În primele 4 versete din Luca 15 citim despre o întâmplare interesantă din lucrarea publică a Domnului Isus. El stătea la intrarea în Templu și observa cu siguranță nu doar sumele de bani aruncate în visterie, ci și motivația ascunsă a inimii.
Unul după altul, bogații au trecut și au aruncat sumele lor, însă la final a venit și o văduvă săracă care, conform Cuvântului lui Dumnezeu, a aruncat mai mult decât toți ceilalți. Biblia spune clar că femeia a aruncat “doar” doi bănuți, o sumă mică în economia de atunci, însă ceva de neprețuit în economia lui Dumnezeu. Fiecare a aruncat din prisosul lor, adică din multul pe care fiecare îl avea. Dărnicia lor nu i-a afectat, nu le-a provocat o suferință și nu a fost o jertă. Pe de altă parte, femeia văduvă a dat din puținul ei. Dărnicia ei i-a provocat o lipsă importantă, a fost o jertă și o suferință.
De puține ori mi-a fost dat să văd, cu ochii mei, asemenea situații. În lucrarea pe care am făcut-o prin harul Domnului aici în Malawi am văzut oameni care și-au exprimat recunoștința față de Domnul sau față de noi, slujitorii Lui, într-un fel sau altul. Față de noi, am primit saci de porumb și orez din partea unora care aveau zeci. Darul lor a fost apreciat, însă știm că fiecare a dat din prisosul lor. De multe ori aceasta este și lucrul normal – dai doar atunci când ai în plus.
Binecuvântarea cea mai mare a fost atunci când oameni extrem de săraci și nevoiași au venit și au insistat să ne dea ceva din nimicul pe care ei îl au. Darul lor le-a pricinuit o pierdere majoră, el a fost un sacrificiu ales cu bună știință.
Așa este cazul sorei Bauleni din Kachere. Ea este văduvă și stă singură într-o casă mai mică decât bucătăriile noastre. Nu are pe nimeni alături și își duce viața de zi cu zi strict din ceea ce îi dă pământul. Chiar dacă nu are avuții, sora Bauleni are o inimă mai mare decât ea. Simțim tot timpul dragostea și recunoștința ei, și de multe ori aceasta se arată în practică.
Astăzi a fost una din acele zile, când sora Bauleni a dorit să ne dea ceva, ca să nu plecăm acasă cu mâna goală. A fost o zi minunată în sat; am vizitat câțiva copii orfani, am făcut planuri pentru a cumpăra un teren agricol pentru orfelinat, am făcut curățenie în clădirea copiilor, etc. După toată munca depusă, am fost istovit și gata să mă urc în mașină și să mă îndrept spre casă, când sora Bauleni m-a chemat la casa ei să îmi dea ceva. Darul ei a fost cu atât mai prețios cu cât a fost singurul lucru de valoare pe care îl avea în acel moment: câteva bucăți de lemn pentru foc.
Satele din Malawi sunt simple, majoritatea oamenilor nu știu ce înseamnă curent electric sau gaz, ei pregătind mâncarea pe foc deschis, între 3 pietre. Sora Bauleni ne-a dat ceva ce ea a crezut că ne va fi de un real folos în preparatul mâncării.
Zile ca și acestea sunt rare, însă sunt prețioase. Domnul ne aduce aminte că oamenii de aici ne iubesc și că lucrarea pe care o facem are un real impact în viețile lor. Într-adevăr, sora Bauleni iubește mult ceea ce facem și ne vede ca și trimiși din partea lui Dumnezeu – care, defapt, chiar suntem!
“Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari îşi aruncau darurile în vistierie. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuţi. Şi a zis:„Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi; căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
2.png)
