A missionary's tale…

Author: Ovi Cornea

  • Mărturie părinte adoptiv

    Cu câteva săptămâni în urmă am fost contactat de o prietenă de familie, o soră în Domnul care ne cunoaște și știe ce facem în Malawi. Ea era interesată în ajutorarea unui copil orfan, iar în urmă cu doar câteva zile l-am adăugat pe Akon Masamba la programul cu copiii orfani din Kachere.

    Așa cum bine știți, lucrarea cu copiii funcționează în modul adopției de la distanță; frați și surori din întreaga lume fiind implicați în rugăciune și financiar în viețile acestor micuți. Mai multe informații aici.

    Akon Masamba este un băiat de doar 3 ani de zile, orfan și lăsat în grija neamurilor. Mama lui știm că trăiește, dar tatăl lui este de negăsit. Copii precum Akon mai sunt mulți în Kachere, și mult mai mulți în Malawi. Sărăcia este doar unul dintre motivele pentru care acești copii sunt părăsiți, părinții alegând de multe ori să dispară complet din viețile lor decât să îi vadă murind încetul cu încetul de foame.

    Sora care l-a adoptat pe Akon și-a scris mărturia personală în rândurile de mai jos. E foarte interesant de observat cum Dumnezeu, prin încercările și suferințele prin care trecem, ne formează pentru a fi, mai târziu, noi înșine o binecuvântare pentru cei care trec prin aceleași dificultăți.

    Iată extraordinara mărturie:

    ——————————————-

    Am crescut intr-o familie cu 10 frati si cu doi parinti alcoolici. Mama si-a abandonat fiecare copil, rand pe rand, la maternitate. Primii copii au fost crescuti de bunica, mama mamei mele, o femeie credincioasa si cu frica de Dumnezeu; era pocaita. Si asa a devenit un ciclu; cei mai mari trebuia sa-i creasca pe cei mai mici, pana la ultimul.
    A venit imediat si randul meu sa am grija de copiii. Aveam doar sase ani cand tatal meu, nemaiputand sa-si suporte viata si proprii copii, si-a luat viata sub ochii mei. Si de aici a inceput calvarul si am inteles ca ma asteapta o viata dura.
    Dupa un an a venit si mezinul familiei, mama continandu-si viata mizerabila, chiar daca in urma cu un an i-a murit sotul si 2 copii.
    Viata devenise pentru fiecare dintre noi o povoara. Traiam in conditii de nedescris in cuvinte; mama, ne fura alocatiile, ne fura mancarea si primeam batai zilnic cand era la betie. Traiam din ce castigau fratii mai mari si din cersit.
    La un momen dat s-a deschis o cantina in orasul nostru si asta ne-a ajutat oarecum sa supravietuim cu o masa pe zi. Lucrurile deveneau din ce in ce mai grele; mancarea era putina si copiii bolnavi.
    La 12 ani am vrut sa-mi iau viata, urmand exempul tatei. De data asta eram hotarata, dar am amanat pe a doua zi din cauza ca trebuia sa fac rost de mancare ca ei sa nu moara de foame in acea zi. Si a doua zi a venit salvarea mea, a noastra, bunica, si in cele din urma a reusit sa ne duca la orfelinat dar mama nu ne lasa sa plecam.
    Am stat 2 ani in orfelinat si 3 ani in plasament, si in cele din urma trebuia sa ne reintoarcem acasa. Orfelinatul era crestin si aici l-am cunoscut pe Domnul.
    Cand am ajuns acasa aveam doar 15 ani si trebuia sa am grija de 3 copii, eu fiind cea mai mare din ei. Cand am ajuns de la orfelinat, mama s-a pus in genunchi in fata asistentei sociale, implorand-o sa ne ia inapoi pentru ca ea nu vrea sa ne vada si nu ne doreste. Daca pana acum ma rugam in fiecare zi pentru ea, ca ea sa se intoarca la noi si sa aiba grija asa cum ar fi trebuit sa faca o mama, atunci am inceput sa o urasc. Doamne cat am ma urat-o!
    Eram insetata dupa Dumnezeu, dupa dragostea parinteasca si cea oferita de Domnul. Nu credeam ca Dumnezeu ma poate iubi pe mine, sau pe fratii mei, am crezut ca si El ne abandonase. Am inceput sa merg la biserica, sa inteleg ce vrea Domnul de la mine si ce trebuie sa fac sa scap de povara ce ma apasa in fiecare zi. Nu puteam sa o iert pe mama, pe tata, si sa trec peste multe lucruri care mi-au marcat intreaga viata. Dar, am inceput sa vad raul pe care il faceam, toata mania si ura o revarsam asupra fratilor mai mici si cat de mult rau le faceam lor. Erau fratii mei, tot ce iubeam cu adevarat si nu voiam sa sufere.
    Mi-am predat viata in mana Domnului si de atunci am stiut ca viata mea nu va mai fi la fel, ma simteam iubita si pretioasa in ochii Lui. Am iertat-o pe mama si stiam ca razboiul dintre noi doua nu se terminase, trebuia sa o iubesc si sa o cinstesc. Cat de mult mi-a placut sentimentul sa stiu ca am o mama care sa o pot iubi.
    Imi era mila in mod special de copiii si batrani. Ori de cate ori vedeam pe strada copiii saraci, abandonati si bolnavi ma rugam sa ii pot ajuta, sa le pot fi de folos. Ia-si fi crescut asa cum am mai crescut si alti copii. Ma rugam ca Domnul sa-mi scoata in cale lucrari in care sa-l pot sluji.
    Dupa ce am terminat liceul si m-am inscris la facultate, m-am angajat imediat si lucrul cel mai bine care stiam sa-l fac era sa am grija de copiii si sa ingrijesc de batrani. Si asta am facut! Asta a fost leacul pentru durerile mele, ca cei mici sa ma schimbe si sa ma invete a iubi.
    Akon, este un copil cum muuulti copiii au fost si sunt abandonati de parinti, ca si mine de alfel. Stiu ca asta e lucrea mea, ca acum e vremea sa ma rog pentru ei, sa-i ajut cat pot. Acum e vremea asta! “Orice lucru isi are vremea lui!” Si orice lucru El il face frumos la vremea Lui.”
    Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine Akon Masamba! Binecuvantat sa-ti fie viitorul de Cel care iti este Tata si Mama! Si El te iubeste, oh cat de mult te iubeste!
    Ma rog pentru Malawi!
    Ma rog pentru voi!

    ——————————————-

    Cu privire la Domnul Isus se spune în Isaia 53:5 că “prin rănile Lui sîntem tămăduiţi“. În Evrei 2:18 citim despre Isus, ca și Mare Preot, că “… prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi“. Observăm că Domnul Isus a trecut prin suferințe, ispite și dureri iar acum noi putem să avem încredere că El ne poate ajuta, că El ne poate înțelege atunci când și noi trecem prin probleme. Într-un cuvânt, Isus ne poate înțelege și ajuta pentru că a trecut pe acolo. Întrebarea mea acum este: Oare nu se poate întâmpla la fel și în cazul nostru? Oare problemele prin care noi trecem nu ne pot face mai pregătiți în a-i ajuta pe cei care trec prin aceleași experiențe?

    Răspunsul meu ar fi unul pozitiv, iar în mărturia de mai sus ați găsit același lucru. Trecând prin probleme mari în viață, sora noastră acum înțelege prin ce trec acești copii, poate mai bine decât mulți dintre noi.

    Rugăciunea noastră este ca Domnul să o binecuvânteze și să îi binecuvânteze slujirea. Dacă mai mulți dintre noi ne-am lăsa formați de Dumnezeu și ne-am pune experiențele trecutului în slujba de astăzi pentru Dumnezeu, poate că lumea ar fi altfel, poate că noi, creștinii, am lăsa o amprentă mai puternică pe acolo pe unde pășim.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Metoda Misiunii

    Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…

    Isus Cristos nu a zis “Duceți-vă și mântuiți suflete” (mântuirea de suflete este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu), dar a zis “Duceți-vă … faceți ucenici din toate neamurile …” Totuși, nu poți face ucenici dacă nu ești tu însuți ucenic mai întâi. Atunci când ucenicii lui Isus s-au întors din prima lor misiune, toți au fost
    umpluți de bucurie pentru că până și dracii le erau supuși. Isus, însă, cu privire la acest lucru a spus “Nu vă bucurați că ați făcut o lucrare măreață – adevăratul secret al bucuriei este că aveți o relație corectă cu Mine” (conform Luca 10:17-20). Lucrul cel mai esențial în viața unui misionar este să rămână credincios chemării lui Dumnezeu, și să realizeze că singurul și cel mai important scop al său este să ucenicizeze oameni pentru Isus. Aduceți-vă aminte că există o pasiune pentru suflete care nu vine de la Dumnezeu, ci din dorința noastră de face convertiți unui anume punct de vedere.

    Provocarea misionarului nu vine din faptul că este greu să îi aduci pe oameni la mântuire, sau că cei care dau înapoi revin cu greu, și nici măcar pentru că foarte mulți trăiesc în indiferență. Nu, provocarea vine din perspectiva relației personale cu Isus Cristos – “Credeți că pot face lucrul acesta?” (Matei 9:28). Domnul nostru ne pune această întrebare fără să ezite nici o clipă, și ne confruntă în fiecare situație pe care o a avem. Marea provocare pentru noi este – Îl cunosc eu pe Domnul meu cel înviat? Cunosc eu puterea Duhului Său cel Sfânt? Sunt eu oare destul de înțelept în ochii lui Dumnezeu, dar destul de nebun comform înțelepciunii acestei lumi, astfel încât să mă încred în ceea ce Isus Cristos a zis? Ori poate renunț la chemarea măreață de a mă încrede fără limite în Isus Cristos, lucrul care este adevărata chemare pentru un misionar? Dacă urmez orice altă metodă, mă îndepărtez de metodele prescrise de Domnul nostru – “Toată puterea mi-a fost dată… Duceți-vă…” (Matei 28:18-19).

    Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt
    Oswald Chambers, 27.10.2014

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Ethan Ovidiu Cornea

    Astăzi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu venirea pe lume a noului membru al familiei: Ethan Ovidiu Cornea.
    Lita a început să aibă contracții neregulate încă de ieri, duminica, însă astăzi imediat după 12 noaptea, aceste contracții au devenit regulate și puternice. La ora 04:00 am fost la spital și la 05:15 s-a născut băiețelul nostru, cântărind aproape 4 kg.

    După 9 luni de purtat în pântece, soția mea a fost mai mult decât pregătită pentru acest moment care, de altfel, a trecut destul de repede. Atât asistentele, cât și doctorul, s-au minunat de cât de rapid a fost tot procesul nașterii, mai ales că procedura în sine a început undeva la ora 04:30.

    Dăm slavă Domnului și ne bucurăm că până aici totul a fost bine. Mama și copilul se odihnesc acum, iar eu voi face la fel.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Ce este un misionar?

    “Isus le- a zis din nou:„… Cum M’a trimes pe Mine Tatăl, 

    aşa vă trimet şi Eu pe voi.” 

    Un misionar este cineva trimis de Isus Cristos exact precum El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl. Factorul de control nu este nevoia oamenilor, ci porunca lui Isus. Sursa inspirației noastre în lucrarea pentru Dumnezeu este în urma noastră, nu înaintea noastră. Din păcate tendința de astăzi este să punem inspirația înaintea noastră – să puntem totul laolaltă și să îl facem să se conformeze cu definiția noastră de succes. Totuși, în Noul Testament inspirația este pusă în urma noastră, și anume în Domnul Isus Însuși. Scopul este să îi fim Lui dedicați – să ducem mai departe planurile Sale.

    Atașamentul personal de Domnul Isus și de perspectivele Sale este un lucru pe care nu îl putem pierde din vedere. În lucrarea misionară, pericolul cel mai mare este că chemarea lui Dumnezeu poate fi înlocuită de nevoile oamenilor, până acolo încât simpatia umană pentru acele nevoi va copleși tot ceea ce înseamnă să fii trimis de Isus. Nevoile sunt așa de mari și condițiile așa de dificile, încât orice putere a minții se cladină și cedează. Tindem să uităm că cel mai important motiv din spatele lucrării misionare nu este înălțarea oamenilor, educația lor, și nici măcar nevoile lor, ci în primul și în primul rând porunca lui Isus Cristos – “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…” (Matei 29:19).

    Când ne uităm la viețile bărbaților și femeilor care au slujit pe Dumnezeu, tendința noastră este să zicem: “Uite ce oameni înțelepți, și ce bine au înțeles ceea ce Dumnezeu a vrut de la ei!” Totuși, mintea și inteligența din spatele lor a fost mintea lui Dumnezeu, nu inteligența umană. De multe ori dăm credit inteligenței umane în loc să dăm credit călăuzirii divine văzute în niște oameni care au devenit ca niște “copii”, destul de “nebuni” ca să se încreadă în înțelepciunea lui Dumnezeu și în echiparea Lui supranaturală.

    Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt
    Oswald Chambers, 26.10.2014

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Distanța Baia Mare – Zomba

    Deși mai sunt 74 de zile până când ne vom întoarce acasă, deja ne este foarte dor de Africa și abia așteptăm ziua în care ne vom urca în avion. Totuși, mai multe decât orice, abia așteptăm momentul în care vom coborî, deoarece o astfel de călătorie nu este tocmai ușoară nici măcar pentru un adult, cu atât mai puțin pentru o familie cu copii mici.

    În acest sens am pregătit un scurt material video în care să vedeți distanța de străbătut care ne așteaptă la sfârșitul anului, începând din Baia Mare și terminând cu Zomba. Drumul de peste 10.000 km îl vom parcurge în puțin peste 35 de ore, din care aproximativ 10 ore vor fi de așteptat în aeropoarte, și alte 10 ore cu mașina.

  • Devoțional. Cheia lucrării misionare (2)

    “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi”

    Cheia lucrării misionare este mesajul ispășirii lui Isus Cristos – jertfa Lui pentru noi care a satisfăcut complet mânia lui Dumnezeu. Dacă ne uităm la oricare alt aspect al lucrării lui Cristos, fie ea vindecare, salvare sau sfințire, observăm că nici una dintre ele nu este nelimitată. Dar – “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” – aceasta este nelimitată (Ioan 1:29). Mesajul misionarului este importanța nelimitată a ispășirii Domnului Isus Cristos pentru păcatele noastre, și misionarul este cineva care este cufundat în adevărul acestei revelații.

    Adevărata cheie a mesajului misionarului este aspectul iertării din viața lui Cristos, nu bunătatea Lui, și nici măcar nu revelația cu privire la Tatăl. “… și să se propovăduiască tuturor neamurilor … pocăinţa şi iertarea păcatelor” (Luca 24.47). Marele mesaj de importanță nelimitată este că “El este jerfta de ispășire pentru păcatle noastre…“. Mesajul misionarului nu este naționalist, favorizând popoare sau indivizi; el este “pentru întreaga lume“. Când Duhul Sfânt vine în mine, El nu ia în considerare preferințele sau favoritismele mele; pur și simplu El mă aduce în unitate cu Domnul Isus.

    Un misionar este cineva care este legat prin căsătorie de misiunea declarată și de scopul Domnului și Stăpânului său. El nu trebuie să propovăduiască punctul său de vedere, ci doar “Mielul lui Dumnezeu”.  Este mai ușor să aparții de un grup care declară simplu ceea ce Isus Cristos a făcut pentru mine, și este mai ușor să devin un om devotat vinecării divine, a unei sfințenii anume, sau a botezului cu Duhul Sfânt. Dar Pavel nu a spus “vai de mine, dacă nu vestesc ceea ce Cristos a făcut pentru mine”, ci “vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia“. Și aceasta este Evanghelia – “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

    Oswald Chambers, Ce am mai bun pentru cel Preaînalt
    15-Oct-2014

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Devoțional. Cheia lucrării misionare (1)

    Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le- a zis: 
    “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. 
    Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…”

    Cheia lucrării misionare este autoritatea lui Isus Cristos, și nu nevoia celor pierduți. Suntem tentați să îL vedem pe Domnul nostru ca fiind cineva care ne ajută în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Totuși, Domnul se așează ca și Suveranul Absolut și Suprem peste ucenicii Lui. El nu spune că cei pierduți nu vor fi niciodată mântuiți dacă noi nu mergem la ei – El spune simplu: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…“. El spune: “Duceți-vă pe baza adevărului revelat al suveranității Mele, învățând și propovăduind din experiența voastră cu privire la Mine”.

    “Cei unsprezece ucenici s’au dus … în muntele unde le poruncise Isus să meargă” (Matei 28:16). Dacă vreau să cunosc Suveranitatea universală a lui Cristos, trebuie mai întâi să Îl cunosc pe El. Trebuie să îmi fac timp să mă închin Celui căruia îi port numele. Isus spune: “Veniți la Mine…” – acolo este locul unde trebuie să îL întâlnim pe Isus – “toți cei trudiți și împovărați…” (Matei 11:28) – și ce mulți misionari sunt trudiți și împovărați! Noi nu luăm în considerarea aceste cuvinte minunate ale Suveranului universal, însă ele sunt cuvintele lui Isus către ucenicii Lui, pentru aici și acum.

     “Duceți-vă…“. A “merge” înseamnă simplu a trăi. Fapte 1:8 ne descrie cum trebuie să mergem. Domnul Isus nu a spun în acest verset “Duceți-vă în Ierusalim, Iudeea și Samaria” ci “... voi îmi veți fi martori în [toate aceste locuri]”. El a luat asupra Sa lucrarea de trimitere.

    “Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele…” (Ioan 15:7) – așa trebuie să continuăm să ne ducem. Locul unde suntem puși, așadar, nu este așa de important, deoarece Dumnezeu în mod suveran plănuiește ducerile noastre.

    “Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi- ar fi scumpă, ci vreau numai să- mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit- o dela Domnul Isus…” (Fapte 20:24). Așa trebuie noi să continuăm să ne ducem până când am plecat definitiv din această viață!

    Oswald Chambers, Ce am mai bun pentru cel Preaînalt
    14-Oct-2014

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Wonder Kalawa

    Călătorind prin diferite biserici din diaspora românească, am întâlnit mulți frați și surori doritori să ajute lucrarea cu copiii orfani și subnutriți din Kachere, Malawi. Unul din acești frați din Austria a dorit să ajute un copil din Africa, așadar în zilele trecute l-am inclus pe copilul nr. 53 din lucrarea noastră, Wonder Kalawa.

    Wonder (în traducere, “minune“) are 7 ani și este orfan. El este acum parte a programului din Kachere acolo unde, așa cum spuneam, dorim să ajungem la numărul de 100 de copii pe care îi ajutăm.

    Costul pentru mâncarea unui copil este de doar 20 euro / lună, adică aproape 90 lei. Cu acești bani noi putem hrăni un copil orfan și subnutrit de două ori pe zi, pentru o lună întreagă. Meniul copiilor include mămăliga, mâncarea lor tradițională și de bază, orez, carne de pește, carne de pui, legume, ouă, lapte și multe altele.

    Așa cum bine știți, pe lângă partea fizică a lucrurilor, acești copii sunt expuși și învățăturilor biblice, astfel încât fiecare dintre ei să audă și să înțeleagă cine este Dumnezeu, ce a făcut El pentru om și ce pot ei să facă să ajungă în cer.

    Rugați-vă în continuare pentru Orfelinatul din Malawi!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Călătorii

    De când am venit din Malawi am fost într-o continuă alergare, vizitând multe biserici și întâlnindu-mă cu mulți frați și surori. Aceste activități nu s-au întâmplat doar în România, ci și peste granițele noastre.

    Astfel, în perioada 5-8 Septembrie am fost în Austria, iar în perioada 13-22 Septembrie am vizitat biserici din Anglia. În ambele locuri Dumnezeu a binecuvântat, din Austria încă aștept câteva răspunsuri referitor la un suport financiar lunar, pe când în Anglia am primit câteva promisiuni care par a fi concrete.

    În perioada următoare voi merge în Franța, după care voi răspunde altor invitații din partea unor biserici baptiste din Anglia. Mai târziu voi merge din nou în Austria și, dacă voi reuși să planific, atunci s-ar putea să ajung și în Spania.

    Partea foarte bună a tuturor călătoriilor de acest gen este că frați și surori români din toată lumea aud și află despre lucrarea care se face în Malawi. Noi vrem să fim creatori de oportunități pentru aceea dintre copiii lui Dumnezeu care caută o lucrare la care să fie implicați. Până acum, Dumnezeu a binecuvântat această parte a misiunii, și avem încredințarea că El va fi în continuare cu noi.

    Strâns: 68,5%

    Așa cum vedeți și în poză, în acest moment am ajuns la 68,5% din suportul financiar lunar pe care trebuie să îl strângem în acest an. Promisiunile nu sunt incluse aici, ci doar ceea ce știm concret.

    Continuați să vă rugați pentru noi, ca Domnul să fie cu noi, să ne dea har și să binecuvânteze ceea ce ne-am propus să facem în Africa.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • 10 lucruri pe care un misionar nu le spune

    10 Lucruri Pe Care Un Misionar Nu Le Spune

    A fi misionar nu este un lucru ușor, și probabil că toată lumea știe acest lucru, însă lucrurile pe care mulți le cred grele în câmpul de misiune – lipsa unor bunuri, distanța față de familie, boli, primejdii – defapt sunt doar începutul adevăratelor greutăți cu care un misionar se confruntă. De foarte multe ori, lucrurile care nu sunt menționate în scrisorile de rugăciune sunt acelea care erodează pasiunea sau sufletul misionarului. Iată doar câteva din aceste lucruri…

    1. NU AM TIMP SAU ENERGIE SĂ SCRIU … ÎNSĂ FAC ACEST LUCRU PENTRU DUMNEAVOASTRĂ.

    Ceea ce spun:
    Ați citit ultima mea Scrisoare de Rugăciune?

    Ceea ce vreau să spun:
    Scrisorile de Rugăciune, articolele pe blog, informațiile de pe site – toți îmi spun că trebuie să vă țin la curent tot timpul cu ceea ce se întâmplă ca să nu fiu uitat. Dar să știți că a scrie nu este ușor, în special pentru cei care nu sunt scriitori înnăscuți. Știți ce altceva este greu? HTML, CSS, PHP și multe alte lucruri de domeniul calculatoarelor pe care trebuie să le învăț doar ca să pot să am și să mențin o pagină de internet sau să pot să trimit email-uri care să arate bine, să ajungă la timp și acolo unde trebuie. Nu că nu aș vrea să vă țin la curent, însă nu e ușor să scriu un articol atunci când copiii plâng sau sunt bolnavi, sau atunci când trebuie să mă pregătesc pentru 2 înmormântări, 1 studiu biblic, 3-4 predici, vizite la spital și o consiliere.

    2. “LIKE-URILE” DE PE FACEBOOK NU NE PUN MÂNCARE PE MASĂ.

    Ceea ce spun:
    Mulțumesc pentru încurajare!

    Ceea ce vreau să spun:
    Mă bucur că vă place ceea ce am scris pe Facebook. Chiar mă bucur. Totuși, când spun că avem nevoie de bani pentru copiii orfani, defapt mă refer la bani adevărați și la nevoi reale. Contrar ceea e se crede, Bill Gates nu donează câte un dolar pentru fiecare Like. Donația trebuie să vină din partea dumneavoastră. Așadar, data viitoare când “vă place” ceea ce am pus pe Facebook, gândiți-vă dacă nu puteți să trimiteți și câțiva lei.

    3. CEREM BANI PENTRU CĂ NU AVEM ALTE ALTERNATIVE.

    Ceea ce spun:
    Mă încred în Domnul ca să poarte de grijă, și sunt mulțumitor pentru toți cei care ne sponsorizează.

    Ceea ce vreau să spun:
    Citind punctul anterior probabil mulți dintre dumneavoastră ați crede că mă plâng cam mult sau că caut numai bani. Vreau totuși să știți că defapt nu îmi place să cer bani. Niciodată nu mi-a plăcut. Acum, însă, trebuie să caut sponsorizare tot timpul. Chiar și atunci când nu cer, mă gândesc la a cere. Niciodată nu am destui bani să fac tot ceea ce am pe inimă să fac, și tot timpul trăiesc cu impresia că poate aceea persoană căruia nu i-am cerut, mi-ar fi dat cei mai mulți. Așadar, atunci când cer bani, să știți că fac acest lucru cu frică și cu emoții.

    4. NU VEȚI AUZI NICIODATĂ DE CELE MAI GRELE ZILE.

    Ceea ce spun:
    Rugați-vă pentru noi. Am avut o săptămână mai grea.

    Ceea ce vreau să spun:
    Viața e destul de grea pe câmpul de misiune. Dacă v-aș spune tot ceea ce se întâmplă, poate că ne-ați chema acasă sau ați crede că exagerez. Dacă ați ști ce îmi trece de multe ori prin minte probabil că v-ați îndoi de sănătatea mea mintală. De foarte multe ori, abia avem zile bune și ușoare, însă nu vă pot spune de cele mai rele zile. Dacă v-aș spune, probabil mi-ați spune să renunț.

    5. ȘI NOI AVEM NEVOIE DE CONCEDII … ÎNSĂ NU VĂ POT SPUNE DACĂ ÎMI IAU UNUL.

    Ceea ce spun:
    Avem nevoie de odihnă.

    Ceea ce vreau să spun:
    După 2-3 ani de muncă încontinuu, cei mai mulți oameni știu că au nevoie de o pauză bine meritată. Ei își duc familiile la mare, la munte, la schi sau în alte țări. Și noi avem nevoie de vacanțe, însă de multe ori mă simt vinovat dacă plec în concediu, pentru că timpul și banii respectivi ar putea fi folosiți în lucrare. Pe de altă parte, știu că mulți mă vor judeca dacă vacanța mea e “prea frumoasă”. Dacă punem deoparte 10 lei pe lună timp de câțiva ani pentru o vacanță de familie, nu mă simt liber să împărtășesc cu toată lumea pentru că e greu să văd comentariile de genul: “Ce bine vă este?”, “Asta da misiune!” sau chiar “Bine că mergeți în vacanță pe banii mei” (lucru pe care unii îl vor gândi, chiar dacă nu îl vor spune cu voce tare – cel puțin nu nouă). De multe ori nu ne putem deschide de frică să nu fim judecați.  

    6. GĂZDUIREA VIZITATORILOR E EXTREM DE GREA.

    Ceea ce spun:
    Mă bucur enorm că puteți veni cu o echipă!

    Ceea ce vreau să spun:
    Domnul să vă binecuvânteze pentru că veniți și credeți că ne faceți un bine. 10-15 oameni vin la ușa noastră și se așteaptă să le organizez transportul, mâncarea, locul de dormit, locuri de vizitat, și o listă de 1 km de lucrări pe care vor să le facă. Ei vin să ne “ajute”, însă adevărul este că ne-am descurcat și în celălalte 51 de săptămâni. Unii vin ca să ajute să clădim o biserică sau să reparăm o fântână, însă adevărul este că aș putea să angajez localnici care să facă același lucru cu o fracțiune din banii cheltuiți doar pe biletele de avion. Apreciez enorm dorința dumneavoastră de a ajuta, și chiar mă bucur când avem musafiri, dar vă rog să luați în considerare cât de mare grup aduceți și așteptările dumneavoastră. Un grup de 3-4 musafiri buni sunt mai folositori lucrării decât 20 de turiști.

    7. MERSUL “ACASĂ” NECESITĂ MULTĂ MUNCĂ.

    Ceea ce spun:
    Ce bine e în România.

    Ceea ce vreau să spun:
    Vă rog să înțelegeți că acum avem două case. Când suntem aici, suntem departe de Malawi, și sunt multe sentimente în joc. Mai mult, “acasă” pentru mine înseamnă o alergare nebună dintr-un loc într-altul. Trebuie să îmi văd neamurile, trebuie să vizitez toate bisericile și frații care sunt implicați, plus biserici și alți frați pe care să îi implic în lucrare. Trebuie să rezolvăm probleme medicale și acte care expiră. Chiar dacă e vorba de câteva săptămâni sau de 6 luni, viața mea se desfășoară într-un geamantan și în mașină, veșnic pe drumuri. Nu e bine acasă? Ba da, însă când într-un final coborâm din avion și ajungem la cealaltă casă, răsuflu cu ușurare pentru că viața mea a revenit la “normal”.

    8. E UȘOR CA DUMNEZEU SĂ IA SCAUNUL DIN SPATE ÎN VIAȚA MEA.

    Ceea ce spun:
    Am probleme cu organizarea.

    Ceea ce vreau să spun:
    Să fim realiști, nu sunt un sfânt. Nu sunt deloc mai duhovnicesc decât dumneavoastră. Nu îmi încep nici eu ziua cu 3 ore de timp devoțional și rugăciune. De multe ori, mă trezesc și merg direct la lucru. Și, credeți-mă, am foarte mult de lucru. Sunt atât de multe nevoi aici încât e foarte ușor să fac lucrarea lui Dumnezeu dar să nu mai am timp de Dumnezeu. Urmându-mi chemarea, de multe ori uit de Cel care m-a chemat. De multe ori viața mea spirituală e foarte săracă, cu excepția situațiilor în care avem probleme mari.

    9. E GREU SĂ AI ÎNCREDERE ÎN OAMENI.

    Ceea ce spun:
    Sunt în căutarea unor parteneri buni de lucrare.

    Ceea ce vreau să spun:
    Dumnezeu ne-a binecuvântat cu parteneri de lucrare buni, slavă Lui. Totuși, am văzut și exemple rele ale omenirii în lucrarea mea – și de cele mai multe ori în oameni cu care am lucrat sau în care am avut încredere. Alți misionari sau păstori pot fi cei mai răi. Când crezi că ai ajuns să cunoști pe cineva, te înjunghie în spate, în față și pe laterale. De multe ori îmi este foarte greu să am încredere în cineva. Garda mea este ridicată și nu o voi lăsa jos. Nu mai vreau să mă ard, chiar dacă asta înseamnă să fiu singur în lucrare.

    10. SUNTEM SINGURI.

    Ceea ce spun:
    Suntem bine – doar că suntem foarte ocupați cu lucrarea.

    Ceea ce vreau să spun:
    Neglijând de multe ori relația cu Dumnezeu, și trecânt prin experiențe urâte cu unii oameni, de multe ori nu ne avem decât unul pe celălalt, eu și soția. Nu ne place și ne este greu. De multe ori ne gândim cum ar fi fost să fim acasă, cu familia, cu prietenii, cu cei pe care îi cunoaștem. Acasă aș putea avea o slujbă, o asigurare, concedii plătite, și multe altele. Aș putea să merg la un mall sau să mănânc la McDonald’s sau KFC oricând vreau. Mai multe decât toate acestea, aș putea avea relații normale. Dar aici? Aici suntem singuri. Nu cred că mai există cineva care să mă înțeleagă pe câmpul de misiune, cu atât mai puțin acasă. Vreau să mă simt dorit, invitat, iubit. Vreau ca cineva să investească în mine tot așa cum investesc și eu în alții.

    traducerea și adaptarea după acest articol.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!