijă astfel încât acum avem toți banii necesari construcției!!!
Inițial am crezut că vom fi gata până la sfârșitul lunii Iulie a anului acesta, însă Dumnezeu a lucrat conform planului Său deoarece a dorit să dea șansa unui copil de-al Său pentru a fi implicat în lucrare.
Deși pentru noi este ceva de neimaginat, iată că în lumea aceasta sunt destui oameni creștini care au mai mulți bani decât nevoie și se roagă Domnului neîncetat pentru oportunități în care să slujească. Un astfel de creștin a pus Domnul în calea noastră, și Numele Lui a fost și este glorificat într-un mod excepțional!
Noi ne bucurăm că putem începe construcția în sine, iar fratele se bucură că poate sluji Domnului!
De o bună perioadă de timp, Dumnezeu a început să lucreze această idee în inimile noastre, și anume că noi trebuie nu doar să îi slujim Lui, ci și să dăm altora șansa să Îi slujească. Fie prin rugăciune sau prin suport material, lucrarea din Malawi poate fi un loc în care toți cei care vor, pot să fie implicați în slujire către Dumnezeu. Noi nu suntem decât unelte în mâna Lui și fie ca El să ne folosească după bunul Său plac!
Cu voia Lui, vom avea banii necesari la începutul lunii Septembrie și vom începe această construcție.
Rugați-vă pentru înțelepciune din partea Domnului, putere de lucru și mai multă înțelepciune!
În pregătire pentru vizita noastră în România (punctul 6) de anul viitor, vrem ca lucrarea din Malawi să poată continua într-un ritm cât mai bun și productiv, de aceea am considerat că este necesar ca să achiziționăm o moticicletă second-hand pentru misiune, motocicletă pe care Stanley o va folosi pentru a merge în Kachere, Mpyupyu, Muheriwa, precum și în satele unde avem cluburile de copii.
Malawienii sunt obișnuiți cu mersul pe jos, însă anumite distanțe sunt pur și simplu prea mari și timpul petrecut pe jos ar putea fi folosit într-un scop mai bun.
De câteva luni am început să căutăm ceva bun și ieftin, și acum am rămas la cea din pozele de mai jos.
Motocicleta este o Yamaha YB-100, motor de 100cc și 4 viteze. Toată lumea o laudă și spune că este ”motocicleta pentru Africa”, fiind rezistentă și ușor de întreținut și reparat.
Una nouă costă mai bine de 1300 euro, însă noi am găsit-o pe aceasta, second-hand, la prețul de 500 euro.
Iată distanțele pe care Stanley le va avea de parcurs în timpul în care noi suntem în România:
Zomba – Muheriwa = 180 km dus-întors Zomba – Kachere = 60 km dus-întors Zomba – Mpyupyu = 50 km dus-întors
Zomba – cluburi (împreună) = 20 km dus-întors săptămânal.
De aproximativ 2 săptămâni Stanley este deja fericitul deținător al unui permis de conducere, categoria A, iar cu ajutorul Domnului vom reuși și să achiziționăm această motocicletă pentru el, astfel încât misiunea din Malawi să poată continua și frații și surorile din satele unde lucrăm să poată fi încurajați.
Rugați-vă ca Domnul să poarte de grijă și să putem strânge cei 500 de euro necesari.
Dacă doriți să fiți parte a lucrării din Malawi, puteți să investiți în acest proiect pe care îl avem! Domnul să vă binecuvânteze!
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și prin oamenii Lui de care El se folosește, iată că astăzi am avut posibilitatea să le oferim copiilor orfani din Kachere câteva lucruri esențiale vieții de zi cu zi, cât și câteva materiale necesare școlii pe care o vor începe luna viitoare.
Viața din Malawi este extrem de grea pentru foarte mulți oameni, iar cuvintele mele nu vor descrie niciodată nevoia care este în această țară. Foarte mulți trăiesc și cresc la limita sărăciei, într-o zonă mai bine descrisă ca și supraviețuire decât trăire. Mulți nu au săpun sau pastă de dinți, iar cei mai mulți nu vor avea niciodată nici măcar o minge cu care să se joace.
Dumnezeu a avut milă de noi și a ales să ne folosească în această lucrare minunată pe care am început-o de mai bine de un an de zile. Acești 27 de orfani au haine, papuci și merg la școală, iar pentru acest lucru Domnul merită să fie slăvit!
Noi nu am putea să facem aproape nimic dacă Domnul nu ne-ar fi trimis parteneri în misiune, frați și surori care să ducă greul acestei lucrări. Ei sunt aceia care dau de multe ori din puținul lor, iar eu sunt sigur că Domnul îi va răsplăti pe fiecare în parte conform harului Său nemăsurat!
Un frate scump din România ne-a trimis acești bani din care am cumpărat cadourile de astăzi. În fiecare pungă, copiii au: săpunuri de față și de haine, 2 sticle de ulei pentru piele (necesitate pentru toți africanii), pastă și periuță de dinți, câte 3 caiete pentru școală, câte 2 pixuri și câteva pachete de biscuiți.
Pentru noi, poate aceste lucruri nu sunt ceva prea important, însă aici în Malawi ele reprezintă o mică avere.
Mulțumim pe această cale fratelui care s-a jertfit și fie ca Numele Domnului să fie glorificat!
