Pe 25 iulie vă prezentam primele poze cu copiii orfani incluși în programul nostru din Kachere, iar printre aceștia erau și surorile Sandikonda, Esther și Esnati.
Esnati, despre care voi scrie acum, a fost prima prezentată, și pe atunci vă spuneam că ea are o problemă la glezna piciorului drept, o malformație cu care s-a născut și care o împiedică să aibă o copilărie normală.
Două săptămâni mai târziu, am fost în vizită la Esnati acasă și în acest articol puteți să citiți sau să recitiți detaliile: În vizită la surorile Sandikonda.
Așa după cum bine știți, săptămâna trecută am organizat o tabără de evanghelizare în satul Kachere, tabără la care și Esnati a participat în ciuda problemelor pe care le are. Mi s-a făcut milă de ea când am văzut-o că nu se putea juca împreună cu ceilalți copii, și la orice activitate era printre ultimii din pricina faptului că nu putea ține pasul cu restul.
Împreună cu un frate care are câteva legături la spitalul din Zomba, am luat decizia să o ajutăm pe Esnati astfel încât ea să poată păși în mod normal pe piciorul ei. Mâine, joi, voi pleca în sat dis-de-dimineață, urmând ca la ora 8 să ne prezentăm la un doctor care este specializat cu astfel de cazuri. Cel mai probabil vom fi trimiși în Blantyre, acolo unde alți doctori vor încerca să repare glezna fetiței, însă rămâne să vă țin la curent cu tot ceea ce se va întâmpla.
Copil orfan de ambii părinți, Esnati a suferit extrem de mult până la vârsta aceasta de 9 ani. După decesul părinților, ea a rămas paralizată pentru o vreme, iar problema cu piciorul a rămas pentru restul vieții. Copiii mici, precum ea, au încă oaselele în creștere, deci avem toate șansele pentru o recuperare încununată de succes.
Vă rugăm să ne susțineți în rugăciunile dumneavoastră în aceste zile. Fără această operație, Esnati va avea probleme în viața din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, îi va fi greu să ajute la treburile casei sau să aducă apă sau lemne. Mai apoi, când va fi mai mare, îi va fi greu să meargă pe distanțe mai mari, fie la o școală mai îndepărtată sau la o slujbă. Mersul pe jos este vital aici în Malawi, deoarece puțini sunt aceia care își permit mașini sau chiar biciclete. Mai mult, dacă o familie totuși are o bicicletă, bărbatul va fi acela care o va folosi tot timpul, deoarece așa este cultura aici.
Pentru orice întrebări, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați imediat, folosind formularul stânga-sus al paginii.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Pace. Care este situatia cu fetita ?