A missionary's tale…

Author: Ovi Cornea

  • Ajutor pentru 6 văduve

    “Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume” – Iacov 1:27

    Există multă vorbă în lumea creștină, și prea puțină faptă. Dăm like sau share pe Facebook la oameni și la necazurile lor, însă nu mergem să îi vizităm și să îi ajutăm în mod direct. Tineretul creștin a ajuns să creadă că poate face misiune cu nasu-n Facebook, că poate împlini Marea Trimitere sau voia lui Dumnezeu din confortul scaunului de birou sau a fotoliului.

    Din nefericire, însă, nu așa se fac actele de caritate și nu așa îl slujim pe aproapele nostru.

    Într-o lume în care creștinismul real se vede din ce în ce mai puțin, noi dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceia care încă aud vocea lui Dumnezeu. Mulțumim pentru aceia dintre dumneavoastră care încă doriți și faceți ceva concret pentru ca lumea aceasta să fie schimbată pentru Dumnezeu, om cu om, suflet cu suflet.

    Astăzi am avut onoarea de a vă reprezenta în fața acestor 6 surori văduve din biserica din Kachere, biserică plantată de noi în urmă cu 3 ani. Surorile acestea nu au pe nimenea, iar viața lor de zi cu zi este de cele mai multe ori un chin. Dacă copiii lor le-au părăsit, dacă neamurile le-au uitat în voia sorții, oare Dumnezeu le mai cunoaște numele?!? Oare Domnului îi pasă de 6 femei văduve și sărace care locuiesc într-un sat uitat de lume, într-o țară uitată de lume, în mijlocul unui continent lipsit de importanță?!?

    Dacă răspunsul întrebărilor de mai sus este afirmativ, și dacă Dumnezeu ne arată pe paginile Scripturii cât de mult Lui îi pasă de orfani și de văduve, oare care ar trebui să fie răspunsul nostru, a celor care ne numim urmași ai lui Cristos?

    Astăzi, dumneavoastră cei care ne susțineți, ați adus bucurie în inimile a 6 văduve care nu vă vor putea răsplăti niciodată. Ele nu, însă Creatorul lor da! Sunt 6 femei în vârstă, și cu o viață așa de grea, încât nici nu își mai cunosc numărul zilelor. La întrebarea “Câți ani aveți?”, fiecare dintre ele au ridicat din umeri și mi-au spus că greutățile le-au făcut să-și uite anii. Mă întreb de câte ori s-au gândit că mai bine nu ar fi trăit? Mă întreb dacă vreodată cineva le-au spus “La mulți ani!”?

    Cele 6 surori au primit câte un mic ajutor care le va mai ușura puțin viața pentru 1 lună de zile: lumânări, chibrite, săpunuri, zahăr și multe alte lucruri esențiale pentru care e nevoie de bani – iar ele nu au bani! Poate e greu de crezut, însă câteva din aceste surori nu au pus mâna pe bani de la începutul anului!!!

    Mulțumim pentru susținerea financiară regulată. Mulțumim pentru susținerea financiară ocazională. Vă mulțumim pentru susținerea în rugăciune.

    Asunge Jailosi, vârstă necunoscută

    Dola Madulira, vârstă necunoscută

    Esmy Jailosi, vârstă necunoscută

    Jessy Nkomaula, vârstă necunoscută

    Sigele Matipa, vârstă necunoscută

    Stella Bauleni, vârstă necunoscută

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Malawi: cea mai săracă țară din lume

    Conform ultimelor date și informații ale Băncii Mondiale, Malawi este acum catalogată ca fiind cea mai săracă țară din lume, cu un Produs Intern Brut pe cap de locuitor la o valoare de doar 226,5 dolari americani.

    PIB pe cap de locuitori este valoarea totală a PIB-ului țării împărțită la numărul de locuitori. Valoarea ne dă o idee cu privire la prosperitatea materială a locuitorilor. Cu cât PIB-ul este mai mare, cu atât locuitorii țării o duc mai bine.

    Din păcate, locuitorii din Malawi nu o duc bine deloc. În ultimii ani, nivelul sărăciei a crescut simțitor. În 2010, PIB-ul pe cap de locuitor a fost 359,6 USD iar în 2012 doar 266,6 USD.

    Malawi: $226,5
    Romania: $9.499,2
    USA: $53,042

    Știrea în ziarul local: Malawi now ranked poorest in the world.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Împotmolit în Mpyupyu…

    Astăzi a fost zi de biserică și, conform planului stabilit, a venit timpul să fiu în biserica din Mpyupyu. Din păcate, însă, dimineața ne-a fost dată peste cap de un eveniment mai puțin plăcut, însă care se mai întâmplă din când în când, mai ales că suntem în sezonul ploios!

    Astfel, cu puțin înainte de a ajunge la biserică, am vrut să evit niște copii care se jucau în apă pe marginea potecii, și am căzut într-un șanț acoperit cu nisip. Întregul pământ în această zonă este nisipos și foarte instabil din pricina ploilor abundente.

    În mod normal, o astfel de situație nu prezintă nici un fel de probleme pentru mașina noastră care este 4×4, însă roțile din partea dreaptă a mașinii au rămas suspendate. Șanțul săpat înainte a fost unul destul de adânc și acoperit superficial, astfel încât nu mi-am dat seama din timp de pericol.

    În 2010 mi s-a mai întâmplat să rămân împotmolit în satul Ntyia II, atunci când mașina a alunecat tot într-un șanț, tot în timpul sezonului ploios. Atunci, frații din biserică au ridicat pur și simplu mașina pe sus și m-am pus înapoi în drum! Acum, însă, nu s-a putut face aproape nimic, pentru că nimeni nu avea stabilitate suficientă pe pământul nisipos umed, iar mașina cântărește aproape 2 tone! De la ora 09:00 și până la ora 10:30 am încercat toate soluțiile știute și ne-știute, fără nici un rezultat; mașina nu a vrut să se clintească. Aproape de ora 11:00, cineva și-a adus aminte că un om alb născut în Malawi are o fermă la aproximativ 30 minute distanță de biserică, și că la aceea fermă el are tractoare. Stanley împreună cu păstorul s-au dus și după aproape 2 ore s-au întors cu un tractor, gata de acțiune!

    Ca să înțelegeți cât de rău era drumul, și tractorul a avut probleme în a mă scoate! Abia după 10 minute, am fost scos afară din șanțul care nu arată a fi prea mare. Pozele nu pot arăta clar realitatea!

    La câteva minute după ora 13:00 am fost salvat din această situație.

    De-a lungul anilor am mai fost în situații grele, însă niciodată până acum nu am rămas împotmolit. Niciodată nu am avut nevoie de ajutorul altora. Astăzi a fost diferit, pentru că 2 din cele 4 roți au rămas suspendate în gol, iar celălalte roți patinau pe pământul suprasaturat de apă.

    A fost o zi lungă și destul de frustrantă.
    Lecția învățată: să nu plec nicăieri fără apă la mine! 🙂

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • 4×4: 200.000 km

    Astăzi mașina noastră de teren a împlinit frumoasa vârstă de … 200.000 km! Dumnezeu ne-a pregătit această mașină la începutul anului 2013, și de atunci a străbătut peste 22.000 km pe drumurile africane, văzând atât drumuri bune și pavate cât și drumuri extrem de grele.

    Nissan Hardbody (“corp puternic”) este denumirea pe care Nissan a dat-o acestor mașini făcute doar pentru drumurile distruse din Africa și Australia. Sunt mașini extrem de rezistente, simple și ușor de întreținut – exact ceea ce noi avem nevoie. Echivalentul din Europa ar fi Navara iar în Statele Unite Frontier, mașini cu care defapt împarte aceleași piese.

    Nissan Hardbody vine în diferite configurații, însă a noastră este cu cabină dublă, motor diesel și 4×4. Alte configurații disponibile sunt cu cabină simplă 4×4, sau dublă cabină 2×4 pe benzină.

    Din Ianuarie 2013 am folosit-o într-una pe drumurile distruse care duc spre Kachere, Mpyupyu, Muheriwa, dar și în multe alte locuri. Am folosit-o pentru a merge la Blantyre sau la aeroport. Am folosit-o intens la construcția bisericii din Kachere, uneori încărcând și aproape 2 tone de materiale. Cu ea am lucrat, cu ea am umblat, cu ea am tras și am cărat; pretutindeni, și în orice situație, a fost și este o mașină de încredere care nu ne-a lăsat niciodată dezamăgiți.

    Motorul de pe această variană de mașină este modelul QD32, motoare simple, non-turbo, care funcționează prin aspirație normală. Conform forumurilor pe care le-am găsit, deținătorii acestor tip de mașină susțin că ele pot ajunge și până la 800.000 – 1.000.000 km dacă sunt bine îngrijite. Din cauza faptului că nu au turbo, aceste motoare sunt mai lente, însă mai durabile. Un proprietar din Africa de Sud declara că aceste motoare sunt “anti-glonț”, adică ele rezistă la orice greutăți.

    La cele aproape 2 tone, mașina este foarte grea, însă motorul de 3,2L face față la orice provocare. În bena din spate se pot încărca încă 1 tonă de materiale (822 kg oficial). Așa cum menționasem mai sus, au fost cazuri în care am fost nevoit să încarc aproape încă 2 tone, ajungând la o greutate totală de 4 tone!

    Din ziua când am cumpărat-o am ținut socoteala la toate cheltuielile pe care le-am avut, atât piese, întreținere cât și motorină. Astfel, știu că în Ianuarie 2013 (prima lună în posesia noastră) am parcurs 490 km, în timp ce în Octombrie 2013 am străbătut 1.851 km. Anul acesta, în cele 46 de zile de când suntem în Malawi, am străbătut nu mai puțin de 2.135 km la un cost total de 1.688 RON.

    200.000 km pentru această mașină sunt o nimica toată, mai ales că toate forumurile sunt pline de posesori care ajung la cel puțin 600.000 km. Ca și oricare altă mașină, și aceasta are nevoie de câteva lucruri simple însă esențiale: ulei de motor și filtre schimbate în mod regulat și o atenție periodică la nivelul de ulei și apă. Bineînțeles, caroseria sau alte componente pot ceda oricând înaintea motorului, de aceea orice mică defecțiune necesită reparație imediată. Aici în Africa am înțeles mai bine cât de important este să reparăm orice mică defecțiune imediat. Un zgomot nou apărut poate fi din pricina unui șurub care s-a deșurubat. Reparația acestuia este simplă și rapidă. Ignorat, acest șurub poate provoca daune mai mari și mai costisitoare.

    Trebuie să adaug că nici supraîncărcarea mașinii nu este benefică, și că acest lucru s-a întâmplat numai în cazuri extraordinare. În 99% din cazuri, nu accept mai mult de 5 persoane în mașină și maximum 1 tonă în spate.

    Acestea fiind spuse, probabil ați observat că îmi îndrăgesc mașina, cu atât mai mult cu cât mă pot baza pe ea oricând. O îndrăgesc și pentru că a fost răspunsul a 3 ani de rugăciuni. A venit exact atunci când am avut cea mai mare nevoie și sper să o pot folosi fără probleme până când Dumnezeu va avea altceva pregătit pentru noi!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Banca Africană

    Astăzi am avut prilejul să petrec o bună bucată de vreme cu un prieten drag de-al meu, un om de afaceri de aici din Zomba. Afacerea lui e în domeniul construcțiilor și de-a lungul anilor am lucrat împreună la diferite proiecte.

    Numele lui este Gift (“Cadou”) și este un băiat tânăr, inteligent, muncitor, onest și cu foarte mult potențial. Undeva în urmă cu 2-3 ani mica lui firmă de construcții s-a ridicat într-un mod neașteptat, iar anul acesta a primit mai multe contracte mari. Gift are o echipă de peste 20 de oameni care muncesc pentru el, iar recent și-a cumpărat încă o mașină de lucru, ceea ce înseamnă enorm de mult pentru un cetățean a unei țări a lumii a treia.

    Vorbind despre una-alta, am ajuns și la capitolul bani. Gift mi-a spus câteva lucruri extrem de interesante vis-a-vis de modul în care el lucrează cu clienții lui, iar aceste obiceiuri le-am văzut de-a lungul anilor la foarte mulți Malawieni deși, bineînțeles, la o scară mult mai mică.

    Gift a început prin a-mi spune că a primit un contract mare în alt oraș, însă nu prea stă bine cu capitalul. În alte cuvinte, el va trebui să achiziționeze anumite materiale prime cu care va putea munci, iar plata va fi doar la final. Am fost surprins să aflu că, defapt, Gift are acești bani însă ei nu sunt la imediata lui dispoziție, ci în buzunarele datornicilor.

    Uimit de situație, l-am întrebat cum poate cineva să aibă o afacere în Africa dacă oamenii nu plătesc la timp. Răspunsul lui a fost incredibil: așa se duce o afacere în Africa!!!

    Datoriile aici în Africa nu sunt altceva decât conturi de economii. Economia africană este una în care oamenii sunt dependenți unii față de alții, nu independenți precum în Europa. 1000 roni puși în bancă astăzi nu mai sunt 1000 de roni pe care îi putem scoate mâine, din pricina taxelor bancare și de administrare a contului. Prin intermediul datoriilor, banii rămân la aceeași sumă indiferent de timpul scurs.

    Gift mi-a spus că unele lucrări mici pe care le are nici nu sunt plătite deloc, cel puțin nu înainte sau după terminarea lucrării. Banii sunt lăsați în buzunarele clienților pentru zile negre. În situații dificile, Gift trece pe la clienții la care a lucrat poate cu 6 luni – 1 an în urmă și își cere banii.

    Nici această cerere a datoriei nu se face precum în Europa, ci mult mai politicos și diferit. Gift trebuie să își convingă datornicii că problema lui actuală este mai importantă decât nevoile lor. Aceștia, la rândul lor, îl pot convinge pe Gift că nu sunt în posesia acelor bani și că va trebui să aștepte până când “lucrurile vor fi mai bune”. Atât Gift, cât și majoritatea Malawienilor sunt perfect deacord cu un asemenea obicei și, din câte îmi dau eu seama, el funcționează perfect nu doar în Malawi ci în Africa Centrală în general.

    Foarte interesant, în anumite situații Gift nici măcar nu pune un preț pe munca pe care o prestează. În momente de criză sau de nevoie, el va trece și pe la acești clienți pentru a cere niște bani. Fostul client îi va da o sumă modică, iar această situație se poate întâmpla de încă 5-10 ori, până când unul dintre ei va realiza că suma plătită este, oarecum, conform cu munca.

    Gift este mai mult decât mulțumit cu acest sistem, deoarece el știe că are “conturi” deschise în multe locuri. Mai devreme sau mai târziu, el își va recupera banii, însă între timp își va fi deschis alte “conturi”, în alte locuri. Așa cum spuneam, banii aceștia sunt ținuți așa pentru momente de criză, urgență sau de nevoie. Clienții, la rândul lor, par a fi bucuroși să plătească cum și cât pot, iar cu toții se simt bine să fie dependenți de alții.

    Părerea mea e că acest sistem se trage din vremurile din urmă în Africa când oamenii fie nu știau să folosească băncile sau sumele datorate erau mult prea mici pentru a fi puse în cont. Un datornic este văzut ca un cont de economii de unde banii pot fi recuperați la un moment dat.

    Bineînțeles, un asemenea sistem nu ar funcționa sub nici o formă în Europa. Nouă ne place să fim independenți, iar banii noștrii să fie puși bine în sigurnața băncilor. Ne place să avem acces rapid la ce este al nostru. În Africa, însă, oamenii aleg întotdeauna să depindă de alții. Africanii se simt bine dacă sunt datornici sau dacă au datornici, pentru că acest lucru le întărește sentimentul de dependență. Banii în buzunarul vecinului sunt mai în siguranță decât în buzunarul meu, de unde îi pot folosi pe lucruri lipsite de importanță. Timpul aici nu prezintă niciodată o problemă, iar lucrurile aproape că nu se fac niciodată atunci când ar trebui. Africanul nu are nevoie de viteza bancomatului, și e mai mult decât mulțumit să piardă 2-3 zile ca să își recupere datorii vechi de 6 luni.

    Așa cum am menționat mai sus, am ajuns la concluzia că acest sistem funționează perfect în Africa.

    Dumneavoastră ce părere aveți de această “bancă africană”?

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • În vizită la Yamikani

    Astăzi am fost în vizită la Yamikani Nkhwanda, un băiat de aproape 15 ani care face parte din cei 74 de copii pe care îi hrănim în cadrul programului din Kachere.

    Familia din România care l-a “adoptat” i-a trimis câteva lucruri frumoase de care acest băiat orfan se va bucura cu siguranță. Yamikani este orfan de ambii părinți, în prezent el locuind foarte aproape de orfelinat, împreună cu una din mătușile lui și cu copiii acesteia.

    Printre lucrurile pe care astăzi Yamikani le-a primit se numără și niște haine noi pe care el le va folosi atunci când va merge la școală, o minge de fotbal, un sac de dormit, câteva dulciuri și o scrisoare împreună cu poza familiei care a trimis toate aceste lucruri.

    Yamikani a fost plăcut suprins de ceea ce a primit și a fost extrem de mulțumitor. Urmează ca și el, la rândul lui, să scrie o scrisoare familiei.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Noutăți fântână

    Luni, 2 februarie, am început forarea fântânii din Kachere, iar ieri v-am prezentat primele poze și informații. Lucrările au continuat și astăzi iar la finalul zilei am terminat o etapă importantă, și anume am ajuns la finalul forării!

    Chiar dacă dorința mea a fost să ajungem la cel puțin 40 m și ideal la 45 m, din pricina unei pietre extrem de dure forarea a fost oprită la adâncimea de 36 m. În ciuda faptului că fântâna nu va fi atât de adâncă pe cât mi-aș fi dorit, Dumnezeu a dat înțelepciune atunci când am ales locul și se pare că vom avea apă destulă pe tot parcursul anului, exact ceea ce ne-am dorit în final.

    Conform tehnicienilor care au operat mașina de forat, puțul săpat a atins nu 1, nici 2, ci 3 “vene” de apă, conform graficului desenat de mine mai jos!!!

    Prima “venă” sau râu subteran este la 11 m, după care urmează câțiva metri de piatră și pământ, după care a doua “venă” la 22 m și următoarea la 32 m. Nu știm exact cât de mari sunt aceste râuri, însă ele aduc apă suficientă pentru toate nevoile pe care le avem.

    Țeava de 110 mm are mici fante pe toată lungimea ei, astfel încât apa să fie adusă la fundul fântânii de unde apoi va fi extrasă manual sau electric.

    Ne-am bucurat să primit asigurare în scris din partea companiei care a săpat fântâna, deoarece ei sunt mai mult decât siguri că avem apă mai multă decât avem nevoie. Conform acestei asigurări, dacă în timpul sezonului uscat fântâna rămâne fără apă vom avea parte, în mod gratuit, de alte două fântâni săpate în locații alese de mine. Compania a vrut, prin intermediul acestui document, să mă asigure că apa va fi disponibilă chiar dacă nu s-a reușit forarea la adâncimea dorită de mine.

    În viitor urmează încă câteva etape de curățare, după care un test de presiune și de debit, și mai apoi instalația de pompare propiu-zisă plus sistemul de drenaj.

    Vreți să fiți parte a lucrării din Malawi?

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Lita și Ethan bolnavi

    Suntem în plin sezon ploios și apă multă înseamnă și țânțari mulți. În această perioadă, numărul țânțarilor este infinit mai mare decât în timpul sezonului secetos, iar riscul infectării cu malarie este cu atât mai mare.

    De câteva zile, Lita și Ethan sunt bolnavi. Totul a început cu febră, după care a urmat lipsa poftei de mâncare. Astăzi, în timp ce eram în Kachere supraveghind forarea fântânii, Lita m-a sunat și m-a rugat să vin repede pentru că se simte rău. I-am dus pe amândoi la clinica MASM din Zomba, iar doctorul de gardă a cerut teste complete ale sângelui.

    În urma acestor teste s-a găsit că numărul globulelor albe este ridicat, atât în cazul soției cât și al lui Ethan. Acest lucru înseamnă fie o infecție ori malarie, deoarece sistemul imunitar reacționează asemănător.

    Ethan a primit o injecție și amândoi au primit medicamente contra infecției dar și medicamente împotriva malariei.

    În mâna Domnului sunt toate, de aceea rămânem încredințați că El va purta de grijă!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Fântână în Kachere

    După o perioadă lungă în care ne-am rugat, am prezentat altora și am așteptat răspunsul din partea lui Dumnezeu, iată că acum a venit timpul potrivit pentru o lucrare frumoasă și importantă în satul Kachere: o fântână de apă!

    Dacă ați ascultat prezentarea lucrării din Malawi, atunci cu siguranță știți de acest proiect pe care îl avem în satul Kachere. După ce am începtut o biserică și mai apoi un orfelinat unde hrănim 74 de copii, acum a venit timpul pentru o fântână care să ne asigure apa pe tot parcursul anului.

    Kachere are 2 fântâni care, din păcate, nu au fost săpate la adâncimea corespunzătoare. Una dintre ele se află aproape de casa șefului satului, fântână pe care am încercat să o reparăm în 2012. Atunci am aflat că ea a fost săpată la doar 30 de m adâncime iar în timpul sezonului uscat ea seca.

    Fântâna pe care noi o săpăm este de 45 m, adâncime care ne va asigura apă indiferent de sezon. Acum, pe timpul sezonului ploios și datorită ploilor abundente, am găsit apă începând cu 14 m, însă forarea va continua până la adâncimea corespunzătoare.

    Apa este extrem de importantă în viețile fiecărora dintre noi. Avem nevoie de apă pentru a trăi, pentru a găti, pentru a spăla și pentru a ne spăla. Pentru majoritatea dintre noi lucrurile sunt simple; dacă ne este sete, mergem la  bucătărie, luăm un pahar și deschidem robinetul fiind siguri că apa este disponibilă 24/24. Viața în satele din Africa este cu totul alta. În Kachere, pe timpul sezonului uscat, femeile și copiii sunt aceia care trebuie să găsească apă. Casele nu sunt conectate la rețeaua de apă și oamenii nici nu au robinete disponibile. Ei se trezesc dis-de-dimineață, merg de la câteva sute de metri până la câțiva km pe jos, după care se întorc cu sticle sau damigene de 20 l de apă în brațe sau pe cap.

    Femeile care lucrează la bucătărie în cadrul programului pe care îl avem cu copiii din Kachere, obișnuiau să se trezească la ora 2 dimineața pentru a aduce apa care se afla la o distanță de 3 ore de mers pe jos. Odată finalizată această fântână, și prin harul Domnului, apa va fi disponibilă 24/24, pe tot parcursul anului. Lucrarea din Kachere va merge mai bine și mai ușor, iar comunitatea întreagă va avea apă la îndemână.

    În Malawi spunem “mazi ndi moyo” – apa este viață – și, într-adevăr, apa înseamnă viață! Lucrarea noastră, ca și slujitori ai Domnului, se axează în mod principal pe propovăduirea Evangheliei. Vrem ca și această fântână să fie o unealtă în a-i aduce pe oameni la Isus. Viziunea mea este ca oamenii să aibă acces nu doar la apă fizică ci la apa vieții!

    „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică”  
    Ioan 4:13-14

    Proiectul este în curs de desfășurare…

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Internetul în Malawi

    Unul dintre lucrurile care încă sunt de o calitate extrem de slabă aici în Malawi este și serviciul de internet. De multe ori nu este ușor să fii într-o țară a lumii a treia, însă dăm slavă lui Dumnezeu pentru că El ne poartă de grijă și întotdeauna găsim soluții!

    Internetul în Malawi nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani, ba încă este mai deplorabil decât înainte să plecăm în România. De la prețuri enorme până la viteze extrem de mici, iată care este situația diferitelor servicii disponibile:

    MTL este una dintre primele companii de telefonie fixă și internet din Malawi. Este ceea ce am folosit încă din prima noastră zi în Malawi, în 2009. MTL oferă servicii de dial-up, un sistem extrem de vechi, foarte încet și cu multe probleme. Noi am folosit acest sistem prin cablu până când vecinii noștrii au început să folosească linia de internet pe post de uscătoare de haine. Cablul s-a rupt în mai multe locuri, și internetul nu a mai fost la fel niciodată.

    Astăzi, MTL oferă internet prin așa-numitele “dongle“, un mic aparat care se conectează la calculatorul prin portul USB. Acesta folosește o cartelă SIM pentru a se conecta la rețeaua respectivă și pentru a conecta, la rândul lui, calculatorul la internet.

    O oră de internet prin MTL costă 2,6 lei, iar o lună de internet costă 324 lei. La finalul perioadei active, utilizatorul trebuie să cumpere o cartelă de reîncărcare pentru a extinde perioada de folosire. Viteza celor de la MTL este foarte mică, de ordinul câtorva zeci de kb/ secundă.

    Airtel este ceea ce noi am folosit în ultimii câțiva ani de zile, atât pentru internet cât și pentru telefonia mobilă. Internetul prin acest serviciu este, de asemenea scump, însă viteza este una acceptabilă și nu suntem nevoiți să așteptăm 5 minute pentru o singură pagină. Din păcate, Airtel nu oferă internet nelimitat.

    Astfel, un pachet de 500 MB costă 20 de lei, iar un pachet de 10 GB costă 200 de lei. Cei 10 GB sunt limita maximă, după care un alt pachet trebuie cumpărat. 500 MB este destul pentru a vizualiza 5-6 filmulețe HD pe Youtube.

    TNM este o altă companie care oferă servicii mobile și de internet. Pachetele lor sunt mai scumpe, iar viteza este asemănătoare Airtel. Unul dintre avantajele lor este că oferă acces gratuit la Facebook prin intermediul paginii mobile sau prin aplicațiile.

    Access este un serviciu relativ nou, pe care l-am încercat în urmă cu câteva zile. Promisiunea lor este internet plătit pe timpul zilei și gratuit, nelimitat, după ora 18:00. Din păcate, viteza este bună pe timpul zilei, însă după ora 18:00 la un moment dat nu am avut rețea deloc.

     Burco este o companie care este specializată pe internet de viteză mare și, într-adevăr, viteza lor este cea mai bună pe care am găsit-o aici în Malawi. Dezavantajul este că pachetele oferite de ei sunt scumpe.

    Astfel, cu 21 de lei putem cumpăra 800 MB (echivalentul unui film), iar cu 173 de lei putem avea 9 GB de internet. Economic vorbind, internetul Burco este mai ieftin pe unitate cu cât pachetul cumpărat este mai mare. Acest lucru prezintă un avantaj considerabil față de restul serviciilor de internet.

    Skyband este ultimul serviciu dedicat internetului despre care voi vorbi astăzi. Este cel mai respectat aici în Malawi din pricina faptului că și ei oferă calitate și viteză. Toate băncile folosesc Skyband pentru a se conecta la internet și pentru a conecta bancomatele la internet.

    În zilele trecute am încercat și Skyband, însă din păcate nu avem semnal aici la casa de misiune. Unul din pachetele convenabile este cel supranumit “nightrider” (călărețul nopții). În schimbul a $50 dolari americani, Skyband oferă doar 3 GB/lună pe timpul zilei, dar gratuit și nelimitat pe timpul nopții.

    Mai există și alte servicii de internet, mai mici și mai nesemnificative, care de cele mai multe ori nu oferă calitate. Pe partea cealaltă, mai avem și serviciile de internet prin satelit, a căror prețuri se ridică la ordinul miilor de dolari.

    Internetul este important pentru noi aici în Malawi. Trebuie să stăm în contact cu lumea întreagă, trebuie să citim știrile și trebuie să rămânem conectați cu sponsorii noștrii și cu familia. Fie prin Facebook, email sau prin intermediul acestui blog, este datoria noastră să vă ținem la curent cu ceea ce se întâmplă în Malawi, în lucrare și familie.

    Din pricina situației de aici, ne-am dezvoltat câteva obiceiuri noi când vine vorba de folosirea internetului. Primul obicei (bun) este că am limitat timpul de folosire. Al doilea obicei este prelucrarea pozelor înainte de a fi încărcate pe blog sau pe Facebook, astfel încât mărimea lor să fie redusă. Aici în Malawi nu folosim Youtube aproape deloc deoarece filmulețele se încarcă foarte greu și “costă” mult.

    În România am avut parte de internet rapid și ieftin, un vis pe care îl am pentru Malawi. Pentru 27 de lei am avut internet nelimitat la o viteză de 20 Mbps. Skyband, unul dintre cele mai rapide servicii aici în Malawi, oferă doar 8 Mbps la uimitorul preț de 3400 USD sau 13.360 lei/lună!!! Dacă ar exista 20 Mbps aici, probabil că ar costa peste 20.000 lei/lună!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!