A missionary's tale…

Author: Ovi Cornea

  • Prezentare lucrarea din Malawi – 2014

    Așa cum bine știți, în această perioadă în care am fost plecat din Malawi am umblat din loc în loc, vizitând biserici și îndemnând frați și surori la implicare în lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat.

    Pe lângă mesajul din partea lui Dumnezeu, experiențele trăite și cuvintele mele în general, m-am folosit de o masă de prezentare cu câteva obiecte specifice țării și culturii unde slujim, dar și de o prezentare video special pregătită la începutul anului 2014. Această prezentare video a avut menirea de a aduce lucrarea din Malawi cât mai aproape de ochii și sufletele celor prezenți, și eu cred că Dumnezeu a lucrat în mod minunat.

    Pentru că se apropie plecarea noastră înapoi, am atașat acestui articol prezentarea pe care am folosit-o în bisericile de români, astfel încât dumneavoastră să o puteți vedea sau revedea. Prezentarea are 9 minute și 48 de secunde.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Trimitere 2014

    Dacă duminica trecută a avut loc binecuvântarea fiului nostru, Ethan Ovidiu, iată că în această duminică a avut loc binecuvântarea întregii familii pentru lucrarea din Malawi.

    Data de 21.12.2014 a reprezentat ultima duminică împreună cu frații și surorile noastre din Biserica Baptistă “Sfânta Treime” din Baia Mare. A fost o zi în care ne-am luat rămas bun dar, mai important, o zi în care biserica și-a exprimat încă o dată suportul pentru lucrarea la care suntem chemați.

    Noi credem în importanța bisericii locale și în autoritatea pe care ea o are. Noi nu am fi unde suntem astăzi fără suportul acestei biserici. Lucrarea din Malawi nu ar fi în stadiul în care este fără să avem o biserică în spatele nostru. Bineînțeles, mai presus de orice, lui Dumnezeu I se cuvine toată gloria. Nici unul dintre noi nu am fi nimic fără harul Lui.

    Așadar, cu binecuvântarea și trimiterea bisericii, suntem gata să parcurgem drumul de peste 10,000 km până… acasă.

    Suntem binecuvântați să fim parte dintr-o biserică cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru misiune.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Binecuvântare Ethan

    Duminică, 14.12.2014, în cadrul serviciului divin al bisericii baptiste “Sfânta Treime” din Baia Mare a avut loc și binecuvântarea băiețelului nostru, Ethan Ovidiu.

    Fratele păstor, Vasile Paul, a oficiat această lucrare, încredințând viața lui Ethan în mâinile lui Dumnezeu.

    „Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: „Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:

    Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească….  Ethan Ovidiu!
    Biserica: AMIN!

    Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine …Ethan Ovidiu!
    Biserica: AMIN!

    Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea … Ethan Ovidiu!
    Biserica: AMIN!

    Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.” Num 6:22-27

    „I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” Marcu 10:13-16

    Domnul să îL binecuvânteze pe Ethan Ovidiu!

    Rugați-vă pentru noi, părinții, ca să știm cum să îl creștem în frică de Dumnezeu!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Cargus – servicii de curierat de cea mai proastă calitate

    Pentru că în Malawi nu găsim foarte multe lucruri care ne sunt necesare, și pentru că în România acestea sunt de cele mai mute ori mai ieftine dacă sunt achiziționate online, în perioada aceasta înainte de plecare am făcut câteva achiziții care mi-au fost livrate acasă. Câteva, însă, nu fără surprize neplăcute, și de fiecare dată firma de curierat Cargus a fost implicată.

    Scopul acestui articol este de a vă relata experiența mea în ceea ce privește firmele de curierat, astfel încât fiecare dintre dumneavoastră să puteți să faceți o alegere mai bună în viitor. Eu unul am învățat o lecție bună.

    Voi vorbi doar despre două situații.

    Prima întâmplare a fost în urmă cu câteva luni, atunci când Cargus mi-a adus un colet, însă doar până la stradă. În mod normal, curierul trebuie să îți aducă coletul până la ușă, însă firma cu pricina este probabil mai specială și își roagă clienții să coboare jos. Acest lucru nu ar fi o problemă prea mare, mai ales că stau la etajul 1 și sunt destul de tânăr, însă nu știu cum s-ar simți cineva obosit după o zi de muncă și care mai locuiește și la etajul 4. Lăsând asta la o parte, ora la care mașina a venit a fost una în afara orelor de program. Din câte știu, curierii nu mai livrează după ora 17:00, însă în cazul meu s-a întâmplat seara târziu, după ora 19:00. Sincer, nu îmi place să cobor când e deja noapte afară, în spatele blocurilor, pe întuneric, și să mă întâlnesc cu un curier căruia abia pot să îi văd fața.

    A doua situație a fost cea care m-a determinat să scriu acest articol, ea întâmplându-se chiar astăzi. Am comandat un cablu important în urmă cu 9 zile, pe 9 decembrie, însă curierul Cargus a ridicat-o de la firma cu pricina abia pe data de 16. Conform sloganului lor – servicii de curierat de cea mai bună calitate – m-am așteptat să primesc pachețelul mic pe 17 sau cel târziu astăzi, pe 18, însă am rămas doar cu speranța. Ce e și mai trist este faptul că au scris minciuni vis-a-vis de această livrare, iar ele sunt următoarele:

    – astăzi, la 11:23, pe site apare că destinatarul nu a fost găsit acasă. Acest lucru nu este adevărat, deoarece nu am plecat nicăieri astăzi, deși aveam în plan să ies din casă. Am așteptat, crezând că voi intra în posesia obiectului comandat.

    – astăzi, tot la 11:23, apare că am fost avizat cu bilet la adresă. Dacă înțeleg eu bine, acest lucru înseamnă că a fost lăsat un aviz în poștă, însă nici acest lucru nu este adevărat.

    – astăzi, la ora 18:34, apare livrare reprogramată deoarece “destinatarul solicită livare pe 19/12/2104”. Din păcate, și acest lucru este fals, deoarece nu am solicitat nimic, ba încă aș fi vrut să îl primesc cât de repede.

    – astăzi, la ora 18:37, deci după doar 3 minute, se pare că am insistat încă o dată ca livrarea să fie făcută mâine, doar că eu nu îmi aduc aminte.

    Lucrurile sunt triste și din pricina altor aspecte. În primul rând, am încercat să trimit un email folosind adresa de pe site-ul cargus.ro, însă emailul s-a reîntors cu o eroare: adresa nu există. Am luat apoi legătura cu un reprezentant folosind chat-ul, și am fost asigurat că se va rezolva. După 2 minute, am fost sunat de cineva de la Cargus și am fost întrebat dacă sunt acasă pentru că se va efectua livrarea. Am răspuns pozitiv, însă nimeni nu a sosit. Acum, la ora 20:00 am luat din nou legătura cu reprezentantul de vânzări, și mi s-a spus că se va încerca livrarea mâine. Se va încerca.

    Lipsa de profesionalism, lipsa de seriozitate și minciunile sunt caracteristice acestei firme, de aceea de acum încolo voi alege altceva. Într-o țară precum România, așteptările noastre trebuie să fie mult mai mari, iar aceste glume nu trebuie să fie înghițite pentru că “ah, e România”. Nici în Africa nu se întâmplă așa ceva!

    În altă ordine de idei, recomand cu căldură FanCourier. Chiar dacă sunt puțini mai scumpi, sunt extrem de profesionali, trimit sms și sună de fiecare dată, iar băiatul care face livrarea pe strada noastră este un tip super, care discută, care întreabă de sănătate, etc.

  • US-RO-MW grafic PIB/rata fertilității

    De foarte multi ori statisticile pot obositoare, însă prezentările grafice pot arunca o lumină mai bună asupra situației, de aceea m-am bucurat să găsesc și să împărtășesc cu dvs. situația țării în care slujim, Malawi, în comparație cu România și Statele Unite.

    • În filmulețul de mai jos avem acest grafic care ne prezintă următoarele aspecte ale celor trei țări: pe latura orizontală – Venitul Anual / persoană (GDP/capita sau Produsul Intern Brut), calculat într-o monedă internațională și ajustat conform inflației, și
    • pe latura verticală – Numărul de copii / femeie (sau fertilitatea).

    Mai multe informații despre GDP și PPP$ găsiți accesând link-ul fiecăruia.

    Perioada calculată este între anii 1800 – 2012. Cu culoarea roșie avem România, cu galben Statele Unite, iar cu albastru avem Malawi.

    Foarte interesante sunt rezultatele; Malawi a avut întotdeauna un număr mare de copii în fiecare familie, lucru care a ținut și ține în continuare economica jos la pământ. După 1950, numărul de copii din fiecare familie a scăzut, și economica a început să crească de la $300 USD/persoană/an la aproximativ $800 cât este acum.

    În același timp România a început de la peste $1,000/personă/an în anii 1800 și a crescut la peste $10,000/persoană/an în 2012. În Statele Unite situația este cea mai bună, economia a fost într-o continuă creștere, astfel încât în ziua de astăzi avem peste $40,000 USD/cap de locuitor/an.

    Interesant este de observat că Malawi abia acum a ajuns la situația economică a României de acum 200 de ani. Salariul mediu din România este de peste 10 ori mai mare decât cel din Malawi, în timp ce multe dintre produse sunt mai ieftine.

    Malawi este una dintre cele mai sărace țări din Africa și din lume. Peste 50% din populație încă trăiește cu aproximativ $1/zi, la limita subzistenței.

    În fiecare an, milioane de dolari sunt donați în toată Africa, însă prea puțin sau chiar nimic nu ajunge la omul de rând. Corupția este o problemă majoră, de aceea rugăciunile noastre trebuie să fie pentru conducerea țării. Schimbarea nu vine de altundeva, decât prin Domnul Isus Cristos.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Biserica Baptistă “Speranța”, Mpyupyu

    În ultima scrisoare de rugăciune am inclus câteva poze cu noutăți din satul Mpyupyu, deoarece înainte să plecăm din Malawi am început construcție unei noi case de rugăciune.

    Eu am început să lucrez în această biserică încă din anul 2009, dar biserica era deja fondată înainte ca eu să ajung în Malawi. În 2010 am avut Școală Biblică în fiecare zi de sâmbătă împreună cu frații. După doi ani, în 2012, am avut primul serviciu divin de botez, iar până în 2013 numărul membrilor a crescut până acolo încât o nouă clădire a devenit o necesitate.

    Chiar dacă condițiile din această biserică nu sunt bune, noi știm și am știut întotdeauna lucrul acesta, dar am ales să începem prin zidirea adevăratei biserici, oamenii, și doar după aceea să ne ocupăm de cărămizi și ciment. De foarte multe ori se întâmplă în Malawi ca unii oameni, chiar și cu numele de creștini, să caută doar foloasele materiale, însă viețile lor să rămână neschimbate. Problema Africii nu sunt bolile și nici măcar sărăcia, ci întunericul spiritual, iar lucrarea noastră s-a concentrat și se va concentra în continuare pe partea spirituală mai întâi, și doar mai apoi pe celălalte lucruri.

    Astăzi, în biserică, un frate spunea de la amvon că dacă problema principală a lumii ar fi fost bolile, Dumnezeu ne-ar fi trimis un doctor. Dacă problema ar fi fost sărăcia, ne-ar fi trimis un om de afaceri, însă deoarece problema omenirii este de natură spirituală, Dumnezeu ne-a trimis un Mântuitor. Pe acest Mântuitor îL propovăduim noi și căutăm să aducem la mântuire poporul malawian.

    Totuși, celălalte lucruri nu trebuie lăsate nefăcute atunci când le vine timpul, de aceea ne bucurăm să fim parte la a doua biserică construită pe teritoriul african. Fie ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze credincioșii din Mpyupyu și mă rog ca și această clădire să devină neîncăpătoare, plină cu sute de suflete gata să laude pe Dumnezeu. Până la urmă, acesta este scopul tuturor lucrurilor: gloria lui Dumnezeu!

    Vă prezint mai jos progresul construcției, după care vă invit să vizionați câteva filmulețe vechi pe care le-am făcut cu și în această biserică, în clădirea veche bineînțeles. La această lucrare au contribuit și câțiva frați români din Linz, Austria. Domnul să îi binecuvânteze și să îi răsplătească!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Moartea în Africa

    Dacă v-ați întrebat vreodată cum este privită moartea pe continentul african, documentarul de mai jos vă va răspunde la această întrebare, dar și la mai multe altele. Moartea și înmormântarea sunt privite altfel în Africa, iar tradițiile, credințele și practicile sunt de multe ori șocante.
    Deși lucrurile diferă de la o țară la alta, pot să spun că multe elemente sunt valabile și în Malawi. Există și acolo cultul morților, există frica că cel decedat se va întoarce, există practici păgâne și multe alte lucruri. 

  • De unde au misionarii bani?

    Problema banilor în lucrarea misionară este una pe cât de importantă, pe atât de puțin înțeleasă, nu doar de cei care vor să fie misionari, dar mai ales de biserici si membrii acestora.

    Nu de puține ori am întâlnit frați și surori care aveau impresia că noi, ca și misionari, avem un salariu de la o oarecare organizație sau de la biserică. Adevărul este, însă, că nu avem salariu!

    Din păcate, foarte mulți oameni din bisericile evanghelice au această concepție greșită că misionarii au salarii, precum orice angajat la o firmă sau chiar și la biserică. Nu știu cum e în alte biserici, însă în câteva despre care cunosc, știu că ușierii au salar, secretarii au salar, păstorii au salar, însă misionarii bisericii (dacă se întâmplă să aibă vreunul) nu au un contract de muncă sau un salar stabilit.

    Organizațiile non-profit primesc donații sau fonduri din care își plătesc salariile și din care își organizează activitățile. Misionarii, pe de altă parte, nu au parte de aceste sume mari de bani.
    Prin urmare, de unde au misionarii bani?

    În general vorbind, misionarii se împart în 3 categorii când vine vorba de sursa lor de bani:

    • Misionarii care se auto-suțin.
    Aceștia sunt misionarii care nu au nevoie de nici o sursă externă de bani, nici din partea unor biserici, nici din partea unor persoane. De cele mai multe ori, acești misionari au ajuns la vârsta pensiei, iar cu această sumă de bani se pot descurca pe câmpul de misiune. Aici intră persoanele care au lucrat/trăit în țări dezvoltate, acolo unde pensiile sunt destul de mari ca să acopere cheltuielile unei vieți simple într-o țară subdezvoltată. Tot în categoria misionarilor care se auto-susțin intră și aceia care au lucrat în armată și acum trăiesc din pensiile respective sau misionarii care au o slujbă în plus în țara unde slujesc. Aceștia din urmă își petrec doar o parte din timp ca și misionari, iar în restul timpului merg la lucru ca și oricare altă persoană. Unii dintre ei predau la școli sau grădinițe de stat sau private, iar alții și-au deschis o afacere proprie, din care pot ca să trăiască și să lucreze pe câmpul de misiune.
    Tot în această categorie i-aș include și pe misionarii care sunt doar parțial atot-suficienți. De obicei, ei au o sursă stabilă de bani în țara unde slujesc, însă aceasta nu acoperă toate nevoile, așadar ei sunt nevoiți să își suplimenteze fondurile cu ajutorul unor persoane sau biserici.
    • Misionarii susținuți de Uniune.
    Din această categorie fac parte misionarii care sunt susținuți de către o oarecare uniune, denominațiune sau convenție a bisericilor. În Statele Unite, cea mai mare de acest gen este Convenția Baptiștilor de Sud, care funcționează precum Uniunea Baptistă din România, spre exemplu.
    Avantajele acestui tip de sponsorizare este că misionarii nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la suportul lor financiar și cu un anumit nivel de suport necesar. Dezavantajul este că nu mai există o legătura personală între biserici și misionari, deoarece de cele mai multe ori bisericile trimit un oarecare procent de bani pentru misiune, iar Uniunea îi distribuie așa cum crede de cuviință. Un alt dezavantaj major este că dacă comitetul acelei uniuni sau bordul de misiune decide să facă reduceri bugetare, misionarul va fi nevoit să își reducă sfera de activitate sau, mai rău, s-ar putea să fie chemat acasă din lipsă de fonduri.
    • Misionarii susținuți de persoane și biserici.
    La final, dar nu în ultimul rând, sunt misionarii susținuți de persoane și de biserici. În această categorie sunt incluși majoritatea misionarilor. Chiar dacă aceștia lucrează printr-o organizație, printr-un bord de misiune, strict printr-o biserică, non-denominațional sau chiar independent, responsabilitatea de a-și strânge suportul financiar le revine în mod direct.
    Această responsabilitate se traduce de cele mai multe ori prin contactarea directă a persoanelor și a bisericilor în vederea sponsorizării și a rugăciunii. În puține cazuri, misionarii au “agenți” sau persoane care și asumă responsabilitatea strângerii de suport pentru aceștia. Această categorie ar putea fi împărțită, la rândul ei, în alte 3: misionarii care se roagă, nu informează și nu cer, misionarii care se roagă, informează dar nu cer și misionarii care se roagă, informează și cer. Despre aceste trei categorii am vorbit într-o serie de articole intitulate “Sunt misionarii cerșetori? (1)” și “Sunt misionarii cerșetori? (2)” (exemplele lui George Muller, Hudson Taylor și D.L. Moody sunt în partea a doua a articolului).
    Există multă vâlvă în lumea creștină referitor la modelul biblic de a strânge suport, însă un lucru este clar: misionarii nu ar putea să facă ceea ce fac fără ajutorul financiar din partea bisericilor și a persoanelor.
    Transparența
    Problema banilor la misionari este una destul de complicată pentru toată lumea. Unele biserici ar vrea să aibă răspunsul la întrebări de genul, “Oare chiar are nevoie acest misionar de bani?“, “De cât are nevoie?“, “Cum vor fi folosiți banii noștri?“, “Este misionarul acesta implicat în ceva ce noi vrem să ajutăm?“, “Cum să cerem mai multe detalii despre situația finaciară fără a părea că ne băgăm nasul?“. La rândul lor, misionarii se întreabă, “Oare este biserica aceasta interesată în ceea ce facem?“, “Oare de ce ne sponsorizează cu atât și nu cu mai mult?“, “Cum aș putea să fiu mai direct când vine vorba de bani, fără să par a fi cerșetor?” Persoanele care se implică sau care vor să se implice au și ele întrebările lor, “Oare chiar are misionarul acesta nevoie de banii mei?“, “Oare banii mei vor face o diferență?“, “Oare se vor face și alte lucruri din banii aceștia?“.
    Nu toată lumea are aceleași întrebări vis-a-vis de banii misionarilor, însă este foarte important ca fiecare parte să fie deschisă și să nu există preconcepții sau întrebări care să nu primească răspuns. Nu cred că există un misionar căruia să îi facă plăcere să ceară bani, însă știu un lucru, oamenii nu au cum să știe dacă nu le spunem.

    Cineva spunea cam așa: “Spune despre situația ta financiară proporțional cu interesul arătat”. În alte cuvinte, dacă cineva se arată interesat să afle mai multe detalii, fii gata ca și misionar să răspunzi la orice întrebări.

    Dependenți de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

    Există cu siguranță avantaje și dezavantaje în fiecare din aceste categorii și nu puțini sunt aceia care s-au întrebat dacă nu cumva iarba vecinului e mai verde. Totuși, modelul de strângere de suport financiar este aproape întotdeauna influențat de cultură, de biserică și de organizația prin care acel misionar merge în misiune.

    Oricare ar fi metoda, fiecare misionar depinde (chiar dacă își dă seama sau nu) de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Chiar dacă o metodă poate părea mai bună în ochii noștrii, să nu uităm că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor.

    Familia noastră folosește metoda a treia, noi suntem misionari susținuți integral de biserici și de persoane. În Malawi nu facem bani și, conform legii, nici nu am avea dreptul dacă vrem să ne păstrăm viza de misionari. Biserica din Baia Mare este una dintre cele mai importante surse de suport financiar dar, bineînțeles, ea nu poate acoperi întregul necesar, de aceea o bună parte din fondurile noastre provin de la alte biserici/persoane.

    În biserică nu suntem nici angajați și nici nu primim salariu sau vreun alt beneficiu.
    Speranță pentru Viitor, organizația non-profit prin care am ajuns în Malawi, la rândul ei nu plătește nici ea salariu.

    Banii pentru lucrare, pentru hrănirea orfanilor, pentru familie, pentru asigurări medicale, pentru bilete de avion sau pentru orice alte cheltuieli trebuie strânși de către noi. Responsabilitatea noastră este să ne rugăm (cu cât mai mult cu atât mai bine), să informăm și să face cererile noastre cunoscute și înaintea oamenilor. Prin biserici, frați și surori, Dumnezeu a purtat și știm că va continua să poarte de grijă și de acum încolo.

    Știm că în mâinile Lui sunt toate, și că El ne va călăuzi pașii atunci când va fi necesar să mai suplimentăm suportul nostru financiar.

    “Lucrarea lui Dumnezeu, făcută în felul lui Dumneezeu, nu va duce lipsă 
    de purtarea de grijă a lui Dumnezeu” – Hudson Taylor

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • De ce misionarii nu mai pot merge acasă niciodată?

    Atunci când un misionar începător merge pentru prima dată pe câmpul de misiune, este clar unde “acasă” este. Acasă este locul pe care tocmai l-ai părăsit. Este locul unde ai crescut, unde ai mers la școală, unde ți-ai primit educația, unde ai găsit biserica și unde ți-ai format cele mai importante relații.

    Însă, atunci când trăiești în altă țară pentru o perioadă destul de lungă, o tranziție foarte interesantă se întâmplă.

    Țara care îți era “acasă” dintr-o dată nu mai pare așa. Când mergi “acasă”, unii dintre oameni și unele locuri sunt la fel, însă viața a mers înainte în absența ta. Când ajungi în țara ta, nu poți pur și simplu să continui de unde ai lăsat totul în urmă cu câțiva ani. Ești un vizitator. Ești un străin. Ești un musafir fără un rol permanent. Prietenii tăi cei mai apropiați și-au făcut alți prieteni apropiați. Jumătate din membrii bisericii te știu doar după numele din calendarele sau listele de rugăciune ori de la orele de rugăciune. Unele lucruri vor fi schimbate, iar tu nu vei înțelege pentru că nu ai fost acolo când totul s-a întâmplat.

    Pe câmpul de misiune, spuneai lucruri de genul “în țara mea…“, însă foarte puțini localnici puteau înțelege bine povestirea ta. Ei ascultau însă știai că nu au cum să înțeleagă pe deplin. Dar totul a fost în regulă, stăteai liniștit pentru că îți spuneai “cei din țara mea m-ar înțelege“.

    Totuși, cei din țara ta care sigur te-ar fi înțeles… ei bine, nici ei nu te înțeleg. Acum că ești acasă, ai multe experiențe și povestiri din locul care acum ți-a devenit a doua casă. Acum spui lucruri de genul “în țara unde mergem…” sau “în țara unde lucrăm…” și, bineînțeles, nici acești oameni nu pot înțelege pe deplin ceea ce spui. Când spui că îți este dor de anumite lucruri din țara unde slujești, oamenii se uită la tine cu ochii larg deschiși sau, mai rău, îți spun “Ce ciudat!“. După ce ai terminat cu povestea ta bizară, oamenii se întorc înapoi la lucrurile lor, la politică, la sport sau exact la ceea ce nu te-ai gândit în ultimii câțiva ani și aceasta nu pentru că lor nu le place de tine, dimpotrivă, ei sunt bucuroși că ai venit, în sfârșit, “acasă”, însă pur și simplu ei nu pot să se identifice cu experiențele tale din aceea țară cu nume ciudat, unde oamenii au nume și mai ciudate (sau chiar imposibil de pronunțat).

    Când ești acasă, oamenii îți spun deseori “nu-i așa că e bine să fii acasă!“, iar tu te gândești “mda, așa și așa…“. Acum că ai mâncat câteva mâncări de care ți-a fost dor și ți-ai revăzut câțiva prieteni vechi, nu prea mai ai motive să stai “acasă”. Acum începe să își fie dor de lucrurile din țara pe care ai început să o îndrăgești. Îți lipsesc mâncărurile de acolo, prietenii localnici dar și rolul pe care îl aveai în misiune.

    Acasă nu mai este acasă și, din păcate, nici acel loc din câmpul de misiune nu îți va fi vreodată casă. Acasă este în ambele locuri și, în același timp, nici unul dintre ele.

    Când este “acasă”, misionarul visează la țara unde slujește.
    Când este în misiune, misionarul visează la țara natală.

    Misionarii sunt pentru totdeauna prinși între două lumi. Ei nu se mai pot identifica complet cu oamenii pe care îi lasă în țara natală, însă nu se vor putea identifica complet niciodată nici cu oamenii printre care slujește.

    Casa este pretutindeni.
    Casa este nicăieri.

    Dar totul este în regulă. Nu ești singurul care a mers pe aceste drumuri.

    “În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei 11:13-16).

    Aici pe pământ, întotdeauna ne vom simți puțin nesiguri și parcă nelalocul nostru. Misionarii și cei care trăiesc departe de locurile natale experimentează aceste sentimente mai mult decât alții. Într-o zi, însă, toți cei care s-au încrezut în Domnul Isus Cristos vor ajunge, în final, acasă!

    Articol preluat, tradus și adaptat de aici.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Preț Biblie Chichewa

    Căutam ieri să văd dacă nu găsesc Biblii în limba chichewa mai ieftine pe internet, însă nu mică mi-a fost mirarea când am găsit exact opusul: Biblii simple la un preț enorm de mare, iar comentariile oamenilor sunt pe măsură.

    În Malawi, omul de rând câștigă aproximativ 30 euro/lună, bani care de multe ori sunt singura sursă de venit pentru o familie de 4-6 persoane. Acest salar este echivalentul a 133 lei în România, și cred că vă dați seama de greutățile pe care oamenii le au în fiecare zi.

    Revenid acum la Biblii, am găsit pe acest site Biblii în limba oamenilor din Malawi, chichewa, pentru fabuloasa sumă de $89.99, adică aproximativ 72 de euro sau 318 lei.

    La noi în România, o Biblie Thomspon Deluxe Mare, cu fermoar, costă 250 lei pe când o Biblie simplă, cu coperți simple, precum cea în limba chichewa, poate costa și 50 lei, adică o diferență de 536%.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!