În perioada 27 Iulie – 03 August a avut loc un eveniment special dedicat celor care slujesc pe Domnul pe câmpul de misiune extern, și anume Școala de Vară a Misionarilor Români plecați în străinătate.
Evenimentul a fost organizat de Departamentul de Misiune al Uniunii Baptiste din România.
Ne-am bucurat să fim și noi parte al acestui eveniment, această săptămână fiind extrem de prielnică nouă, ca și familie. Organizatorii au fost foarte bine pregătiți, și ne-am bucurat să întâlnim alți misionari care slujesc în diferite zone ale pământului.
„Toată puterea Mi- a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi- vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin
Matei 29:18-20
Bucuria mea este să văd că Biserica Română a înțeles, chiar dacă încă mai este mult de lucru, faptul că și noi putem să trimitem misionari. Am fost obișnuiți pentru așa de mult timp să primim misionari din alte țări, frați și surori care să ne ajute pe noi. Credem că Dumnezeu a binecuvântat bisericile cu potențial uman și material pentru a putea să fie parte activă în Evanghelizarea pământului.
Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos,
Pe 19 iunie 2014, cu aproape 1 lună în urmă, am ajuns în România pentru o altă parte importantă a lucrării din Malawi: strângerea de suport financiar.
Dumnezeu a binecuvântat acest timp și, până aici, El a fost cu noi. Ne-am rugat mult ca El să ne pună în cale frați și surori cu inimi deschise pentru misiunea din Malawi, și iată că El a făcut acest lucru. Credem că El a pregătit circumstanțe dar și inimi, iar astăzi vă anunț că suportul pe care trebuie să îl strângem a ajuns la 39,3%.
Suma este una frumoasă și neașteptată în timp așa de scurt, însă este un semn și o încurajare că Dumnezeu este cu noi și ne binecuvântează.
Astăzi am făcut o greșeală imensă și ne-am decis să mergem și noi la Expoziția de Dinozauri robotizați care a fost organizată la parcarea de afară de la Gold Plaza, Baia Mare. Jessica și Aimee, fetele noastre, sunt înnebunite după dinozauri și în ultima săptămână au văzut afișele peste tot în oraș.
Judecând după câtă publicitate i s-a făcut, mă așteptam ca această expoziție să fie una cât de cât bună pusă la punct, însă am rămas profund dezamăgit de modul în care încă se fac unele lucruri la noi în România.
Trecând deocamdată peste prețul biletelor, care au fost oricum multe prea mari pentru ceea ce au avut de oferit, încă de la intrare ne-am simțit ca la ceva colț de stradă, și nu într-o expoziție. Ghișeul de bilete a fost făcut pentru cei scunzi la înălțime, iar domnul care stătea să “rupă” biletele a făcut-o într-un mod atât de plictisit încât mi s-a părut pentru un moment că intru la toaleta publică și nu la o expoziție.
Odată intrați prin “poarta” parcă făcute pentru animale și nu pentru oameni, am rămas gură-cască la ceea ce expoziția avea să ofere. Mă așteptam la dinozauri robotizați, însă am găsit machete de proastă calitate, iar din cei 15-20 prezenți, doar 3-4 s-au mișcat câtuși de puțin. A deschide gura și a da din coadă – aceasta nu este definiția robotizării! În alte cuvinte, a fost o expoziție de 4 dinozauri pe jumătate robotizați. “Felicitări” organizatorilor dar și a celor de la Gold Plaza pentru că au găzduit o asemenea batjocură de expoziție. Mai bine o făceau undeva pe râul Craica, că poate-poate se mai potrivea cu mediul înconjurător.
Am lăsat la final și prețul care a fost prost gândit și exagerat de mare. Prost gândit pentru că biletul pentru un adult e mai mare decât pentru un copil, și am văzut enorm de mulți părinți care s-au întors după ce au văzut cât costă. Mi-a părut rău pentru acei copii, însă acum înțeleg și trebuia să fac și eu la fel. Oare cine e cel mai interesat să vadă dinozauri, părintele sau copilul? Spun exagerat de mare pentru că toată expoziția nu merita nici 5 lei… de familie! Dacă și un copil de 5 ani a rămas dezamăgit, atunci ce să mai spunem noi, părinții. Abia am reușit să le conving pe fete să își pună un zâmbet fals pe buze, de dragul pozelor.
Dacă prețul nu a fost o dovadă clară că totul este pentru bani, care defapt au fost aproape furați deoarece nu am primit ceea ce am plătit, atunci prețurile dinăuntru sigur sunt. 30 de secunde de călărit pe un dinozaur costă 10 lei! Cum așa? Aceleași mișcări le face și un alt dinozaur pentru care nu trebuie să plătim nimic în plus, de ce a sta pe ei costă așa de mult? Oriunde ne uitam, vedeam prețuri peste prețuri. Pot zice că a fost o expoziție de prețuri!
La final, dacă vrem să cumpărăm chinezării, atunci putem merge în magazinele dedicate acestor lucruri, însă nu mă așteptam să văd dinozauri lipiți cu super glue la preț de jucării serioase. La 5 minute distanță, chiar în interiorul Gold Plaza, este un magazin (Dino Land) care vinde jucării dinozaur la calitate net superioară și la prețuri …. mai mici!!!
80% din expoziție 🙂
În concluzie, astăzi am reușit să arunc bani în vânt, pe ceea ce am crezut că va fi un timp frumos împreună cu fetele noastre, iubitoare de dinozauri. Am vrut să le fac o bucurie, pentru că în Africa nu au unde să vadă așa ceva, însă am rămas profund, profund dezamăgit.
Dacă vreți să mergeți cândva la această expoziție, VĂ ROG SĂ VĂ RĂZGÂNDIȚI, mai bine mergeți cu familia la McDonald’s sau dați-i la un sărac.
După un week-end lung dar frumos, în care fratele meu s-a căsătorit, iată că vin acum să vă spun încă o veste bună, și anume că suportul nostru financiar lunar a mai crescut puțin, astfel încât acum avem 26,5% din ceea ce trebuie să strângem!!!
Acest lucru nu poate decât să ne bucure, deoarece am trecut de un sfert din totalul pe care trebuie să îl strângem. Dumnezeu lucrează și binecuvântează conform harului Său, și nu conform meritelor noastre.
Continuați să vă rugați pentru noi, ca Dumnezeu să își facă lucrarea prin noi. Rugați-vă și pentru partenerii noștrii, ca Dumnezeu să îi binecuvânteze!
“Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd:„Pînă aici Domnul ne-a ajutat.” 1 Samuel 7:12.
Doresc ca acest articol să fie și pentru noi o “piatră de aducere aminte” a faptului că până aici, Dumnezeu ne-a ajutat. Cu ajutorul Lui și prin oamenii dedicați Lui, astăzi am ajuns la aproape 20% din suportul financiar pe care trebuie să îl strângem pentru lucrarea din Malawi.
Noi suntem uimiți de modul în care Dumnezeu a binecuvântat în aceste 2 săptămâni de când suntem în țară. Credincioșia și purtarea Lui de grijă sunt mai mari decât meritul nostru, de aceea se cuvine ca El să primească toată lauda și mulțumirea.
Domnul să îi binecuvânteze pe frații care s-au angajat astăzi la această lucrare frumoasă și importantă din Malawi.
Domnul lucrează și astăzi am ajuns la 13,2% din totalul de suport financiar lunar pe care trebuie să îl strâng până în luna decembrie a anului acesta.
Vă rugăm să continuați să vă rugați pentru noi și, dacă doriți, să ne recomandați frați/surori care ar fi interesați să cunoască mai multe detalii referitoare la lucrarea din Malawi. Este o lucrare binecuvântată care va binecuvânta viața tuturor celor implicați; acest lucru îl știm din experiență.
Așa cum bine știți, unul din motivele principale pentru care am venit în România pentru această perioadă de timp este ca să strângem un anumit suport financiar lunar, suport care ne va asigura nu doar viața noastră în Malawi, dar și misiunea la care Dumnezeu ne-a chemat.
Vreau pe aceast blog să vă țin la curent cu modul în care Dumnezeu binecuvântează și în acest sens, iar modul în care o voi face va fi simplu și concret. De fiecare dată când Dumnezeu ne va binecuvânta cu biserici sau persoane cu o inimă deschisă pentru lucrare și gata să fie parte cu noi în ceea ce facem acolo, noi vă vom spune la cât am ajuns și cât mai avem de strâns.
Unul din cele mai importante lucruri pentru orice misionar creștin este suportul financiar regulat (lunar, trimestrial, bi-anual sau anual), deoarece acești bani sunt aceia care îi dau misionarului o anumită bază pentru lucrarea pe care o are de făcut. Nu spun că darurile sau suportul financiar “din când în când” nu sunt bune, ba din contră, ele ne ajută să ne îngrijim de multe nevoi speciale care apar pe câmpul de misiune, însă ceea ce vine regulat este așteptat și este planificat conform lucrării și a nevoilor cunoscute.
Pe această pagină vă voi ține la curent cu evoluția suportului nostru financiar regulat pe care îl avem de strâns aici.
Din motive care țin de confidențialitate nu voi putea să divulg numărul de bani, însă voi folosi procentajele pentru a vă da o idee cu privire la unde suntem și cât mai avem de strâns. Păstorul bisericii noastre, fratele Vasile Paul, dar și frații/surorile care se implică activ în lucrarea din Malawi au sau pot avea datele exacte.
Așa cum am scris și în titlu, în acest moment avem 6,6% din totalul pe care trebuie să îl strângem până în luna Decembrie 2014.
Rugați-vă ca Domnul să poarte de grijă în continuare și fie ca Numele Lui să fie glorificat!
Azi dimineață la ora 01:00 am ajuns cu bine în România. Călătoria a fost mai mult decât plăcută, în ciuda faptului că a fost lungă de 35 de ore. Dumnezeu a fost cu noi și ne-a deschis uși încă de la bun început, mici binecuvântări care au făcut ca timpul să treacă repede și noi să avem parte de un comfort în plus.
Totul a început în Blantyre, Malawi, acolo unde am fost lăsați să stăm în zona destinată celor care cumpără bilete Business. Camera respectivă a fost cu aer condiționat, scaune tapițate și TV. Fetele s-au putut relaxa înainte cu 1 ore de plecare.
Aeroportul Chileka, Blantyre, Malawi
Odată ajunși pe avion, am avut parte și de o mâncare destinată celor care plătesc de 5-6 ori mai mult decât prețul unui bilet în clasa Economy. Lita a cerut porție dublă, pentru că e însărcinată. Însoțitoarea de bord a înțeles că avem nevoie de două porții în plus, așa că amândoi ne-am bucurat de un meniu mai rar întâlnit pe avion: miel!
În Kenia am fost nevoiți să așteptăm 14 ore în aeroport, însă și aici așteptarea noastră a fost mult mai ușoară decât ne-am așteptat, iar cele 14 ore au trecut extrem de rapid. Dacă restul pasagerilor din întregul aeroport trebuie să aștepte pe scaunele de plastic așa de bine cunoscute din orice aeroport, noi am stat în zona destinată copiilor și părinților lor. Camera respectivă este mare, frumos aranjată și cu canapele de piele!!! Am avut din nou TV, curent pentru calculator și acces la internet. În mod normal, camera copiilor se închide la ora 12:00 noaptea și se redeschide la ora 07 dimineața. Noi am ajus la ora 18:00 luni și trebuia să plecăm la ora 08:00 marți, ceea ce însemna să petrecem aproape 7 ore pe scaunele de plastic. Totuși, un angajat mai cu vază al aeroportului tocmai venise în inspecție și aflând situația noastră și perioada lungă de așteptat ne-a promis că vom putea sta acolo toată noaptea. Slavă Domnului că omul respectiv s-a ținut de promisiune. Am dormit în aeroport, nederanjați de nimeni toată noaptea.
Dimineața la ora 08 am pornit înspre Amsterdam și Dumnezeu ne-a făcut bine și pe acest avion. Până în luna iunie 2014, avioanele care zburau pe ruta Kenia – Olanda erau de tip Boeing 747. Începând cu această lună, KLM a introdus Boeing 777, un avion nou și care aduce câteva avantaje în plus față de cel vechi. Cel mai important lucru este că am avut mai mult loc per ansamblu, chiar și eu, cu picioarele mele lungi, am putut să mă întind fără nici o problemă. Avionul are și lumini ambientale, o filtrare mai bună a aerului și multe alte lucruri. Cele 9 ore au zburat, în adevăratul sens al cuvântului!
Odată ajunși în Amsterdam ne-am bucurat de cele 4 ore de așteptat. Aeroportul este foarte mare și până acum aveam doar 1 oră de așteptat, timp mult prea scurt pentru familia noastră. De această dată, însă, ne-am putut bucura de prima cafea Starbucks de foartă multă vreme și fetele s-au bucurat de o ciocolată caldă, tocmai bună pentru răceala care au primit-o cu câteva zile înainte de plecare.
La ora 20:00 am luat avionul către București și, odată ajunși în capitală, am trecut extrem de rapid prin aeroportul recent modificat. Nici 10 minute nu am avut nevoie ca să fim afară din aeroport, acolo unde viitoarea soție al fratelui meu ne-a așteptat.
Ploiești – vedere de la etajul 7
Astăzi vom sta în Ploiești, deoarece trebuie să ne odihnim și să îi întâlnim pe părinții fetei.
Mâine dis-de-dimineață vom porni înspre Baia Mare, acolo unde va fi “casa” noastră pentru următoarea perioadă de timp.
Deja ne e dor de Malawi, însă știm că am lăsat totul pe mâini bune și cu oameni de încredere. Peste toți și toate, Dumnezeu este Acela care ne-a purtat de grijă și va continua să o facă.
Rugați-vă pentru noi. Rugați-vă pentru lucrarea pe care o avem de făcut în România în aceste luni de zile. Rugați-vă pentru Stanley și restul echipei care va continua lucrarea noastră din Malawi.
Ne-ar face o mare plăcere să vă salutăm și, de ce nu, chiar să vă întâlnim! Avem o mulțime de lucruri frumoasă să vă spunem!!!
Numărul meu de telefon din România este: 0752 401 013
Ultima noastră zi în Malawi a fost una plină de bucurie, deoarece în biserica din Mpyupyu a avut loc un eveniment frumos și de mult timp așteptat: botez nou-testamental.
Duminică, 15 iunie, a fost ziua botezului și 25 de suflete au mărturisit public credința lor în Domnul Isus Cristos. Vă reamintesc de lucrarea frumoasă din biserica baptistă “Speranța” din Mpyupyu, acolo unde în urmă cu câțiva ani am avut și o Școală Biblică. De atunci, numărul credincioșilor este într-o continuă creștere iar frații se pregătesc pentru a extinde clădirea!
Ne-am bucurat împreună cu ei și împreună cu cei botezați. Din pricina răcelii, eu nu am putut oficia botezul, așa cum am fost rugat de pastorul Simion, însă bucuria noastră a fost deplină chiar și așa.
În primele câteva poze puteți vedea drumul către apă. Botezul a fost făcut într-un râu din apropiere, într-un loc unde apa este mai liniștită. După botez, toată lumea s-a întors la biserică acolo unde cei botezați au primit câte un certificat de botez.
Suntem aproape de plecare și în fiecare zi avem prieteni dragi care vin și ne vizitează pentru a ne ura un drum bun.
În această seară am fost vizitați de o familie scumpă, familia Karim, prieteni buni de-ai noștri pe care îi prețuim mult. Pe Zaheer și Fatima i-am întâlnit încă de din primele noastre zile în Malawi în anul 2009. Tatăl lui Zaheer deține un garaj unde repară mașini.
De-a lungul anilor, prietenia noastră a crescut și ea este sinceră și deschisă, ceva cu greu de găsit în Malawi și, de multe ori, în întreaga lume.
Cu Zaheer și Fatima vom ține legătura atât timp cât vom fi în România, urmând ca să ne întâlnim din nou atunci când ne vom întoarce.
